Trump ne tot scuipă în ochi, iar noi, europenii, ne simțim uniți și liberi. Politica pentru mase, nu pentru mese
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cred că mă fac suveranist. Pentru că „suveraniștii” noștri pe bune, alde AUR, georgescieni, reptilieni tricolori, pesediști și peneliști de ziua a șaptea, generali SRI și MApN cu pensii cât Groenlanda, toți duc o competiție pe pupat fundul lui Trump. Dacă le zice ăla că vrea Dobrogea sau Vasluiul, iese Georgică Simion al nostru direct cu codul de bare, vânzare la ofertă.
Politica s-a transformat într-un malaxor stupid care toacă revendicările politice ca-ntr-o bălăcăreală pe Facebook sau TikTok: ești cu americanii sau ești cu europenii?, asta-i tot ce mai contează.
Istoria luatului razna politic în România are un sens mai adânc. Intern, știam la ce ne putem aștepta și fără Trump. Nu investim în educație, lăsăm milioane de oameni să evolueze într-o gaură neagră de muncă sporadică prin UE, ghetoizare prin România, dup-aia nu înțelegem de ce o iau razna – pentru că milioane de români nu mai știu ce e ăla un stat, o taxă, niște drepturi.
De aici evoluează elegant schema trumpisă: nu-i așa că vreți taxe mici? Daaa!, răspund amărăștenii care depind de taxele alea, iar apoi ne împrumutăm ca să ținem pe linia de plutire un capitalism care produce mai mult rapt din avut public decât sfînta rată de profit.
Extern, luatul razna spre ultraconservatorism, trumpism, fascism a fost încurajat direct de forțele vestice neocon, asta în timp ce experți de-ai lui pește prăjit urlau că „e Putin”. Putin a profitat de situație, dar nu a avut niciodată puterea să și facă vreo ofensivă soft power cultural-ideologică.
România e un stat polițienesc care a evoluat către extrema dreaptă, una întreținută cu bani publici, cu instituții publice, stipendiată inconștient direct prin pensii, indirect prin programe și activități „culturale”. Da, stat polițienesc prin susținerea unor linii politice cu măsuri de coerciție și justiție, DNA și SRI.
Pe aici pe la periferie, terenul pentru multinațională a fost desțelenit de moguli și oligarhi cu o falangă de justiție militarizată. Mare brânză anticorupție n-am făcut. Tot ce-am produs a fost un val de pensionari tineri „secreți”, militari, magistrați, care, tradițional, trag toți spre extrema dreaptă dup-aia. E de manual. Bine, sunt familii unde tăticul e aurist, ex-securist, iar copilul e userist europenist. Ca să fie siguri. Astea nu sunt excepții, sunt dovezi.
Trump a dus discursul diplomatic în absurd complet. Și a prins tot Vestul în joc. Când UE nu mai găsea decât cauze stupide de a fi împreună, piețe unice care au explodat prețurile la energie printre sărăcanii din Est, susținerea cu orice chip a unui război fără nicio șansă de scenariu fericit, a venit Trump și ne-a dat un motiv să ne simțim europeni: Groenlanda.
Asta e politica lui „click aici”, citești titlul, nu mai citești ce e dup-aia. Trump dă o ocazie de isterie, apoi se sucește: amenință și apoi anunță că renunță la tarife de coerciție pentru europeni.
Apar eroi falși, un soi de neopatrioți antiamericani. Diverși politicieni țin discursuri despre cum SUA sunt acum „băiatul rău”, că trebuie să ne unim slăbiciunile pentru a deveni puternici. Flower power la costume și cravate de zeci de mii de euro. Am văzut mulți „inspirați” de discursul de la Davos al premierului Mark Carney care a acuzat SUA de un neoimperialism. Eu n-am fost inspirat deloc. Pentru că e gol, e goală toată încordarea în jurul Groenlandei, insulă unde americanii oricum pot face ce vor militar, parte din regatul danez care oricum a făcut tot ce au vrut americanii.
Dacă chiar vrem să ne bucurăm că liderii noștri, în sfârșit, nu mai tac, deși ar fi avut ocazii numeroase să intervină, OK, să ne bucurăm. Dar să nu uităm un lucru, că nu există coeziune reală, socială, europeană decât în jurul unui standard de viață decent. Tot blocul partinic de neo-dreapta, din care face parte și AUR, nu visează decât la o putere revanșardă cu braț de fier asigurat de Trump. O naivitate pe o parte, dar un pericol real de a ralia toate formele scăpătate de business și privilegii în a obține prin coerciție noi piețe, noi avantaje.
Din acest motiv glumeam cu nevoia de suveranism atunci când vezi un George Simion băgând în el tort în formă de Groenlanda. Simion e cea mai comodă formă de opoziție pentru alți americaniști, adică tăietori de bugete strategice precum Bolojan-Nicușor Dan. AUR e pe val pentru că ura pentru politicieni care nu au idei, au doar austeritate în cap, acea ură se duce natural spre partidul rămas în opoziție. Dar acel partid e plin de vise de amnistie fiscală, tăieri de taxe pentru bogați și alte aiureli care chiar vor face și restul praf.
Lor li se alătură și un PSD derutat. Sorin Grindeanu, mostră de lider-plastilină, plângea că nu-i dăm lui Trump un miliard să ne primească într-un consiliu de pace pentru Gaza!
Dup-aia vin Nicușor Dan și un aiurit precum Lazurca, al său consilier educat în străinătate să vorbească fix ca un pustnic autodidact cu lecturi vinovate din reviste interbelice, să ne spună că ei nu știu ce să facă la Davos, un Davos unde, după cum se vede, s-au întâmplat mai multe decât în ultimii 10 ani adunați în ce privește coeziunea vestică. Iohannis ne rupea cu tăcerea, ăștia noi se și laudă că n-au idei.
Situația nu e veselă, retorica europeană pare să fi intrat într-un ciclu de autodevorare, se hrănește din propria mândrie de a nu mai fi în ultimul hal de servilă. Un oficial danez, citat de Politico, avea o declarație antologică, exponențială pentru un tip de elită europeană ajunsă la fel de găunoasă precum trumpismul: „mulți dintre noi am studiat în SUA, toți am vrut să și muncim acolo. Ce se întâmplă acum e o trădare!”.
Nu, o trădare este să copiezi sisteme economice și sociale care se mândresc că-s profund inegalitare. UE trebuie să se dezamericanizeze, redescoperind politica pentru mase, nu politica pentru mese la Davos.
