Cum influențează designul interior starea de bine. Adriana Popescu, expert: „Casa nu este doar locul în care trăim. Este locul care ne învață cum să trăim”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cu o experiență de peste 20 de ani în design interior, Adriana Maria Popescu este unul dintre designerii români cu proiecte realizate atât în țară, cât și în străinătate. Predă cursuri de design interior la Fundația Calea Victoriei, iar în 2007 a câștigat concursul de design organizat de Heineken. De-a lungul anilor, a colaborat cu branduri internaționale precum Chanel, Vogue Italia, Valentino, Patek Philippe și British American Tobacco și a amenajat spații rezidențiale, comerciale, precum și scenografii pentru teatru și film. Într-un interviu pentru Libertatea, Adriana Maria Popescu explică ce greșeli fac cel mai des românii atunci când își amenajează locuințele și oferă sfaturi pentru crearea unui spațiu funcțional, confortabil și adaptat personalității fiecăruia.
Cuprins:
„Nu există două case care să poată fi amenajate la fel”
Libertatea: Cum ați descoperit pasiunea pentru designul interior și ce v-a determinat să urmați această profesie?
Adriana Popescu: Am ales să urmez Universitatea Națională de Arte din București, secția Scenografie. Îmi spuneam atunci că dacă nu voi reuși, aveam deja un plan B: arhitectura, și un plan C: psihologia, pasiunile mele. Scenografia, arhitectura, psihologia și designul interior au, în esență, același punct comun: omul și felul în care el trăiește, simte și se raportează la sine și la spațiul din jur. După facultate am lucrat în scenografie pentru teatru, film, televiziune și evenimente. Acolo am învățat că decorul nu este niciodată doar decor. El creează emoții, schimbă comportamente și spune povești. Astăzi cred că exact același lucru îl face și o casă.
Mulți mă întreabă dacă am ales designul interior. Adevărul este că eu cred că el m-a ales pe mine. După realizarea scenografiei unui eveniment pentru o companie, directoarea de atunci m-a întrebat dacă aș accepta să refac amenajarea unui apartament început de un alt designer și rămas neterminat. A urmat încă un apartament. Apoi încă unul. Și încă unul. În mai puțin de un an realizasem deja mai multe locuințe și începusem să înțeleg că fiecare familie este diferită și că nu există două case care să poată fi amenajate la fel.
Puțin mai târziu, una dintre cliente m-a întrebat dacă vreau să particip la un concurs de design pentru amenajarea unei berării. Nu proiectasem niciodată o berărie și nu știam aproape nimic despre acest univers. Dar iubesc provocările. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să plec la Praga. Am vrut să înțeleg cultura berăriilor înainte să încep să desenez. Timp de trei luni am lucrat aproape zilnic, opt-zece ore pe zi, împreună cu un prieten care realiza simulările proiectului în 3D Studio Max. Nu știu nici astăzi de unde venea convingerea mea că voi câștiga. Nu era aroganță. Era un sentiment profund că acela era proiectul meu. În ziua în care am aflat rezultatul mergeam pe stradă și îmi amintesc perfect senzația că nu mai atingeam asfaltul. Parcă pluteam. A fost unul dintre momentele care mi-au confirmat că atunci când faci ceva cu toată inima și pui în acel lucru tot ce ai mai bun, universul găsește uneori o modalitate de a te răsplăti.
Cred că suntem creatorii propriei vieți și că ceea ce alegem să cultivăm în interiorul nostru ajunge, mai devreme sau mai târziu, să se reflecte și în exterior.
M-am înscris la un curs de Visual Merchandising, dedicat conceperii și realizării vitrinelor comerciale. Eram fascinată de vitrinele marilor case de modă și voiam să înțeleg de ce unele dintre ele te fac să te oprești din mers. Îmi amintesc și acum prima vizită pe Via Montenapoleone. Profesorii nu ne predau doar în clasă. Mergeam direct în fața vitrinelor și analizam împreună lumina, compoziția, proporțiile și felul în care era construită fiecare poveste vizuală. Ani mai târziu aveam să realizez chiar eu proiecte în cadrul Vogue Fashion's Night Out din Milano. Viața are uneori un mod surprinzător de a închide cercurile. Nu cred că oamenii din Milano sunt foarte diferiți de cei din București. În schimb, acolo am descoperit ceva ce m-a influențat profund: respectul pentru frumos, pentru detaliu și pentru calitate. Dar poate cel mai important lucru pe care l-am învățat în toți acești ani este că niciodată nu trebuie să încetăm să învățăm. Cred că învățarea continuă este una dintre cele mai frumoase forme de tinerețe. Nu mă refer la vârstă, ci la spirit.
„Fiecare casă spune povestea celor care locuiesc în ea”
- Cum influențează spațiul în care trăim starea noastră de bine?
- Casa nu este doar locul în care trăim. Este locul care determină felul în care trăim. Există și momente în viață care îți schimbă direcția fără să îți dai seama pe loc. Pentru mine, unul dintre ele a fost o călătorie făcută în urmă cu câțiva ani până la Nordkapp, cel mai nordic punct al Europei. Acolo, privind soarele de la miezul nopții, am început să scriu primele pagini ale cărții „Puterea casei tale”. Cred că unele locuri apar în viața noastră exact atunci când avem nevoie de ele.
În acea călătorie am înțeles și mai bine de ce am fost întotdeauna atrasă de stilul scandinav. Dincolo de estetica lui minimalistă, am descoperit o adevărată filozofie de viață. În țările nordice, casa nu este gândită pentru a impresiona, ci pentru a avea grijă de oamenii care trăiesc în ea. Lumina naturală este valorificată la maximum. Materialele sunt autentice. Natura este adusă în interior. Fiecare obiect are un rol, iar frumusețea vine din simplitate și din echilibru. Atunci am realizat că exact aceasta este și direcția în care îmi doresc să merg: să vorbesc mai puțin despre tendințe și mai mult despre oameni. Mai puțin despre obiecte și mai mult despre emoțiile pe care le poate crea un spațiu.
Cred că acea călătorie a reprezentat un punct de cotitură în parcursul meu. M-am întors acasă cu un manuscris început, dar și cu o convingere și mai puternică: faptul că o casă frumoasă nu este cea care impresionează prin opulență, ci aceea în care te simți liniștit, în siguranță și în armonie cu tine însuți.
Poate că de aceea iubesc atât de mult designul scandinav. Pentru că, dincolo de mobilier și culori, vorbește despre un stil de viață. Despre echilibru, despre respectul pentru natură, despre funcționalitate și despre bucuria de a găsi frumusețe în lucrurile simple.
Și cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat în toți acești ani: casa perfectă nu este cea care seamănă cu cele din reviste. Este cea în care, atunci când închizi ușa în urma ta, simți că ai ajuns cu adevărat acasă.
Un alt lucru pe care nu l-aș fi anticipat niciodată este faptul că voi ajunge să predau. Mama mea a fost cadru didactic, iar eu eram convinsă că acesta este unul dintre puținele drumuri pe care nu le voi urma. Între timp studiasem și Home Staging la Milano, alături de o cunoscută arhitectă italiană, și susținusem câteva masterclass-uri pentru asociații profesionale de brokeri imobiliari din România. După unul dintre aceste cursuri, o foarte bună prietenă m-a sunat și mi-a spus că Fundația Calea Victoriei caută un designer de interior care să vorbească publicului larg despre design interior. La cursurile mele vin oameni cu vârste cuprinse între 17 și 75 de ani. Fiecare are propria poveste, propriile provocări și propriul mod de a privi lumea.
Îmi place să le spun cursanților că investiția cea mai importantă nu este într-o canapea nouă sau într-un corp de iluminat spectaculos. Cea mai importantă investiție este în noi înșine. Atunci când începem să ne cunoaștem mai bine, începem să înțelegem și de ce avem nevoie de la casa noastră. Din această dorință de a face designul interior accesibil tuturor s-au născut și cele două cărți ale mele. „Puterea casei tale”, deja publicată, și „De la haos la claritate”, pe care o editez în această perioadă pentru publicare, sunt continuarea firească a cursurilor mele. Le-am scris pentru oamenii care poate nu vor ajunge niciodată la un curs sau nu își permit să lucreze cu un designer de interior, dar care își doresc să înțeleagă cum își pot transforma casa într-un aliat al stării lor de bine.
Cred că fiecare casă spune povestea celor care locuiesc în ea. Uneori spune o poveste frumoasă. Alteori spune o poveste despre oboseală, stres, lipsă de timp sau despre lucruri pe care le păstrăm, deși nu ne mai reprezintă. În ultimii ani au apărut tot mai multe cercetări care confirmă ceea ce, intuitiv, mulți dintre noi simțim deja. Psihologia mediului, neuroștiințele și chiar medicina arată că spațiul în care trăim influențează nivelul de stres, calitatea somnului, capacitatea de concentrare, creativitatea și relațiile dintre membrii familiei.
Lumina naturală stimulează secreția de serotonină și ne influențează ritmul circadian. Contactul cu plantele reduce nivelul de stres. Ordinea și organizarea diminuează senzația de copleșire și anxietate. Culorile, texturile și materialele pot induce calm sau, dimpotrivă, pot crea tensiune. Casa nu este doar locul în care dormim. Este locul în care ne încărcăm energia pentru fiecare zi. De aceea spun adesea că designul interior nu este un moft și nici un lux. Este un instrument prin care putem avea mai multă grijă de noi.
Cum alegem culorile potrivite pentru fiecare cameră
- Care sunt cele mai frecvente greșeli de amenajare care pot afecta confortul psihic a unei persoane?
- Cele mai frecvente greșeli pe care le întâlnesc sunt acumularea excesivă de obiecte, mobilierul prea mare pentru dimensiunea locuinței, lipsa luminii naturale și amenajările făcute doar pentru a impresiona. O casă nu trebuie să impresioneze musafirii. Ea trebuie, înainte de toate, să îi facă bine celui care locuiește în ea.
Nu cred foarte mult în reguli rigide atunci când vorbim despre culori. Fiecare dintre noi este diferit și fiecare reacționează diferit. Totuși, în dormitor recomand aproape întotdeauna nuanțe liniștitoare, inspirate din natură, care favorizează odihna. În living prefer culori luminoase și calde, care invită la dialog și apropiere, iar în spațiile de lucru aleg tonuri neutre, completate de mici accente care stimulează creativitatea fără să obosească privirea.
Într-o familie cu copii, casa trebuie să fie flexibilă. Copiii cresc, iar nevoile lor se schimbă permanent. Îmi place să creez spații care evoluează odată cu ei și care îi învață, aproape fără să își dea seama, organizarea, autonomia și responsabilitatea.
- Ce recomandări aveți pentru persoanele care lucrează de acasă?
- Pentru cei care lucrează de acasă recomand delimitarea clară a spațiului de lucru, chiar dacă este doar un colț al unei camere. Creierul nostru are nevoie de repere. Atunci când muncim din pat sau de pe canapea, granița dintre viața profesională și cea personală începe să dispară.
Un spațiu destinat relaxării nu are nevoie de obiecte scumpe. Are nevoie de lumină, de plante, de materiale naturale, de texturi plăcute, de câteva obiecte cu valoare emoțională și, mai ales, de liniște vizuală.
„Este firesc ca și locuința noastră să se transforme odată cu noi”
- Credeți că tendințele trebuie urmate sau este mai important ca locuința să reflecte personalitatea proprietarului?
- Tendințele sunt o sursă de inspirație, nu o obligație. Casa trebuie să vorbească despre omul care locuiește în ea, nu despre catalogul unui producător de mobilier. Dacă ar fi să recomand doar trei schimbări pe care oricine le poate face chiar de astăzi, acestea ar fi foarte simple. Să renunțe la lucrurile care nu îi mai folosesc. Să lase cât mai multă lumină naturală să intre în casă. Și să aducă natura în interior prin plante, lemn, fibre naturale și obiecte care au o poveste. De multe ori nu avem nevoie de mai mult. Avem nevoie de mai puțin, dar cu mai mult sens.
Dacă noi suntem într-o continuă transformare, este firesc ca și locuința noastră să se transforme odată cu noi. Casa nu ar trebui să fie o fotografie a trecutului sau un spațiu amenajat o dată pentru totdeauna. Ea ar trebui să fie o expresie vie a omului care suntem astăzi. La 25 de ani avem alte nevoi, alte visuri și alte priorități decât la 40 sau la 60 de ani. Evoluăm, iar casa noastră ar trebui să evolueze împreună cu noi. Le spun adesea cursanților mei că, din când în când, merită să privim locuința cu ochii unui străin și să ne întrebăm sincer: „Reprezintă casa mea omul care sunt astăzi?” De multe ori răspunsul este nu. Și nu este un lucru rău. Înseamnă doar că și noi am crescut, iar casa are nevoie să ne urmeze.
Am observat un lucru extraordinar în toți acești ani. Mulți oameni cred că trebuie să își schimbe mai întâi viața și apoi să își schimbe casa. Dar eu cred că procesul poate avea loc exact invers. În momentul în care renunțăm la lucrurile care nu ne mai reprezintă, când facem ordine, când aducem mai multă lumină, mai multă natură și mai multă armonie în jurul nostru, încep să se producă schimbări și în interiorul nostru. Parcă respirăm altfel. Gândim mai limpede. Ne este mai ușor să luăm decizii și să facem loc unui nou început. De aceea spun că nu doar amenajez case. Îmi place să cred că îi însoțesc pe oameni într-un proces de transformare. Uneori schimbăm mobilierul. Alteori schimbăm perspectiva asupra vieții. Și, de foarte multe ori, cele două se întâmplă în același timp.
Pentru mine, designul interior nu înseamnă lux sau perfecțiune. Înseamnă grijă față de oameni. Înseamnă să creezi un spațiu în care să te simți în siguranță, liniștit și autentic.
Nu avem nevoie de case mai mari pentru a trăi mai bine. Avem nevoie de case care ne reprezintă, care cresc odată cu noi și care ne susțin în fiecare etapă a vieții. Pentru că, în cele din urmă, casa nu este doar locul în care trăim. Este locul care ne învață cum să trăim.
