De 40 de ani, Larissa vopsește tramvaiele din Timișoara: „Meseria mea este bănoasă. Dacă n-aș munci, n-aș avea vlagă”

În 1984, în atelierul de vopsitorie al IJTL – Întreprinderea Județeană de Transport Local, o tânără își începea cariera. Atunci, Larissa lucra alături de alți 17 vopsitori.

Astăzi, după mai bine de 41 de ani, ea a rămas singura care mai practică această meserie, chiar dacă este deja pensionară.

„Fiecare om are un hobby și trebuie să-și urmeze pasiunea. Eu m-am îndrăgostit de meseria asta încă de la școala profesională de vopsitori din Oradea. Era și opțiunea de croitorie, dar nu m-a atras deloc. Am ales vopsitoria, deși e toxică. Mă protejez cu mască și încerc să mă feresc. Greutăți sunt, ca peste tot”, povestește Larissa.

De-a lungul celor patru decenii de activitate, ea a fost martoră la toate schimbările transportului public timișorean: de la IJTL, la RATT – Regia Autonomă de Transport Timișoara, și mai apoi la STPT – Societatea de Transport Public Timișoara.

Tramvaie, autobuze, troleibuze, clădiri, interioare sau chiar bazinul ștrandului STPT – toate au purtat amprenta muncii sale.

„Meseria mea este bănoasă. Oriunde te duci, e bănoasă, e apreciată. Desigur, depinde și de om cum lucrează. Dacă n-aș munci, n-aș avea vlagă. Munca te zorește, parcă te întinerește”, a explicat Larissa Danzwith.

Crescută într-un orfelinat, Larissa a ales să lucreze la IJTL pentru că i-au plăcut dintotdeauna tramvaiele.

Astăzi afirmă că, dacă sănătatea îi va permite, își dorește să muncească până la 80 de ani, fiindcă vine cu drag la serviciu în fiecare zi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE