De ce în România este nevoie de importuri de energie la prețuri mari în orele de vârf sau în perioada de iarnă. Explicațiile experților 

Câtă energie a importat România

Potrivit datelor Transelectrica, anul trecut, România a trebuit să importe o cantitate de energie electrică de 2,9 TWh pentru a satisface nevoia internă de consum, uneori la prețuri duble față de cea produsă în țară. La această situație a contribuit și scăderea producției interne cu 3,9 TWh (de la 54,4 TWh, la 50,5 TWh), dar și creșterea consumului cu 2,1 TWh, până la 53,4 TWh, raportat la anul 2023. 

În 2025, tendința creșterii exporturilor s-a menținut. Rezultatele financiare ale Transelectrica, pentru primul trimestru din acest an, arată o scădere a consumului intern net de energie electrică al României cu 0,5%, la 13,7 TWh. Producția a fost mai mică decât consumul, consemnând o reducere semnificativă, cu 16%, la 12,4 TWh. 

Schimburile fizice transfrontaliere de export au înregistrat în primele trei luni o scădere de 28% față de aceeași perioadă din anul 2024, iar cele de import au înregistrat o creștere în procent de 109%. Acest paradox are loc în situația în care rețeaua națională dispune, în 2025, de peste 19.000 MW instalați, mai mult decât în 2021 sau 2023.

Cauza reală a importurilor

Cum a ajuns România să alterneze între surplus și dependență energetică și paradoxul capacității instalate și al importurilor de energie? „Răspunsul este mai complex decât pare. În primul rând, capacitate instalată nu înseamnă disponibilitate efectivă. O bună parte din energia pe care România se bazează în teorie provine din surse vulnerabile la contextul climatic (hidro) sau intermitențe (solar, eolian). 

De exemplu, deși hidrocentralele au o capacitate considerabilă, ele au fost afectate în ultimii ani de secetă (sau de retehnologizări), producând sub potențial. Producția de energie nucleară poate fi, de asemenea, afectată de secetă, din cauza lipsei unei resurse suficiente de apă pentru răcirea reactoarelor. 

În același timp, regenerabilele, în creștere în perioada 2023-2025, nu pot asigura producția în mod constant, pentru că vântul nu bate mereu, iar potențialul solar este vizibil doar ziua și, în plus, chiar și atunci producția are intermitențe”, spune Alexandru Ciocan, doctor în științe inginerești și membru al echipei Energy Policy Group, într-o analiză publicată pe portalul InfoClima.

Ciocan susține că importurile apar nu pentru că nu sunt capacități suficiente de producție în țară, ci pentru că nu există flexibilitatea necesară pentru a compensa lipsurile temporare din producția internă. 

Sistemul energetic național nu dispune încă de suficiente mecanisme de echilibrare: capacități de stocare – baterii doar 240 MW în iunie 2025, valoare mai mică decât a vecinilor din Bulgaria cu peste 350 MW. Bulgarii au pus în operare în această primăvară o capacitate de 124 MW, amplasată într-o singură locație. 

„Flexibilitatea consumului sau capacități rapide de rezervă sunt, de asemenea, mecanisme insuficient dezvoltate ca instrumente eficiente de echilibrare a sistemului. Fără aceste elemente, România este nevoită să apeleze la energie disponibilă pe piața europeană – în special în orele de vârf sau în perioadele de dezechilibru sezonier. Nu în ultimul rând, potențialul de producție al centralelor pe cărbune nu este valorificat în întregime, cel mai probabil din cauza costurilor ridicate de operare, care fac ca importurile de energie să fie, în multe cazuri, mai avantajoase din punct de vedere economic”, afirmă Alexandru Ciocan.

Riscurile unei infrastructuri neadaptate

În plus față de problema „flexibilității” există și ritmul foarte încet de modernizare a infrastructurii. „Faptul că am adăugat noi MW în sistem nu înseamnă că aceștia sunt integrați eficient. În lipsa unei rețele de distribuție inteligentă, a digitalizării, a contorizării dinamice și a unei politici clare privind autoconsumul și integrarea prosumatorilor, aceste capacități riscă adesea să nu fie valorificate în mod optim”, mai spune reprezentantul Energy Policy Group. 

Acesta completează că importurile de energie nu sunt neapărat un eșec, ci sunt parte a integrării europene și a solidarității energetice, situație care crește importanța investițiilor în interconectare. 

„Importurile devin însă problematice când reflectă o dependență structurală și compensează absența unei planificări coerente. Dacă România ajunge să importe energie chiar și în ani cu capacitate crescută și consum relativ stabil, înseamnă că nu capacitatea de producție e cauza, ci lipsa unui sistem care să răspundă inteligent la nevoile sale. 

Un bun exemplu în acest sens este Danemarca, țară care dispune de o capacitate ridicată în energie eoliană, gestionată eficient prin mecanisme avansate de echilibrare în timp real, sisteme de stocare a energiei și o industrie capabilă să reacționeze la semnalele de preț. 

Dacă ne dorim o tranziție energetică reală, sustenabilă și echitabilă, trebuie să investim nu doar în noi capacități, ci și în adaptabilitate, integrare și reziliență sistemică. Altfel, vom continua să construim MW pe care nu îi valorificăm”, susține doctorul în științe inginerești, fost angajat al Ministerului Energiei.

Consum mai mic față de 2021

Consumul anual de energie al României ridică, în opinia acestuia, alte semne de întrebare. Datele din rapoartele de monitorizare ale pieței realizate de ANRE arată că, în 2024, consumul intern de energie electrică a fost sub nivelul din 2021, ceea ce arată stagnare sau chiar regres. 

„Este adevărat că eficiența energetică, precum și creșterea numărului de prosumatori au contribuit la reducerea consumului net raportat în rețea (ajungând în iunie 2025 la o putere instalată de 2,6 GW la prosumatori). Însă în absența unei creșteri susținute a cererii prin electrificare în transport, industrie sau clădiri, tranziția riscă să rămână incompletă și să nu-și atingă potențialul real. Capacitatea instalată nu garantează de una singură securitatea energetică. 

Fără investiții pe întregul lanț valoric (producție, transport, consum, mecanisme inteligente de gestiune), România riscă să rămână vulnerabilă într-un sistem energetic aparent robust, dar fragil. Tranziția energetică trebuie susținută de politici integrate, orientate spre adaptabilitate și eficiență sistemică”, concluzionează autorul analizei.

Foto ilustrativ: Shutterstock

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.