Doar în România se poate întâmpla așa ceva! Handicapul accentuat s-a transformat peste noapte într-unul ușor

Ferească Dumnezeu să ai o problemă de sănătate în România! Iar dacă în urma acestora ai nenorocul să rămâi cu vreun handicap și ești nevoit să apelezi la autoritățile competente pe această situație, te poți declara cel mai mare ghinionist. Întrebarea se pune cum poate un om care are un handicap accentuat să fie încadrat, peste noapte, în categoria celor cu deficiențe ușoare.

Aceasta este marea dilemă a Vioricăi Florea, o pensionară în vârstă de 68 de ani, din Capitală. În urmă cu vreo cinci ani, femeia a aflat că suferă de gonartroză- artroza genunchiului – și a fost sfătuită să o lase mai moale cu plecările de acasă și cu plimbările lungi. A încercat, pe cât a putut, să asculte sfaturile pe care le primise de la medici. Cu toate acestea, la doi ani de la aflarea diagnosticului, femeia a fost nevoită să se opereze din cauză că tot cartilagiul de la genunchiul drept era mâncat.

”Mi-a spus medicul că nu mai am cartilagiu deloc și că trebuie să mă operez de urgență  dacă mai vreau să merg. Când am aflat că proteza costă 5.800 de lei, n-am mai putut să scot două cuvinte. Am fost nevoită să vând căsuța părinților mei, decedați amândoi, ca să mă pot trata”, își amintește femeia. Intrevenția s-a încheiat cu bine și părea că totul a intrat în normal. Însă după doar o lună și jumătate de la operație, din piciorul Vioricăi a început să curgă lichid amestecat cu sânge.

Recomandări

EXCLUSIV. PNRR-ul avansează în ritm de melc. Zeci de restanțe ale Guvernului Ciolacu. România riscă să piardă miliarde de euro

Handicapul accentuat s-a vindecat?

Ajunsă la spital a aflat cu stupoare că trebuie operată din nou pentru că are infecție cu TBC osos și că proteza cea scumpă s-a făcut praf. A urmat o nouă intervenție în urma căreia, așa cum fusese anunțată, și-a pierdut proteza. A fost nevoită să poarte, timp de trei luni, un fixator, în speranța că osul se va suda, dar nu a fost așa. Pentru a mai avea șansa să meargă vreodată, femeia a mai intrat o dată în sala de operații iar de această dată medicii i-au tăiat 5 cm din os.

A rămas cu un picior mai scurt și are nevoie de încălțări speciale care costă între 500 și 700 de lei. Nu sunt decontate de către CNAS decât în proporție de aproximativ 30%. Dar nici de asta nu se plânge. Of-ul cel mare al femeii este altul. În 2015 a intrat în rândul persoanelor cu handicap, fiind încadrată în grad accentuat.

Primea lunar o pensie de handicap de 270 de lei, bani pe care îi folosea strict pentru a-și achiziționa cele necesare piciorului cu problemă. Surpriza a venit anul acesta când, cu același picior mai scurt cu 5 cm, “care cu siguranță nu se va mai lungi niciodată”, după cum singură declară, a fost încadrată cu handicap ușor pentru care, logic, nu va mai primi nici un leu.

Recomandări

România, între țările care vor pierde zile de vreme confortabilă în următorii ani. Balcanii, zona cea mai afectată din Europa de schimbările climatice

Orice om normal s-ar întreba, probabil, cum este posibil ca într-un an să fii declarată persoană cu handicap accentuat, iar în anul următor autoritățile competente să considere că mai ai doar o deficiență funcțională ușoară.

“Eu mă întreb ce-o fi în capul acestor oameni. Nici măcar nu m-au chemat la comisie să mă vadă!… m-am dus eu peste ei. M-au văzut că nu mi s-a lungit piciorul, nici nu se așteptau, e clar, însă au decis să-mi ia și acest mic ajutor. Cu alte cuvinte, eu, fix în aceeași situație, nu mă mai am handicap accentuat, ci unul ușor! Ce să mai zic?.. Cam asta este țara în care trăim!”, a conchis, supărată, femeia.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro