„Din cauza ranilor nu mai suporta nici hainele pe el”

Silache Georgian este un elev din clasa a VII-a, inteligent si plin de viata. Calvarul lui a inceput in septembrie 2002, cand pe fata si pe corp i-au aparut niste bule cu lichid, care lasau in urma lor leziuni. A fost internat la un spital din Ploiesti, unde i s-a pus diagnosticul de pemfigus vulgar. Dupa o luna de internare a revenit la scoala, dar dupa doua saptamani eruptia a izbucnit cu violenta, acoperindu-i tot trunchiul, membrele, pielea capului, talpile si palmele.
Baiatul a fost dus la Bucuresti, la Spitalul Colentina, unde medicii l-au internat de la sfarsitul lunii noiembrie pana pe 10 ianuarie 2003.
Plin de speranta, copilul a revenit la scoala in semestrul al doilea. Dar din luna februarie si pana in prezent eruptia s-a manifestat in mod repetat. Acum, copilul si familia se zbat intre speranta si deznadejde.
Fiind in stare grava, pe 20 aprilie 2003 au fost cu el din nou la Spitalul Colentina, de acolo fiind trimis la Elias, iar de la Elias la Spitalul Gr. Alexandrescu, unde a fost internat doua saptamani.
In prezent, copilul este acasa, intr-o stare grava, din cauza ranilor nu mai poate suporta nici hainele pe el. Parintii sunt disperati si nu stiu la ce usi sa mai bata.
Starea financiara a familiei este precara. Mama lucreaza pe baza unei conventii civile ca femeie de serviciu la dispensarul din localitate, tatal nu si-a putut gasi un loc de munca, desi este un om deosebit, fara vicii. Familia are trei copii: Georgian, cel bolnav, Florentina, 19 ani, care desi a intrat in toamna la facultate a fost nevoita sa renunte din cauza ca parintii nu au putut sa-i asigure cele necesare. Aceasta familie mai are in grija un tanar, Nicolae-Ionut, de 21 de ani, care este bolnav de epilepsie cu crize permanente, fiind diagnosticat cu debilitate mintala.
Cheltuielile efectuate cu drumurile la spitale, platirea taxei de insotitor in perioadele de internare, regimul alimentar al bolnavului, din care nu trebuie sa lipseasca carnea, lactatele si foarte multe fructe, depasesc cu mult veniturile modeste ale familiei.
Cadrele didactice si elevii scolii noastre au contribuit, fiecare dupa posibilitati, cu bani pentru a veni in sprijinul familiei, insa suma a fost prea mica.
Avem toata speranta ca va exista un spital care sa-l primeasca pe copil si sa-l faca sanatos si ca vor exista oameni capabili de gesturi caritabile
prof. Elena Lazar, Nedelea, Prahova

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE