Membrii familiei batranei Elena Enache, incarcerata la Penitenciarul de maxima siguranta Colibasi pentru vatamare corporala grava, locuiesc in satul Furduiesti, comuna Ratesti, judetul Arges. Sunt oameni saraci, dar cinstiti si muncesc de dimineata pana seara pentru un colt de paine. Cei patru copii ai batranei, un sot bolnav si trei nepotei o asteapta sa se intoarca acasa, plangand si negasindu-si locul. Pentru ei anul acesta nu mai vin Sarbatorile. Libertatea continua astfel campania “Eliberati-i pe bunici” prin care cerem gratierea batranilor cu pedepse mici.
I-am gasit pe toti acasa. Florin Enache, unul din baietii batranei, ne-a intampinat de pe ulita, cu ochii rosii de plans. El locuieste acum, impreuna cu nevasta si copilul, la cateva sute de metri de casa parinteasca, unde, in doua odai de pamant, se inghesuie cinci persoane. “Acolo stau fratii mei, Mariana, Nelu, doi nepoti si batranu’, adica taica, explica Florin. Nenorocirea in casa aia s-a petrecut. De cand e mama la puscarie a cazut ceru’ peste noi. Ne mai ajuta ea. Nu-i noapte sa nu plang. Saracuta, sta acolo singurica, bolnava, cu inima rupta in bucati. Mamicuta mea draga!”. Îsi sterge fata uda de lacrimi cu palma mare si aspra, apoi intram in curtea saracacioasa. Casa micuta e crapata ca obrazul unui batran. Înauntru, o bucatarie si o camaruta. E semiintuneric, frig si miros de lemn ars. Dupa o usa rasare un baietel neinchipuit de frumos si de trist. E Cristi, nepotul Elenei Enache, si are sase ani. Nu schiteaza nici un gest cand ne vede. Priveste in gol cu niste ochi care au furat culoarea cerului de mai. E palid.
Vine si Rodica, nora batranei. Cara o galeata cu apa si abia rasufla. E insarcinata in sapte luni. Îi aratam cateva fotografii facute la inchisoare. Cand isi vede soacra dupa gratii, duce mana la gura ca sa-si inabuse geamatul.
Cristi se ridica pe varfuri ca sa o vada mai bine, apoi smulge din degetele mamei lui poza cu bunica. Nu spune nici un cuvant. Plange tacut ca un om mare, in pozitie de drepti, ca la armata. E socat si intelege prea putin. Îl doare ceva, acolo in pieptul lui mic, dar nu stie cum sa explice. Maica-sa il strange in brate, iar el o cuprinde de mijloc cu manutele, ingropandu-si obrajorii in burta ei mare si calda. Nu-i mai pasa de noi. Se dezlantuie. Plange in hohote, sa auda si fratiorul lui, nenascut inca. Se face liniste in casa cu frig si, de atata tristete, ai impresia ca si icoanele de pe pereti stau sa urle de suferinta. “Mama nu e vinovata, zice Florin. Ea n-a facut nimic ca sa ajunga la puscarie. N-a furat, n-a mintit, n-a omorat! A muncit biata toata viata. Singura ei vina e ca a vrut sa-si stie fata in siguranta, sa n-o mai bata fostul barbat”, spune el.
„Pe mama au pus-o la detectorul de minciuni ca pe criminalii de rand”
“Se numeste Ilie Ion, e betiv si violent. În ziua aia blestemata singur si-a infipt cutitu-n beregata, au fost martori, taica si sor-mea, Mariana. El si-a scos certificat medical si a spus ca mama l-a atacat. Nu stiu cum s-a facut, cum s-au luat probe, ca pe cutitu’ ala a pus toata lumea mana, cine-a stiut ca se imprima amprentele pe el? La nebunia care a urmat nu ne-am gandit la asta. Pe mama au pus-o si la detectoru’ de minciuni, ca pe criminali”, mai spune Florin.
„Este o femeie de treaba, nu trebuia sa fie inchisa”
In casa batraneasca locuiesc ceilalti copii ai Elenei Enache, impreuna cu tatal lor, nea Marin, de 70 de ani.
Batranul ne astepta tinandu-se de poarta. Ies toti din casa. Pluteste peste chipurile tuturor o senzatie de vinovatie pentru ca mama lor e dupa gratii, iar ei aici, sub cerul liber. Apare in curtea familiei Enache si un vecin din sat. Dumitru Gruianu e revoltat de ce i s-a intamplat femeii. “Dom’le, io n-am avut nici o treaba cu batrana. Îsi vedea de ale ei. E o femeie de treaba, isi iubea familia, nu trebuia sa fie inchisa. Cred ca a fost o greseala.”
Într-un tarziu, nepotelul Cristi prinde glas. Vine spre noi, cu poza bunicii, abtinandu-se din plans: “Mamaita mea e cea mai buna din lume. Îmi canta si ma iubea. Daca va intalniti cu Mos Craciun sa-i ziceti sa mi-o aduca! Daca nu mi-o aduce pe mamaita, nici sa nu mai vina!”.