Tiberiu Sahlean spune ca a prins, pana acum, peste 50 de serpi dar apetitul sau pentru pericol este la fel de ridicat ca in prima zi in care a pus mana pe o reptila. Momentan, el tine in captivitate, intr-un acvariu special amenajat, amplasat chiar langa patul sau, o pereche de vipere cu corn, cei mai veninosi si mai agresivi serpi din toata Europa, pe care ii studiaza de dimineata pana seara.
Tanarul viseaza insa sa „creasca” serpi si mai „rai”, a caror muscatura sa ucida chiar si un om. „Cel mai mult mi-as dori o pereche de vipere de Gabon, care cresc in Africa de Vest. Sunt cele mai veninoase din toate speciile de vipere din lume si sunt fantastice tocmai prin faptul ca au un camuflaj incredibil. Daca nu te pricepi la serpi, nu ai nici o sansa le vezi in habitatul lor natural”, spune Tiberiu. Practic, pasiunea pentru serpi i-a marcat acestuia viata. El spune ca a dat la Biologie tocmai pentru ca vrea sa studieze comportamentul animalelor sale preferate si afirma, cu tarie, ca nu-si poate imagina viata departe de serpii sai. „Mi-au placut serpii de cand ma stiu. Cand eram mic desenam serpi, iar mai tarziu, in clasa a VII-a, l-am prins pe primul – un sarpe de casa, destul de lung. De atunci si pana in prezent am prins peste 50 de serpi si nu cred sa-mi fi murit mai multi de cinci exemplare in captivitate. Decat sa moara la mine, prefer sa le dau drumul celor care nu se adapteaza”, spune Tiberiu, adaugand ca cel mai lung sarpe prins de el a fost un Balaur Dobrogean care avea 1,7 metri, iar cele mai veninoase care i-au „cazut” pe maini au fost viperele cu corn pe care le ingrijeste acum. „Balaurul Dobrogean l-am prins in Podisul Dorobantiului, din Tulcea, iar viperele le-am prins in august 2003, in Harghita. Alcatuiesc o pereche. Femela e mai in varsta decat masculul si sper sa se imperecheze in primavara asta”, spune Tiberiu.
Daca spui ceva rau de serpii sai, Tiberiu se schimba dintr-o data la fata, zambetul ii dispare si iti spune pe un ton extrem de serios: „Orice, pana la viperele mele… Sunt ca si copiii mei si nu permit nimanui sa spuna sau sa gandeasca ceva urat de- spre ele. Sunt, la urma urmei, niste animale linistite, iar atingerea lor nu este nici pe departe umeda si scarboasa, asa cum isi imagineaza cei mai multi. Dimpotriva, au o piele fina si moale la atingere”, spune Tiberiu, fara a incerca insa sa ma convinga sa simt pe pielea mea atingerea viperelor. Fiindca este totusi constient de pericolul la care se expune crescand serpi veninosi, Tiberiu Sahlean are tot timpul langa el medicamente care l-ar tine in viata pana la cel mai apropiat spital. „Am fost muscat o singura data, de o vipera comuna. si-a infipt doar un colt in degetul meu, undeva, sub unghie. A fost destul de neplacut… Am avut o senzatie de greata si dureri insuportabile cateva zile bune, iar degetul a stat umflat o saptamana. in casa am tot timpul adrenalina si hidrocortizon, pentru orice eventualitate”, spune Tiberiu care, in timp ce vorbeste cu mine, baga mana in acvariul cu vipere si scoate femela, pentru a-mi arata cat de mare este.
imi spune ca pasiunea pentru serpi i-a fost dublata de o curiozitate stiintifica si ca acesta este cel de-al doilea motiv pentru care creste vipere. „Niciodata nu am incercat sa ma atasez de ele. Nici nu cred ca s-ar putea, insa am incercat sa le tin cat mai in salbaticie, pentru a nu-si modifica foarte tare comportamentul”, explica, sigur pe el, Tiberiu. Pentru a ma convinge ca se pricepe la serpi, scoate dintr-un borcanel un soricel alb, „deschide” acvariul si ii da drumul bietei rozatoare in „groapa… cu serpi”. Viperele adulmeca prada, iar biata rozatoare simte, la randul ei, amenintarea. „Masculul abia a naparlit, asa ca nu o sa manance. O sa manance doar femela”, imi explica Tiberiu, continuand: „soarecele sta nemiscat, fiindca asta e forma lui de autoaparare”, insa nu trece mult si femela il musca fulgerator. in doua minute, soricelul moare, iar vipera incepe sa-l „infulece” de la cap. „Altfel nu l-ar putea inghiti, fiindca nu ar aluneca”, explica Tiberiu.
Studentul pasionat de serpi spune ca, in medie, viperele lui mananca aproximativ 8 soareci pe luna. „soarecii nu ma costa mult, in jur de 200 mii lei/luna, dar atunci cand raman fara bani, prefer sa fac eu foame decat sa-mi chinuiesc animalele”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.