Cum alegem cea mai bună apă de băut. Claudia Benea, specialist în hidratare cu studii la Harvard: „Bei multă apă? S-ar putea să nu te hidratezi”

Este autoarea cărții „Apa care te vindecă” și a publicat peste 30 de articole despre rolul esențial al apei în organism, cu accent pe prevenție și longevitate. A susținut peste 100 de conferințe în România, iar rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în cadrul a peste zece congrese medicale.

România, declarată țara cu cele mai valoroase ape minerale din Europa 

Este fondatoarea Asociației „Apa Terapie pentru Viață”, prin care dezvoltă programe educaționale dedicate consumului responsabil de apă și adoptării unor obiceiuri durabile de hidratare sănătoasă. Într-un context în care obezitatea, bolile renale și metabolice reprezintă provocări majore de sănătate publică, consideră hidratarea corectă un pilon esențial al prevenției. În context internațional, a fost identificată ca unic specialist din Europa în domeniul hidratării, în urma unei căutări realizate de Organizația Națiunilor Unite pentru o conferință de specialitate, fiind selectată și contactată direct pe baza activității sale educaționale și științifice.

România are o tradiție balneară de peste 2.000 de ani și ape minerale de o valoare extraordinară, multe recunoscute ca factori terapeutici. Misiunea sa este să readucă aceste resurse naturale în atenția oamenilor și să le valorifice responsabil, pe baza științei și a respectului pentru sănătate și pentru resursele țării.

Rolul somelierului de apă și al specialistului în hidratare 

– Libertatea: Sunteți somelier de apă, dar și specialist în hidratare. Care este diferența dintre aceste două roluri?
– Claudia Benea: Sunt două tipuri de pregătire diferite, cu scopuri diferite, care nu trebuie confundate. Un somelier de apă este specialist în ape minerale naturale din perspectivă senzorială și gastronomică. Este format în degustare, recunoaște și evaluează gustul, textura și profilul unei ape și poate recomanda asocieri între apă și preparate culinare, vinuri sau alte băuturi. Rolul său este de a pune apa în valoare în context gastronomic și de a amplifica experiența gustativă. Ele oferă competențe valoroase în context culinar, dar nu includ și nu pot substitui formarea academică și științifică necesară pentru intervenții informate în domeniul sănătății.

Un specialist în hidratare are o formare fundamental diferită de cea a unui somelier de apă. Această pregătire este riguroasă și se desfășoară atât în mediul academic, cât și în contexte de formare avansată, cu baze clare în fiziologie, biochimie, procese metabolice și echilibre electrolitice. Vorbim despre o pregătire științifică solidă, care permite înțelegerea modului în care apa influențează funcționarea organismului uman și susținerea sănătății.

Am studiat ambele domenii, însă activitatea mea principală în România este centrată pe știința hidratării în fiziologia umană, domeniu care reprezintă peste 90% din munca mea actuală, someleria de apă având un rol complementar. Această formare îmi permite să prezint lucrări și rezultate de cercetare în cadrul congreselor medicale și al altor contexte educaționale de specialitate, fundamentate pe rigoare științifică și aplicare responsabilă în domeniul sănătății.

Alegerea apei: hidratarea începe cu apa potrivită 

– Cum alegem cea mai bună apă de băut?
– Nu există „cea mai bună apă”, așa cum nu există nici „cea mai bună mâncare”. Există ape diferite pentru nevoi diferite. În ghidurile medicale internaționale, apa este considerată un aliment și principalul nutrient al organismului. De aceea, trebuie aleasă la fel ca mâncarea: în funcție de vârstă, context și nevoile reale ale corpului. Gândiți-vă la apă ca la mâncare. De ce alegem o mare varietate de alimente? Pentru că ne aduce o mare varietate de nutrienți. La fel ne alegem și apa în funcție de vârstă dar si de necesitățile organismului.

Apele plate sunt, în general, oligominerale, adică sărace în minerale. Sunt potrivite pentru sugari, copii mici sau situații punctuale, dar nu pot susține pe termen lung nevoile unui adult activ. O apă slab mineralizată este ca o supă foarte diluată: utilă uneori, dar insuficientă ca bază zilnică.

În schimb, apele minerale naturale light sau carbogazoase aduc o mare cantitate și varietate de minerale,adică de nutrienți: bicarbonat natural și electroliți esențiali, care participă direct la metabolismul celular, funcționarea sistemului nervos și muscular, activarea enzimelor, sinteza hormonală și menținerea structurii osoase. Ele nu sunt un adaos opțional, ci o componentă fundamentală a funcționării organismului. Dacă apa nu le conține, valoarea ei nutrițională este limitată, iar hidratarea devine incompletă. De aceea, alegerea apei nu este un gest aleatoriu sau de marketing, ci o decizie informată, care ține de fiziologia organismului și de știința hidratării. Hidratarea corectă nu înseamnă doar cantitate, ci calitate. 

– După ce criterii ar trebui să ne alegem apa din supermarket?
– În primul rând, un lucru esențial: apa este un aliment. Iar ca orice aliment, alegerea ei începe cu citirea etichetei. Eticheta este cartea de identitate a unei ape. Dacă nu avem informații clare acolo, nu avem cum să știm ce bem.

Pe piață există două mari categorii: apele minerale naturale și așa-numitele ape de izvor. Apele minerale naturale provin din arii naturale protejate, au o compoziție stabilă și sunt reglementate foarte strict. Trebuie să fie microbiologic pure, nu pot fi tratate chimic, nu pot fi demineralizate, iar compoziția lor fizico-chimică este obligatoriu menționată pe etichetă. Tocmai această rigoare le face sigure și predictibile ca aliment.

Apele de izvor, în schimb, provin în majoritatea cazurilor din pânza freatică, adesea din zone periurbane, și sunt reglementate mult mai permisiv. Ele pot fi filtrate,demineralizate si remineralizate artificial,  oxidate sau tratate cu UV înainte de îmbuteliere. Apa din pânza freatică este expusă contaminării și conține nitrați, nitriți, metale gele, amoniu sau alți contaminanți, motiv pentru care necesită tratări multiple. Compoziția ei nu este stabilă și, este  foarte săracă în minerale. De aceea, pe etichetă nu veți găsi compoziția fizico-chimică completă. Practic, nu știți exact ce beți.

Prima recomandare: alegeți apele minerale naturale. Sunt strict controlate, îmbuteliate fără tratamente și oferă siguranță alimentară reală. A doua recomandare: uitați-vă la reziduul sec. Reziduul sec arată cantitatea totală de minerale dintr-un litru de apă și este cel mai important indicator al valorii ei nutriționale. Cu cât este mai mic, cu atât apa este mai săracă în nutrienți. Cu cât este mai mare, cu atât apa este mai hrănitoare și hidratează mult mai bine. Pe scurt, nu orice apă hidratează la fel. Hidratarea nu înseamnă doar volum, ci și aport de minerale. De aceea, apa trebuie aleasă conștient, exact așa cum ne alegem mâncarea.

„Nu orice apă hidratează la fel”

– Este vreun mit despre apa pe care doriti sa-l demontati?
– Sunt zeci de mituri care le pot demonta, dar ne oprim la câteva dintre cele mai flagrante, propagate inclusiv de către unii medici care, din păcate, nu cunosc compoziția fizico-chimică a apei și care le promovează fără discernământ și fără fundament științific în mediul online. Aceste informații creează confuzie, distorsionează adevărul științific și, din păcate, contribuie la alegeri greșite, cu impact direct asupra sănătății.

1. Mitul apei alcaline
Apa „alcalină” nu alcalinizează organismul. pH-ul apei nu modifică pH-ul sângelui sau al organismului, care este strict reglat fiziologic. pH-ul în organism nu este unic. Există aproximativ 8–9 medii biologice majore, fiecare cu un pH diferit. pH-ul apei contează pentru ecosisteme acvatice naturale, ecosisteme marine, ecosisteme de apă dulce, ecosisteme microbiene, stabilitatea chimică a apei și calitatea apei ca habitat. NU are absolut nici un rol în organism. Echilibrul acido-bazic este influențat de bicarbonatul natural din apele minerale naturale, nu de pH-ul înscris pe etichetă.

2. Mitul „apa minerală face pietre la rinichi”
Apa minerală naturală nu produce litiază renală. Dimpotrivă, cercetările din ultimele decenii arată exact opusul că apele bogate în calciu, magneziu și bicarbonat sunt necesare pentru prevenirea pietrelor la rinichi. Multe alimente, numeroase legume și fructe conțin oxalați. Pentru a fi eliminați corect, oxalații trebuie să se lege în intestin de calciu și magneziu. Atunci când apa este săracă în aceste minerale, oxalații nu au cu ce să se lege, sunt absorbiți și ajung să fie eliminați prin rinichi, unde pot favoriza formarea calculilor.  Bicarbonatul  natural din apele minerale, joacă la rândul său, un rol esențial, deoarece contribuie la alcalinizarea mediului urinar, reducând riscul de cristalizare a oxalaților la nivel renal.

Mâncăm prea multă sare din alimente, nu bem suficientă apă sau chiar dacă bem, bem apa nepotrivită. Fără apă suficientă, rinichii nu au cu ce să spele și să elimine oxalații și excesul de sare. Iar când apa este slab mineralizată, fără calciu și magneziu, problema se accentuează. Sare multă + oxalat mult din alimete + apă insuficientă sau săracă în minerale aceasta este rețeta perfectă pentru pietre la rinich.

3. Mitul microplasticului din apa îmbuteliată
Studiile din ultimii doi ani arată că apa de la robinet poate conține de două până la trei ori mai mult microplastic decât apa minerală naturală. Însă surse mult mai importante de microplastic sunt, paradoxal, produsele de uz zilnic. O singură gumă de mestecat poate elibera aproximativ 3.000 de particule de microplastic în timpul mestecării. Mestecând o gumă pe zi, timp de un an, ajungem să înghițim aproximativ 180.000 de particule de microplastic.

Un singur pliculeț de ceai, în special cele care conțin plastic, poate elibera în apă peste 11 miliarde de particule de microplastic și nanoplastic într-o singură cană. Produsele cosmetice reprezintă o altă sursă majoră de microplastic. În multe exfoliante, scrub-uri, creme, loțiuni și produse de machiaj se adaugă microplastice pentru textură, omogenizare, stabilitate și aspect estetic. Aceste particule ajung pe piele, sunt ingerate indirect sau absorbite și contribuie la expunerea zilnică cumulativă. 

La acestea se adaugă produsele de îngrijire și curățenie, majoritatea produselor de make-up, precum și ambalajele din plastic utilizate în bucătărie, paharele de cafea folosite zilnic: deși par din carton, acestea sunt căptușite la interior cu un strat de plastic. Contactul cu lichide fierbinți, precum cafeaua, favorizează eliberarea de microplastice și de substanțe chimice din plastic în băutură, toate ajung inevitabil în organism. 

Concluzia cercetătorilor este clară: 90% din microplasticul care ajunge în organism nu provine din apa minerală naturală, ci din alte surse pe care le ignorăm și despre care nu se vorbește.

4. Mitul „toată apa hidratează la fel”
Nu, nu orice apă hidratează la fel. Apa nu este doar apă! Din păcate nu cunoaștem valoarea reală a apei. Apa fără minerale aduce volum, dar nu susține echilibrele electrolitice ale organismului. Hidratarea nu înseamnă doar umplerea unui rezervor, ci menținerea unui echilibru între apă și minerale la nivel celular.

Apa foarte slab mineralizată, apa filtrată sau de la robinet, nu are valoare nutrițională și nu poate susține echilibrul mineral al organismului. Nici măcar nu poate potoli setea. Mi se spune frecvent ” deși beau multă apă simt ca nu mă satur”.  Apa săracă in electroliti și minerale, nu contribuie real la hidratarea celulară și la menținerea electroliților necesari funcționării corecte a organismului. Să știtți că ne putem deshidrata. Deci nu orice apă hidratează, iar hidratarea nu este un act mecanic, ci unul fiziologic. Și da, contează ce apă bem pentru că viitorul nostru biologic depinde de alegerile de azi. 

5. Mitul „mineralelor anorganice din apa minerală”
Este fals că mineralele din apa minerală naturală ar fi „anorganice” și, prin urmare, nepotrivite pentru organism. Pe planetă nu există minerale în formă organică! Toate mineralele sunt, prin definiție, anorganice. Diferența nu este între „organic” și „anorganic”, ci între forma chimică și biodisponibilitate. În apa minerală naturală, mineralele se află sub formă de ioni liberi, dizolvați natural, exact forma în care organismul îi poate absorbi cel mai ușor. Conform studiilor, mineralele din apă, fiind sub formă de ioni liberi, se absorb mai bine decât cele din alimente. 

Ideea de „minerale organice” versus „minerale anorganice” a fost intens promovată de industria suplimentelor, pentru a crea o diferențiere artificială și pentru a îndepărta atenția de sursele naturale. Din punct de vedere fiziologic, organismul recunoaște și utilizează ioni minerali, nu etichete de marketing.  

6. Mitul „apei care hidratează mai bine la nivel celular”
Apa structurată, apa vortexată, apa „energizată”, apa alcalină, hidrogentă sau orice altă apă promovată ca hidratând „mai bine la nivel celular” nu are suport științific.

Hidratarea la nivel celular este un proces strict fiziologic și se realizează prin osmolaritate și prin canale proteice specializate numite aquaporine. Molecula de apă nu intră arbitrar în celulă, ci este transportată controlat, în funcție de gradientul osmotic și de prezența electroliților intracelulari, în special potasiul și magneziul, esențiali pentru echilibrul celular. pH-ul apei, structura ei „energetică” sau vortexarea nu influențează hidratarea celulară.La nivel celular, apa este utilizată eficient doar în prezența ionilor esențiali, în special potasiu (ion intracelular), magneziu și calciu, care susțin funcționarea membranei celulare și echilibrul electrochimic. pH-ul apei, structura ei „energetică” sau vortexarea nu influențează hidratarea celulară.

Pe scurt: nu există ape care „hidratează mai bine la nivel celular” prin structură, vortex sau alcalinitate. Hidratarea celulară este guvernată de fiziologie, nu de marketing.

– Apa minerală sau apă plată?
– Toate apele sunt minerale, fie ca sunt plate light sau carbogazoase. Diferența dintre ele o fac cantitatea de minerale și prezența dioxidului de carbon.

Apele minerale carbogazoase sunt în mod natural mult mai bogate în minerale și, prin urmare, mai hrănitoare și mai eficiente pentru hidratare susținând echilibrul electrolitic și procesele de hidratare celulară, nu prin dioxidul de carbon, ci prin mineralele dizolvate natural. 

În plus, conțin cantități importante de bicarbonat, care nu doar că neutralizează aciditatea dioxidului de carbon, ci are și un rol alcalinizant asupra organismului. Bicarbonatul din apă alcalinizeaza nu pH-ul.

Există numeroase cercetări care arată efectele pozitive ale apelor carbogazoase asupra metabolismului, tensiunii arteriale,colesterolului, digestiei și tranzitului intestinal. Ele pot stimula motilitatea gastrică și sunt extraordinar de eficiente în constipație.

Apele plate au si cantități mici de minerale dar și cantitate mult mai mică de bicarbonat natural și le recomand în special vârstnicilor, bebelușilor și copiilor sau persoanelor care nu tolerează bine dioxidul de carbon. Chiar și în aceste cazuri, există o alternativă foarte bună: apele light, care sunt tot ape carbogazoase naturale, dar cu o cantitate foarte mică, apoape insesizabilă de dioxid de carbon, așa cum vin ele din pământ.

Important este să înțelegem că nu există o apă „bună” sau „rea” în mod absolut, ci ape diferite pentru nevoi diferite, iar alegerea corectă ține de organism, toleranță și necesități reale.

Varietatea este cheia

– Este indicat să alternam tipurile de apă?
– Da, chiar recomand alternarea tipurilor de apă. Exact așa cum nu mâncăm zilnic același aliment, nici apa nu ar trebui să fie mereu aceeași. Fiecare aliment aduce o combinație diferită de nutrienți, iar fiecare apă minerală naturală este unică, având o compoziție proprie de minerale și oligoelemente. Alternând apele, aducem organismului o varietate mai mare de minerale și electroliți, lucru esențial pentru echilibrul intern și o hidratare eficientă.

O soluție simplă este să combinăm în cocktail adică amestecăm o apă plată cu o apă carbogazoasă sau light. De exemplu un litru de apă plată cu doi litri de apă carbo sau light. În acest fel, dioxidul de carbon se diluează în apa plată, obținem o apă mai ușor de tolerat, dar păstrăm beneficiile apei carbogazoase dar și aportul mai ridicat de minerale. 

Pe scurt: varietatea este cheia, și în alimentație, și în hidratare.

– Există diferențe între brandurile ieftine și cele premium? 
– În realitate, prețul unei ape nu reflectă calitatea ei, cel puțin în România și am multe exemple. Unele branduri poziționate ca „premium” sau „de lux” sunt, de fapt, ape slab mineralizate, susținute de bugete mari de marketing, prezente peste tot. Prețul ridicat de la raft nu justifică valoarea apei din sticlă, ci mai degrabă investițiile în marketing și imagine. De fapt, în România există cel puțin trei ape extrem de celebre și foarte marketate care sunt, din punct de vedere mineral, foarte slabe  și pe care eu, personal, nu le consum niciodată.

În general, apele care fac foarte mult marketing nu sunt  ape speciale din punct de vedere mineral. Există ape mult mai valoroase, cu compoziții excelente, care nu investesc masiv în promovare și care, paradoxal, sunt mai accesibile ca preț. Din păcate cumpărăm foarte mult marketing si este cea mai frecventă  greșeală. Ne alegem apa după brand, după forma sticlei sau după cât de atrăgător este ambalajul, nu după valoarea ei reală. Marketingul nu înseamnă sănătate, iar sănătatea nu stă în designul sticlei. Valoarea apei stă în ceea ce bem din stică. După ce bem apa, sticla, culorile și celebritatea brandului ajung, inevitabil, la reciclat.

 Prima regulă este să ne uităm la etichetă, nu la ambalaj la compoziția minerală la reziduu sec nu la povestea de marketing din jurul ei.

Pe scurt: nu marketingul hidratează, ci mineralele din apă. Alegeți apa care conține cantitate și varietate de mierale , nu cum arată.

– Contează termenul de valabilitate la apă? 
– Nu, apa nu expiră niciodată. Însă, din punct de vedere legal, apa este încadrată ca aliment, iar legislația obligă îmbuteliatorii să menționeze pe etichetă un termen de valabilitate. Acest termen apare exclusiv din motive legale, nu pentru că apa s-ar strica.

– Care este diferența dintre apa natural carbogazoasă și cea carbogazificată? 
– Pe piață sunt două categorii de ape carbogazificate. 80% dintre apele natural carbogazoase / carbogazificate. Izvorăsc din regiuni cu trecut vulcanic. Gazul eliberat prin scoarța terestră intră în contact cu apa, se dizolvă și, pe măsură ce apa trece prin roci, „stoarce” mineralele din ele. De aceea, apele carbogazoase sunt, în mod natural, mult mai bogate în minerale. Apele carbogazoase sunt adevărate resurse naturale, cu beneficii extraordinare, dovedite, pentru organism și sănătate. 

De ce scrie „carbogazificată” pe etichetă? Pentru că multe ape natural carbogazoase conțin mai mult fier în mod natural. Ca să poată fi îmbuteliate, o parte din dioxidul de carbon este scos temporar pentru deferizare, apoi CO₂-ul natural este impregnat la loc chiar mai mult tocmai pentru a satisface gusturile consumatorilor. Românii iubesc apa spumoasă, efervescentă.  Legea obligă ca, în ambele situații, să apară pe etichetă termenul „carbogazificată”. Important de știut: apa rămâne natural carbogazoasă, iar compoziția ei minerală nu se schimbă. Diferența se vede clar dacă compari o apă plată și una carbogazoasă din același brand: apa carbogazoasă este de câteva ori mai bogată în minerale și are o valoare nutrițională mai mare.

Un adevăr incomod, dar corect: în România nu există ape îmbuteliate ”natural carbogazoase”, indiferent de marketingul de pe etichetă; nu există nicio apă care să ajungă în sticlă cu un nivel de efervescență atât de ridicat exclusiv din dioxid de carbon natural, motiv pentru care toate apele carbogazoase au nevoie de completare cu CO₂, fără excepție.

Important de reținut: adăugarea de dioxid de carbon nu modifică structura minerală a apei sau compoziția fizico-chimică, ci o face doar mai efervescentă. De asemenea, dioxidul de carbon nu are absolut niciun impact negativ asupra organismului; dimpotrivă, conform numeroaselor cercetări, are multiple beneficii.

 A doua categorie sunt apele plate carbogazificate artificial
Aici vorbim despre ape plate, sărace în minerale, în care se introduce CO₂.  Ele rămân ape plate din punct de vedere mineral, dar CO2 o dată introdus devin mai acide, pentru că nu au suficient bicarbonat care să echilibreze aciditatea dioxidului de carbon.
Nu au valoare terapeutică și nici nutrițională comparabilă.

Concluzia: Nu bulele contează, ci cantitatea de minerale și de bicarbonat  (HCO3)  natural.
Uitați-vă pe etichetă la reziduul sec și la compoziția minerală. 

Sfaturi simple pentru hidratare și echilibru mineral

– Ce sfaturi și recomandări aveți?
– Apa se bea constant și moderat, pe tot parcursul zilei.
Femeile: aproximativ un pahar de 250 ml la fiecare 2 ore. Bărbații: aproximativ un pahar la fiecare 1,5 ore. Nu mai beți multă apă deodată. A bea mult nu înseamnă a te hidrata. Cu cât bei mai multă apă dintr-o dată, cu atât organismul o elimină mai repede, iar rinichii sunt supuși unei presiuni inutile. Nu cantitatea vă hidratează, ci constanța.

Alternați apele, nu beți mereu aceeași apă. Corpul are nevoie de minerale diferite, nu de monotonie. Alternați ape mai bogate în minerale cu ape mai ușoare. 

Uitați-vă la reziduul sec, nu la bule sau brand. Reziduul sec vă spune dacă apa chiar hrănește organismul sau doar îl traversează.

După noapte, organismul este în mod natural deshidratat. Începeți ziua cu două pahare de apă, băute la temperatura camerei. Acesta este un adevărat „restart biologic”, bustul de energie celulară. Apa repornește metabolismul, susține funcționarea celulelor și pregătește organismul pentru ziua care începe.

Nu așteptați să vi se facă sete. Setea vă anunță deja că deshidratarea s-a instalat. Odată instalată, deshidratarea generează multiple dezechilibre, motiv pentru care hidratarea trebuie să fie preventivă, nu reactivă.

Nu mai beți apă filtrată sau foarte slab mineralizată. Apa foarte slab mineralizată, băută în exces, diluează electroliții din rezerva proprie a organismului. Nu ne deshidratăm doar prin lipsă de apă, ci și prin diluție excesivă de electroliți.

Rinichii iubesc ritmul, nu excesele. Beți apa ca pe o conversație calmă, nu ca pe o competiție.

Hidratarea nu este despre „cât”, ci despre cum, când și ce bei. Apa corect aleasă, băută constant, aduce echilibru. 

Și nu uitați apa are un impact imens asupra organismului și poate fi pozitiv sau negativ în funcție de apa pe care alegeți să o beți. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.