Cum a escaladat retorica lui Trump în privința anexării Groenlandei. Cât de similară e față de modelul Venezuela 

Libertatea a realizat o sinteză cronologică comparativă a discursurilor publice folosite de către Donald Trump și de cercul său de apropriați, atât cu privire la intenția de a anexa Groenlanda, cât și cu privire la intenția de a invada Venezuela. Cele două patternuri de comunicare ale președintelui american sunt asemănătoare. În ultimul caz, intenția de a folosi forța armată în atingerea unor obiective geopolitice s-a și întâmplat.

„Pe calea ușoară sau pe calea grea”

Profesoara de matematică Christina Pagel  a înregistrat declarațiile lui Donald Trump în ceea ce privește Groenlanda, din ianuarie 2025 și până în prezent, pe TrumpActionTracker. Ea atenționează: „Două lucruri sunt clare: 1) amenințarea Groenlandei a fost unul dintre primele lucruri pe care Trump le-a făcut în al doilea mandat și 2) a existat o escaladare clară a retoricii în ultimele câteva săptămâni, începând cu o săptămână înainte de operațiunea din Venezuela, pe 3 ianuarie 2026”. 

Mai mult, expresiile lingvistice ale lui Trump în privința intenției de a anexa Groenlanda au fost asemănătoare celor folosite de Trump înainte de a autoriza intervenția militară ilegală din Venezuela, în momentul în care l-a amenințat pe președintele dictator Nicolas Maduro.

Amenințarea lui Trump că va recurge la „calea ușoară sau pe calea grea” adresată lui Maduro a venit cu puțin peste 5 săptămâni înainte de capturarea CIA a acestuia. La sfârșitul lunii noiembrie, Trump l-a avertizat pe Nicolás Maduro că poate „face lucrurile în mod ușor… sau în mod dificil”. 

Într-o conferință de presă care a urmat unei întâlniri cu companiile petroliere pentru a discuta exploatarea petrolului venezuelean, Trump a declarat: „Așadar, vom face ceva cu Groenlanda, fie într-un mod drăguț, fie într-un mod mai dificil”.

Cât de des și-a anunțat Trump intenția că dorește Groenlanda 

Retorica lui Trump în privința intențiilor pe care le are asupra insulei daneze a început chiar înaintea intrării oficiale în cel de-al doilea mandat de președinte.

Înainte de învestirea oficială a acestuia pentru funcția de președinte, spre finalul anului 2024, Trump a declarat că nu exclude utilizarea forței economice sau militare împotriva Groenlandei, susținând că „are nevoie” de Groenlanda.

În decembrie 2024, în timp ce îl nominaliza pe noul său ambasador în Danemarca, cofondatorul PayPal și fostul ambasador al SUA în Suedia, Kenneth Howery, Trump și-a exprimat din nou interesul pentru achiziționarea Groenlandei – după ce a făcut-o inițial în 2019. 

Mai mult, pe data de 7 ianuarie 2025, președintele ales al Statelor Unite, Donald Trump, a refuzat să excludă scenariul invadării Groenlandei sau a Panama, când a fost întrebat dacă SUA ar putea folosi forța militară pentru a dobândi insula arctică sau canalul din țara din America Centrală.

„Avem nevoie de Groenlanda din motive de securitate națională”, a declarat el. „Oamenii nici măcar nu știu dacă Danemarca are vreun drept legal asupra acesteia, dar dacă are, ar trebui să renunțe la el, deoarece avem nevoie de Groenlanda pentru securitatea națională”, a spus Trump.

„În scopul asigurării securității naționale și a libertății în întreaga lume, Statele Unite ale Americii consideră că deținerea și controlul Groenlandei sunt o necesitate absolută”, a declarat Trump într-o postare pe Truth Social, pe 23 decembrie 2024.

În ianuarie 2025, Donald Trump Jr. a efectuat o vizită privată în Groenlanda. Presa groenlandeză a relatat că anturajul lui Trump a împărțit pălării MAGA localnicilor și a încercat să comunice cu aceștia.

În martie 2025, JD Vance, vicepreședintele Statelor Unite, a efectuat o vizită neașteptată în Groenlanda, fără a părăsi baza americană în care era cazat. Vizita a fost condamnată de politicienii groenlandezi și danezi și descrisă ca o provocare împotriva Regatului Danemarcei.

„Trebuie să ne trezim din consensul eșuat, vechi de 40 de ani, care spunea că putem ignora invazia țărilor puternice pe măsură ce își extind ambițiile”, a declarat Vance trupelor americane de la baza militară americană Pituffik.

„Nu putem pur și simplu să ne ascundem capul în nisip – sau, în Groenlanda, să ne ascundem capul în zăpadă – și să ne prefacem că chinezii nu sunt interesați de această masă continentală foarte mare.”

În legătură cu vizita lui Vance, comandantul bazei spațiale Pituffik, Susannah Meyers, ofițerul american cu cel mai înalt rang din Groenlanda, a declarat că amenințările administrației Trump împotriva Regatului Danemarcei „nu reflectă poziția bazei spațiale Pituffik”. Ulterior, Meyers a fost concediată de Trump. 

În mai 2025, când președintele Trump a declarat că va discuta cu prim-ministrul canadian Mark Carney despre transformarea Canadei în cel de-al 51-lea stat, tot el a afirmat însă că nu se așteaptă să se ajungă la utilizarea forței militare, deși nu s-a angajat să facă același lucru în cazul Groenlandei. „Sincer să fiu, ceva s-ar putea întâmpla cu Groenlanda”, a declarat Trump într-un interviu acordat emisiunii „Meet the Press” a NBC News. „Avem nevoie de asta pentru securitatea națională și internațională. Nu văd acest lucru în cazul Canadei. Pur și simplu nu văd”. 

În luna iunie 2025, secretarul Apărării Pete Hegseth a susținut că Pentagonul a elaborat planuri pentru a prelua controlul asupra Groenlandei și Panama prin forță, dacă va fi necesar.

Pe 22 decembrie 2025, președintele Donald Trump a numit primul „trimis special” al SUA în Groenlanda și a spus „trebuie să o avem”.

Pe 4 ianuarie 2026, a doua zi după capturarea lui Maduro, Trump a amenințat Groenlanda, iar a doua zi după aceea, adjunctul său, Stephen Miller, a spus că „nimeni nu va lupta militar împotriva Statelor Unite pentru viitorul Groenlandei”.

Pe 4 ianuarie, după intervenția militară ilegală în Venezuela, Donald Trump a sugerat că Columbia, Cuba, Iranul, Mexicul sau Groenlanda ar putea fi următoarele. 

Pe 7 ianuarie 2026, secretarul de presă al Casei Albe a declarat în mod explicit că forța militară rămâne o opțiune activă pentru obținerea controlului asupra Groenlandei.

Mai mult, tot pe 7 ianuarie 2026, Donald Trump a declarat reporterilor aflați la bordul Air Force One: „Ne vom preocupa de Groenlanda peste aproximativ două luni. Să vorbim despre Groenlanda peste 20 de zile”.

Pe 8 ianuarie 2026, președintele Trump a acordat un interviu pentru New York Times. Ziarul a relatat:„Președintele Trump a declarat miercuri seara că puterea sa de comandant suprem este limitată doar de propria moralitate, ignorând dreptul internațional și alte restricții privind capacitatea sa de a folosi forța militară pentru a ataca, invada sau constrânge națiuni din întreaga lume.”

În cadrul aceluiași interviu, Trump a spus că „proprietatea este foarte importantă”. 

Retorica lui Trump înainte de intervenția militară din Venezuela

O comparație utilă poate fi făcută între retorica discursivă a lui Donald asupra intenției de a invada Groenlanda și retorica folosită tot de el în privința intențiilor de a folosi forța armată asupra Venezuelei. 

Astfel, în 2017, în timpul primului său mandat prezidențial, Trump a declarat că „nu va exclude opțiunea militară” pentru a rezolva criza din Venezuela, care se agrava. 

În ianuarie 2023, fostul secretar de stat al Statelor Unite, Mike Pompeo, și-a publicat memoriile, intitulate Never Give an Inch: Fighting for the America I Love În carte, Pompeo a afirmat că, în timpul primei administrații Trump, Statele Unite au adoptat o serie de măsuri agresive menite să influențeze politica venezueleană. Acestea includeau aplicarea presiunii economice în timpul alegerilor prezidențiale din 2018, încercarea de a-l convinge pe Maduro să demisioneze, recunoașterea statutului diplomatic al omului de afaceri Alex Saab și chiar discutarea posibilității unei intervenții militare.

Ca răspuns la impulsul de a cumpăra Groenlanda, care nu era oricum de vânzare, Mike Pompeo își amintește că „a fost una dintre cele mai bune idei” pe care președintele le-a avut vreodată.

În august 2025, Marco Rubio a anunțat că „dublează recompensa pentru arestarea dictatorului Nicolás Maduro la 50 de milioane de dolari pentru încălcarea legilor americane privind narcoticele”. El a continuat spunând că „Maduro este șeful cartelului violent Cartel de Los Soles, o organizație narco-teroristă care a preluat controlul asupra Venezuelei. Maduro TREBUIE adus în fața justiției”.

CNN a raportat în septembrie 2025 că Trump lua în considerare o serie de opțiuni pentru atacuri militare împotriva cartelurilor de droguri care operează pe teritoriul venezuelean, inclusiv potențiale ținte din interiorul țării, ca parte a unei strategii mai ample menite să-l slăbească pe Maduro, potrivit mai multor surse informate cu privire la planurile administrației. 

În octombrie 2025, o notă obținută de Associated Press a arătat că președintele Trump a emis un memorandum în care declara cartelurile de droguri drept combatanți ilegali și că Statele Unite se aflau acum într-un „conflict armat” cu acestea.

De asemenea, în octombrie 2025, președintele Trump a recunoscut că a autorizat CIA să desfășoare operațiuni secrete în Venezuela.

În decembrie 2025, SUA au confiscat un petrolier venezuelean, iar președintele Trump a declarat că a ordonat blocarea tuturor „petrolierelor sancționate” care intrau și ieșeau din Venezuela.

Pe 30 decembrie 2025 a apărut informația potrivit că CIA se afla în spatele atacului cu drone asupra unei zone de andocare despre care se crede că era folosită de cartelurile de droguri venezuelene.

La 3 ianuarie 2026, Statele Unite l-au capturat pe președintele venezuelean Nicolás Maduro și pe soția sa, Cilia Flores, în cadrul unei operațiuni militare desfășurate la Caracas. Președintele Trump a anunțat că SUA „vor conduce țara până când vom putea realiza o tranziție sigură, corespunzătoare și judicioasă” a puterii.

Cum este guvernată Groenlanda

Potrivit unui articol explicativ al ONU, inuiții trăiesc în Groenlanda de mii de ani, dar nu aveau o structură de stat când Danemarca a (re)cucerit insula în 1729. Coloniștii nordici au trăit în Groenlanda aproape jumătate de mileniu înainte de a dispărea la sfârșitul Evului Mediu. Statele Unite au ocupat Groenlanda în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și de atunci au înființat baze militare pe insulă.

Un acord de apărare încheiat în 1951 între Danemarca și Statele Unite acordă americanilor acces militar extins la insulă. În timpul Războiului Rece, Statele Unite au operat până la 50 de baze și stații radar în Groenlanda.

Astăzi, a mai rămas doar una, baza spațială Pituffik, care are aproximativ 150 de militari americani. Această instalație, situată pe cea mai scurtă traiectorie a rachetelor între Rusia și Statele Unite, este o verigă crucială în sistemul american de apărare antirachetă, explică raportul ONU.

În 1979, Groenlanda a devenit oficial un teritoriu autonom al Regatului Danemarcei, cu competențe interne (educație, poliție, justiție, fiscalitate), dar sub suveranitatea daneză în ceea ce privește apărarea, politica externă și moneda, evoluând către o autonomie mai mare în urma referendumurilor și anticipând independența, în special după legea privind autonomia Groenlandei din 2009.

Acest acord istoric între autoritățile groenlandeze și guvernul danez a recunoscut groenlandezii ca un popor distinct în conformitate cu dreptul internațional, acordându-le dreptul de a se separa de Regatul Danemarcei dacă majoritatea populației decide astfel.

Cu toate acestea, dacă se ia această decizie, vor trebui să își mărească semnificativ veniturile pentru a compensa pierderea subvențiilor daneze, care se ridică la peste 575 de milioane de euro pe an (4,3 miliarde de coroane daneze), susține raportul ONU.

ONU și Groenlanda

După crearea Organizației Națiunilor Unite în 1945, Groenlanda a fost clasificată în categoria „teritoriilor neautonome” sub presiunea Statelor Unite și a Franței.

Într-o declarație prezentată ONU în 1954, Danemarca a indicat că groenlandezii au acceptat în mod liber să facă parte integrantă din țară și, prin urmare, nu mai pot fi considerați o colonie. Cu toate acestea, faptul că consultarea a fost foarte limitată a fost controversat la momentul respectiv, explică raportul ONU.

Danemarca rămâne responsabilă de politica externă în numele Groenlandei. La Națiunile Unite, aceasta a jucat un rol activ în cadrul Forumului permanent al Națiunilor Unite pentru problemele indigene.

Din 1979, groenlandezii sunt recunoscuți ca un popor distinct în conformitate cu dreptul internațional, ceea ce le conferă dreptul de a se separa de Regatul Danemarcei dacă majoritatea populației decide astfel.

În ianuarie 2025, un sondaj publicat de mass-media daneză și groenlandeză a indicat că 85% dintre groenlandezi se opuneau aderării la Statele Unite, doar 6% fiind în favoare și 9% indeciși.

Interesul american pentru Groenlanda: o lungă istorie

Importanța strategică a Groenlandei pentru Statele Unite a fost recunoscută încă din timpul președintelui american Abraham Lincoln și al achiziționării Alaskăi de la Rusia în secolul al XIX-lea.

Secretarul de stat american William Seward a dorit să continue achiziția Alaskăi de la Rusia în 1867 cu achiziția Groenlandei. Abia în 1917, Statele Unite au recunoscut suveranitatea Danemarcei asupra Groenlandei, ca parte a acordului de achiziție a Insulelor Virgine Daneze.

În 1945, Statele Unite au oferit Danemarcei 100 de milioane de dolari (aproape 1,8 miliarde de dolari în 2026) pentru a cumpăra Groenlanda, ofertă care a fost respinsă de guvernul danez.

În timpul primului său mandat, în 2019, președintele Trump și-a exprimat interesul de a „cumpăra Groenlanda”. Ideea a fost imediat respinsă de Danemarca și Groenlanda, care au reiterat că teritoriul nu era de vânzare.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.