Cea de-a doua zi de grevă generală din Sănătate, acțiune organizată de Federația SANITAS, aduce la suprafață mizeria ascunsă sub preșul sistemului. Mărturiile adunate de la Spitalul Bagdasar-Arseni din București arată o realitate cruntă: angajați care mor la datorie, o singură infirmieră la 40 de bolnavi paralizați și salarii blocate în 2018. În timp ce marile confederații cer în bloc stoparea noii legi a salarizării, Guvernul încearcă să stingă focul, deblocând peste 6.800 de posturi. Cadre medicale din sute de spitale de stat din toată țara au ales să intre în grevă. Libertatea a stat de vorbă cu angajații Spitalului Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni, cea mai mare unitate sanitară de neurochirurgie din România, care abordează întreagă patologie traumatică, tumorală, vasculară, malformativă, craniană și spinală.
Cuprins:
Lipsa de personal a depășit demult limita de siguranță. Patricia Tănase, asistent medical la Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală și lider sindical, descrie un tablou dramatic de pe secția de neurochirurgie: „Sunt foarte mulți colegi epuizați. Avem colegi care ne-au murit la propriu în spital, în timpul orelor de muncă, pentru că volumul este foarte mare, 2-3 din generația mea au murit de când sunt eu aici. Venim la muncă cu coloana distrusă. Sunt colege infirmiere cu dureri de genunchi, care nu se pot opera pentru că nu avem personal. O singură infirmieră trebuie să trateze, să hrănească și să schimbe 30-40 de pacienți imobilizați la pat. Este inuman. Să se gândească și parlamentarii dacă soțiile lor ar fi capabile zi și noapte să facă asta de unele singure”.
Marcela Voicu, infirmieră la Cardiologie, parcurge zilnic 30 de kilometri până la spital, iar naveta o costă 34 de lei pe zi. În schimbul unui salariu de 4.300 de lei, la tura de noapte are în îngrijire între 40 și 45 de pacienți. Munca fizică i-a distrus sănătatea: este operată de hernie de disc de 4 ani, iar alte colege așteaptă și ele să fie operate.
La Terapie Intensivă, salariul unui brancardier este sub 4.000 de lei. Daniel Calciu explică faptul că problema nu este doar venitul mic, ci și modul în care sunt tratați angajații: „Vrem recalcularea salariilor la anul 2026, nu la 2018 când erau alte prețuri. Motorina era 5,30 lei, azi e 10,30 lei. Din 8 ture de noapte, doar 3-4 sunt plătite, restul le facem pe degeaba pentru că nu e personal. Toți ne zic să mergem la magazin, dar nu poți să închizi ușa și să pleci. Trebuie să vin de Paști, de Crăciun, noaptea, iar copiii rămân singuri. Sunt singur pe secție, mă pun să mă împart în două când apar urgențe”.
Într-o altă secție a spitalului, registratoarele lucrau până recent în echipă de trei. O colegă și-a dat deja demisia și se află în preaviz, iar o alta a mărturisit pentru Libertatea că intenționează să-și dea demisia în curând din cauza condițiilor grele și a veniturilor mizere. În aceste condiții, singura angajată care va rămâne este deja îngrijorată că nu va mai putea face față de una singură volumului uriaș de muncă. Cu o vechime de aproape 7 ani, un registrator medical câștigă în jur de 3.000 de lei lunar. Deoarece lucrează într-un program fix de 8 ore, fără sporuri de noapte sau de weekend, fără să câștige bani în plus, acești angajați abia mai pot supraviețui.
„Ne gândim și noi la pacienți. Vin din Dâmbovița, au avut programare. Marea majoritate sunt la pat, sunt paralizați. Unde să-i trimitem înapoi? Greva nu este împotriva pacienților, este pentru ei. Au fost colegi care au ieșit la pensie, posturile au rămas blocate, alții au plecat pentru că s-au reprofilat. Nu ne mai permitem să ne întreținem familiile”, mărturisește o angajată a spitalului, care a spus că și pe timp de grevă s-au făcut internări și s-au îngrijit bolnavi.
Tensiunea a atins un nivel critic astăzi, când cele cinci mari confederații sindicale reprezentative la nivel național — CNS „Cartel ALFA”, CNSLR-Frăția, Blocul Național Sindical (BNS), CSDR și CSN „MERIDIAN” — au transmis o scrisoare deschisă dură către toate partidele parlamentare.
Liderii sindicali cer în mod ferm respingerea actualului Proiect al Legii salarizării unitare și reluarea elaborării unui nou text abia după învestirea unui Guvern legitim, cu puteri depline de negociere. Semnatarii acuză Guvernul demis că încearcă să forțeze adoptarea legii în mai puțin de o lună, deși reforma trebuia finalizată încă din vara anului 2023.
Printre principalele nereguli denunțate de confederații se numără:
În timp ce spitalele clocotesc, reprezentanții Guvernului susțin că numărul celor aflați în grevă nu este atât de mare. Viorel Hușanu, reprezentant al Federației SANITAS, explică motivul din spatele acestei anomalii statistice: „Astăzi facem încă un Consiliu Național să facem o evaluare. Oamenii ies în număr foarte mare, numai că, nesuspendându-și contractul de muncă, pentru că sunt puțini și trebuie să acorde primul ajutor, statistic, la ITM nu sunt CIM-uri suspendate. Pe asta se bazează cei care spun că nu sunt mulți în grevă. Că nu putem întrerupe efectiv toată ziua lucrul ca să își asume suspendarea contractului de muncă. Salariații vor grevă, dar nu pot face «ca în lege» pentru că sunt puțini și trebuie să îngrijească pacienții”, a declarat Viorel Hușanu, președintele SANITAS București.
Pe lângă sprijinul confederațiilor, greva generală condusă de Federația SANITAS a generat un val de susținere din partea altor federații reprezentative:
În paralel, Federația „Solidaritatea Sanitară” din România (FSSR) își exprimă susținerea față de protestatari, continuând în același timp negocierile pe textul legii, fără a exclude propria intrare în grevă dacă liniile roșii vor fi încălcate.
„FSSR își exprimă solidaritatea cu revendicările legitime ale angajaților care protestează. Dreptul la grevă este un drept fundamental. Niciun angajat din sănătate nu trebuie să piardă venit, iar riscul profesional și continuitatea serviciilor medicale trebuie plătite corect”, precizează Comitetul Director al FSSR.
Printre cerințele FSSR se numără garanția legală că niciun venit nu va scădea, plata corectă a gărzilor și turelor, protejarea sporurilor de risc și numirea urgentă a unui Guvern cu puteri depline.
Sub presiunea protestelor, în ședința de Guvern de aseară a fost aprobat Memorandumul privind organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante din unitățile sanitare publice. Prin acest document se deblochează un număr total de 6.850,75 de posturi, distribuite astfel:
Deși măsura Guvernului vine ca un răspuns la una dintre principalele revendicări ale angajaților, cadrele medicale privesc decizia cu un amestec de ușurare și prudență. Pentru cei aflați la patul bolnavilor, sosirea unor colegi noi este o urgență vitală.
„E nevoie ca de aer, toate structurile unei echipe au nevoie de angajați. Începând de la infirmieri, brancardieri, medici... toată lumea are nevoie de coleg nou. Să vină să-l formăm, să-l ajutăm și să facem treabă, să salvăm România și pacienții din țara asta”, a spus Daniel Calciu. Cu toate acestea, protestatarii avertizează că simpla deblocare a posturilor pe hârtie nu va rezolva criză din spitale dacă veniturile și condițiile de muncă rămân neatractive, făcând ca noile posturi să rămână neocupate.
În prima zi de grevă, cadrele medicale de la Spitalul Floreasca spuneau: „Am ajuns de râsul lumii. Veniți 12 ore într-o gardă la Floreasca!” . Greva generală a fost declanșată de Sanitas pe 28 iulie 2026, în sute de spitale din România pe termen nelimitat, însă nu toate sindicatele au intrat în grevă.
Badea579 29.07.2026, 19:57
Sistemul sanitar românesc pare să fi atins, printr-o ironie macabră, perfecțiunea egalității în drepturi: uniformizează șansele de supraviețuire pentru beneficiarii serviciului public și pentru prestatorii lui. Deși legea fundamentală consacră dreptul la ocrotirea sănătății drept garanție absolută, realitatea faptică recalifică norma într-o simplă obligație de diligență. Este o anomalie a statului de drept ca instituțiile edificate pentru protejarea vieții să devină capcane procedurale. Asistăm la o coliziune frontală cu rațiunea de a fi a serviciului public, un spațiu al hazardului unde salvatorul și cel salvat împart aceeași vulnerabilitate letală. Când singura structură infailibilă este birocrația – procesând cu eficiență rece achizițiile și certificatele constatatoare de deces – dreptul la viață e abrogat de facto. Fără o combatere fermă, rămânem captivii unui contract social unde statul nu asigură vindecarea, ci doar egalitatea în fața finalului.