Dosarul pedofilului german acuzat că a abuzat sexual 36 de copii români e în pragul prescrierii, din cauza schimbării completurilor. Ultimul judecător a fost Laurențiu Beşu

O victimă avea numai 12 ani, iar alte opt fetițe abia împliniseră 13 ani 

Ömür Timur a ajuns prima oară în România, potrivit probelor adunate de anchetatori, în vara lui 2015. Avea pe atunci 36 de ani şi le spunea tuturor că-l cheamă Oliver, că e din America şi că lucrează la Google. În realitate, el locuia într-un oraş din sudul Germaniei şi lucra, într-adevăr, în domeniul IT, dar la o companie multinațională. 

Venea în Bucureşti de mai multe ori pe an și stătea şi câte două săptămâni, în apartamente închiriate unde, aproape zilnic, abuza sexual câte o minoră. Dezvoltase față de România „un atașament infracțional”, subliniau judecătorii care i-au citit dosarul penal. 

Pedofilul german a fost prins întâmplător, după ce, în vara lui 2018, a intrat în vizorul DIICOT pe interceptările dispuse într-un alt dosar de trafic de minore. Timp de un an, el a fost filat şi a avut interceptate convorbirile telefonice. Însă cele mai importante probe au fost găsite pe două hard disk-uri, unde Timur păstra sute de poze şi de filmulețe cu abuzurile sexuale asupra minorelor.   

Anchetatorii au identificat 36 de victime, dar „există suspiciunea că activitatea infracțională desfășurată de inculpat privește și alte minore”, după cum sublinia un judecător de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti. 

Printre copiii abuzaţi de Timur e şi o fetiţă de numai 12 ani. Iar opt dintre victimele sale abia împliniseră 13 ani. 

„Nu a fost violent, le dădea bani victimelor, pentru a întreține acte sexuale cu ele”, explica în sala de judecată unul dintre avocaţii lui Timur, în încercarea de a-l scoate din arest. La rându-i, pedofilul a susținut, în procesul de la Tribunalul Bucureşti, că unele dintre victime „şi-au oferit singure acele servicii”.

Victima devenită traficantă: „Prefera fete de 12-13 ani, fete slabe, care să nu arate matur”

Prima victimă identificată de anchetatori a fost Larisa*, o fată de numai 14 ani cu care pedofilul german a întreținut relații sexuale. Larisa era din Bucureşti şi provenea dintr-o familie săracă, cu 9 copii, care trăia cu chirie într-o locuinţă socială.

În august 2015, Larisa a mers de două ori în apartamentul închiriat de Timur. Ea era însoțită de o altă fată, de 17 ani, cel mai probabil, cea care îi plasa „marfa” pedofilului, la acea vreme. Nu de puține ori, victimele traficului au devenit la rându-le traficante, fie pentru a scăpa de victimizare, fie pentru bani sau pentru a minimaliza abuzul, căci „dacă şi altora li se întâmplă, nu poate fi aşa de grav”. 

În vara lui 2018, Larisa a ajuns să facă şi ea acelaşi lucru: racola, dintre cunoştințele sale, victime pe care i le ducea pedofilului. Primea câte 100 de lei, pentru fiecare. Timur, le-a declarat Larisa anchetatorilor, îi dăduse indicase precise: voia „fete slabe, care să nu arate matur. Mi-a spus că preferă să aibă 12-13 ani. Şi cred că în apartament avea camere video ascunse, cu care înregistra tot ce se întâmpla acolo”. 

Timur închiriase un spațiu într-o clădire veche din centrul Capitalei, chiar lângă Piața Rosetti. Pe 25 august 2018, la miezul nopții, aici i-a fost adusă Ana*, cea mai mică dintre victimele identificate. Fetița avea doar 12 ani, un tată vitreg și şapte fraţi. Toată familia locuia într-un imobil ocupat abuziv, din spatele parcului Cişmigiu. Timur a recunoscut la DIICOT că a pus-o pe Ana se dezbrace, iar el s-a masturbat în timp ce-i atingea corpul. I-a dat copilei 150 de lei. 

La acea vreme, pedofilul german era deja sub monitorizarea DIICOT. Supravegherea a durat un an, timp în care Ömür Timur a venit în România de opt ori şi a abuzat sexual 18 copii. 

Arestat la scurt timp după prinderea lui Dincă, din cazul Caracal

Ultima victimă a lui Timur din dosarul 112/D/P/2020 al DIICOT a fost Laura*. Ea avea 14 ani, şapte fraţi şi o mamă diagnosticată cu afecţiuni psihice. Familia fetei locuia, fără forme legale, într-o clădire a primăriei amenajată pentru birouri. În martie 2018, Laura fusese reclamată dispărută, la poliţie. 

Pe 12 august 2019, în jurul orei 0.45, fata a fost adusă în apartamentul pedofilului german de doi bărbaţi: V. Dinaur şi V. Dănuţ. Ultimul, se precizează în dosarul DIICOT, „a determinat-o (pe Laura – n.r.) să întrețină acte sexuale normale cu inculpatul Timut Ömür, care i-a plătit lui V. Dănuţ suma de aproximativ 800 lei pentru serviciile sexuale prestate de persoana vătămată”.

Câteva ore mai târziu, poliţia a descins în apartamentul lui Timur, iar el a fost reţinut. Era imediat după izbucnirea scandalului legat de cazul Caracal. La fel ca și Dincă, pedofilul german a fost acuzat de trafic de minori (7 fapte, comise în 2018 şi 2019), pentru că „a exploatat sexual victimele, în interes propriu”. În plus, Timur Ömür a fost acuzat şi de pornografie infantilă în formă continuată (58 de acte materiale), dar şi de comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, în cazul a 14 dintre victime.

Unele dintre ele aveau doar 13 ani, însă DIICOT nu a dispus nicio evaluare psihologică, pentru a se vedea dacă aceste copile aveau sau nu discernământul necesar pentru a consimţi actul sexual cu un adult. În lipsa discernământului victimelor, Timur ar fi trebuit acuzat de săvârşirea infracțiunii de viol, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare.

Timur n-a mai vrut acord de recunoaştere a vinovăţiei și apoi a scăpat de arest   

În ianuarie 2020, după cinci luni de la arestarea lui, procurorii DIICOT au ajuns la o înţelegere cu Timur şi au încheiat cu el un acord de recunoaştere a vinovăţiei, prin care urma să execute 8 ani de închisoare. 

Acordul a fost trimis la Tribunalul Bucureşti, pentru a fi verificat de către instanța care urma să-l admită sau să-l respingă. Numai că în sala de judecată, Timur a anunțat că s-a răzgândit şi că el nu mai vrea niciun acord, fiindcă a fost indus în eroare cu privire la pedeapsa maximă ce i-ar putea fi aplicată.

În aceste condiții, verificarea acordului, care de obicei durează câteva săptămâni, s-a prelungit mai mult de doi ani. Dosarul a trecut şi printr-o rejudecare, iar pe 21 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a respins definitiv acordul de recunoaștere a vinovăției și a trimis dosarul la DIICOT, în vederea continuării urmăririi penale.

Patru zile mai târziu, pe 25 martie 2022, DIICOT a finalizat rechizitoriul şi l-a trimis în judecată pe Timur prin procedura obişnuită. Numai că procurorii au omis ceva: ultima prelungire a arestului preventiv al lui Timur expira pe 28 martie, iar Codul de Procedură Penală prevede că, în cazul „inculpatului față de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia”.

DIICOT a considerat că, în decizia de respingere a acordului, Curtea de Apel Bucureşti trebuia să se pronunţe şi asupra măsurii preventive, şi atunci a cerut, repetat, îndreptarea acestei erori materiale. Dar teoria „cu privire la obligaţia instanţei de apel de a se pronunţa prin decizia penală asupra stării de arest preventiv nu are nici un temei legal”, a explicat (https://rejust.ro/juris/4e9e5g4de) Curtea, care l-a şi amendat pe procurorul DIICOT cu 3.000 de lei, pentru abuz de drept, prin cereri repetate. 

Iar pe 28 martie 2022, în lipsa vreunei decizii judecătoreşti de prelungire a arestului preventiv, Timur Ömür a fost liberat din Penitenciarul Rahova. 

Timur cere reaudierea tuturor părților. „Se tinde la tergiversarea procesului”, avertiza un avocat

Dosarul în care e inculpat Timur Ömür a trecut de camera preliminară în septembrie 2022. Timur a făcut contestație, însă Curtea de Apel Bucureşti i-a respins-o, în martie 2023. Procesul pe fond putea începe la Tribunalul Bucureşti.

Cauza i-a fost repartizată judecătoarei Irina Timofte. La primele trei termene, din 15 mai, 12 iunie şi 4 septembrie 2023, a fost lipsă de procedură cu unele dintre victimele din dosar, care nu mai locuiau la aceeaşi adresă, pentru a putea fi citate la proces.   

Timur Ömür a fost însă prezent în sala de judecată, la fiecare termen. Dar pe 16 octombrie, când s-a constatat că procedura e legal îndeplinită şi urma să fie citit rechizitoriul, el a lipsit de la proces. „E bolnav și se află în Germania”, a explicat avocatul său, care a depus la dosar un act medical, emis în limba germană. 

S-a dat un termen scurt, dar pe 30 octombrie, când Timur a venit în sala de judecată, a lipsit interpretul de limbă germană, iar cauza a fost din nou amânată. 

Procesul s-a reluat pe 27 noiembrie 2023, când a fost citit rechizitoriul, iar Timur, prin avocat, a anunțat că el contestă toate probele și că vrea reaudierea tuturor persoanelor din dosar, victime și martori. Avocații victimelor s-au opus, iar unul dintre ei a avertizat atunci că „se tinde la tergiversarea procesului, se are în vedere împlinirea termenului de prescripție. Inculpatul cunoaște că o parte din persoanele vătămate nu s-au prezentat niciodată în fața instanței și cu siguranță nu vor veni, și de aceea se tinde la amânarea acestui proces”.

Avocatul a mai precizat că „infracțiunile săvârșite (de Timur Ömür – n.r.) fac parte dintr-un context mai larg, iar inculpatul nu este singurul participant, el a obținut venituri necuvenite din toate aceste infracțiuni”. 

Procurorul de şedință nu s-a opus reaudierii martorilor din dosar. Instanța a aprobat această cerere a inculpatului, iar pentru următorul termen, a citat trei dintre ei. Erau 14 cu totul.

În căutarea martorilor, la adresele unor case demolate sau prin maternități

Pe 11 decembrie 2023, niciunul dintre martori nu a fost prezent la proces, iar instanța a dispus citarea acestora cu mandate de aducere.

Pe 8 ianuarie 2024, în sală a venit un singur martor, iar despre altul s-a aflat că e mort din martie 2022. Pentru că lipsea interpretul de limbă germană, dar şi avocatul uneia victime, audierea martorului prezent a fost amânată pentru 19 februarie 2024. 

Iar la următoarele opt termene, până în noiembrie 2024, s-a reuşit audierea a încă trei martori; pentru unul dintre ei, plecat în străinătate, s-a făcut videoconferință pe WhatsApp. Ceilalți, deşi citați cu mandate de aducere, au fost de negăsit. Unul dintre martori locuise într-o casă ce fusese între timp demolată, pe locul ei fiind ridicat un supermarket, alt martor era bolnav, cu mari pierderi de memorie, iar o martoră, despre care existau informații că fusese dusă cu salvarea la spital, pentru a naşte, nu mai era de găsit.

Pe 25 noiembrie 2024, instanța, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice pentru cele 14 infracţiuni de act sexual cu un minor, atât în formă simplă, cât şi în formă continuată, într-o singură infracțiune de act sexual cu un minor, în formă continuată. Şi avocatul lui Timur depusese la dosar o cerere de schimbare a încadrării juridice. Dar dezbaterea a fost amânată, pentru că din sală lipsea un avocat al victimelor. 

În martie 2025, judecătoarea este promovată la Curtea de Apel Bucureşti

Pe 9 decembrie 2024, judecătoarea a respins solicitarea de audiere a uneia dintre victime, prezentă în sala de judecată, şi a anunțat că la termenul următor se vor discuta cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor și va fi audiat inculpatul. Părea că procesul intră în linie dreaptă şi că primul verdict e aproape.

Numai că la termenul din 3 februarie 2025, din sală a lipsit avocata unei victime și, fiind lipsă de procedură, cauza a fost din nou amânată, iar avocata a primit o amendă de 3.000 de lei. 

Câteva zile mai târziu, pe 1 martie 2025, judecătoarea Irina Timofte (Petre, după căsătorie) a fost promovată la Curtea de Apel Bucureşti. 

În luna ce a urmat, compunerea acelui complet (Completul Specializat Corupție 11) a fost realizată prin participarea judecătorilor din planificarea de permanență. La termenul din 3 martie, când era programată audierea inculpatului, Timur Ömür a lipsit de la proces. Avocatul lui a adus o adeverinţă medicală din care rezulta că acesta suferise o intervenţie chirurgicală în Germania. 

Pe 31 martie, cauza a fost amânată două luni, „în vederea respectării principiului continuităţii completului de judecată”. Iar la următorul termen, pe 26 mai 2025, la prezidiu a urcat judecătorul Laurențiu Beşu, căruia tocmai îi încetase delegarea la Curtea de Apel Bucureşti. 

Judecătorul Beşu reia procesul de la zero, iar în opt luni reaudiază un singur martor 

La primul termen prezidat de judecătorul Beşu, avocatul inculpatului a cerut reluarea de la capăt a procesului. Timur Ömür, prezent în sală, a spus că doreşte reaudierea atât a martorilor, cât şi a persoanelor vătămate căci „unele dintre acestea şi-au oferit singure acele servicii şi din acest motiv este bine să fie audiate”.

Procurorul de şedință a fost de acord cu reaudierea martorilor. Și de această dată, un singur avocat, care reprezenta interesele victimelor, a amintit instanței că dosarul „se află pe rolul Tribunalului Bucureşti de doi ani, iar o readministrare a probatoriului înseamnă să ne întoarcem în anul 2023”.

Dar judecătorul a încuviințat reaudierea martorilor cerută de Timur şi a amânat pronunţarea asupra cererii de reaudiere a persoanelor vătămate. 

Mai departe, pentru termenul din 23 iunie 2025 au fost citați doi martori şi, la fel ca-n trecut, unul a venit şi a fost audiat, iar celălalt a lipsit. Absentul a fost citat cu mandat de aducere, iar altui martor i s-a trimis o citație simplă.  

Următorul termen a fost dat în toamnă, dar în septembrie şi octombrie nu s-a mai judecat nimic, din cauza protestului magistraților care au amânat toate cauzele până la retragerea proiectului de lege privind modificarea pensiilor de serviciu.

Pentru noiembrie, judecătorul nu fixase niciun termen în dosarul lui Timur Ömür, deşi procesele fuseseră reluate, între timp. În acea lună însă, Laurențiu Beşu a solicitat CSM numirea sa în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, invocând motive personale.

Următorul termen din dosarul lui Timur a fost pe 8 decembrie 2025, în preziua apariției documentarului Recorder care l-a avut ca protagonist şi pe judecătorul Beşu. La acel termen, din sala de judecată au lipsit ambii martori, citați încă din iunie. Judecătorul i-a citat din nou, cu mandat de aducere, iar altor doi martori le-a trimis citație simplă. 

O săptămână mai târziu, pe 16 decembrie, Secția pentru Procurori a CSM i-a aprobat lui Laurențiu Beşu cererea de a deveni procuror.

Dar procesul pedofilului german acuzat că a abuzat sexual 36 de copii a continuat, cu judecătorul Beşu la prezidiu. În decembrie anul trecut el dăduse un termen lung, peste două luni. Mai precis, pe 2 februarie anul acesta, când în sala de judecată a venit un singur martor, din cei patru citați. Și a venit degeaba, căci avocatul lui Timur a cerut amânarea cauzei, „având în vedere că se va schimba preşedintele completului de judecată”. Iar judecătorul Beşu a fost de acord cu asta şi a fixat un nou termen, pentru 30 martie 2026.

Atunci dosarul va ajunge pe masa celui de-al treilea judecător care, la rându-i, va relua totul de la zero, citând martori şi aşteptându-i să vină, pentru a-i re/reaudia. Și în tot acest timp, în care nu s-a făcut dreptate pentru cei 36 de copii agresați sexual, faptele de care e acuzat Timur s-au prescris pe jumătate. 

Unele fapte s-au prescris deja, iar restul se vor prescrie până în august 2027 

Timur Ömür a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată (trafic de minori, pornografie infantilă şi act sexual cu un minor, în scopul producerii de materiale pornografice) în perioada august 2015 – august 2019. 

După Deciziile CCR din aprilie 2018  şi din iunie 2022, ÎCCJ a stabilit că în acea perioadă nu a existat prescripţia specială. Prin urmare, toți cei care atunci erau judecați sau anchetați scapă de răspunderea penală mai devreme, la împlinirea termenul de prescripție generală. 

Printre ei e şi Timur Ömür. Faptele pentru care el a fost trimis în judecată erau pedepsite, la data comiterii lor, cu închisoarea de până la 10 ani. Asta înseamnă că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani. 

În prezent, toate infracțiunile comise de Timur în perioada august 2015 – martie 2018 s-au prescris deja. Iar pentru celelalte fapte, el va scăpa de răspunderea penală curând: în cursul acestui an sau, cel mai târziu, în august, anul viitor. E greu de crezut că până atunci va fi dată o decizie definitivă în acest proces, în care judecata pe fond se tot repetă, ca într-o zi a cârtiței.

Iar pe lângă răspunderea penală, Timur Ömür ar putea scăpa şi plata daunelor pe care le cer victimele din dosar. 

Cum a scăpat Timur şi de sechestrul asigurător pentru daunele cerute de victime

În ianuarie 2020, când a încheiat acordul de recunoaştere a vinovăției, Timur a depus la DIICOT suma de 4.000 de euro destinată acoperirii prejudiciului suferit de persoanele vătămate. Împărțise astfel banii: 8 victime urmau să primească câte 350 de euro fiecare, iar alte 4 victime – câte 300 de euro. Celelalte 24 de victime nici nu erau pomenite în demersul inculpatului, ce avea doar rolul de a-i asigura nişte circumstanțe atenuante. Banii au fost depuşi într-o bancă, iar asupra lor s-a instituit sechestru asigurător.

În noiembrie 2023, la procesul de la Tribunalul Bucureşti, toate cele 36 de victime au anunțat că se constituie părți civile şi au cerut fiecare câte 30.000 de euro – daune morale. Doar Larisa, prima victimă identificată a lui Timur, a cerut 50.000 de euro. O lună mai târziu, Tribunalul Bucureşti a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile identificabile ale lui Timur Ömür, până la concurenţa sumei de 1.130.000 de euro (echivalentul în lei).

El a atacat decizia, însă Curtea de Apel Bucureşti i-a respins contestația, motivând că i „se impută săvârşirea unor infracțiuni grave, vizând libertatea sexuală a unor persoane vătămate cu vârste cuprinse între 13 şi 17 ani, vârste la care minorii nu au suficientă experiență şi nici destulă rezistență pentru a se apăra împotriva celui care ar încerca să le exploateze naivitatea”, iar „protejarea acestora, inclusiv cu privire la o potențială lipsă de solvabilitate a inculpatului, în ipoteza în care se vor considera îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, constituie un scop legitim ce impune instituirea măsurii”.

Tribunalul Bucureşti a verificat măsurile asigurătorii la începutul anului trecut, menținându-le. Timur a contestat din nou decizia, invocând că judecătoarea depăşise termenul de un an, prevăzut de lege, în care ar fi trebuit să verifice aceste măsuri.

La Curtea de Apel Bucureşti a fost nevoie de un complet de divergență pentru a se ajunge la un verdict. Dar 2 din cei 3 judecători i-au dat câştig de cauză lui Timur, subliniind că „termenul de 1 an s-a împlinit la data de 29.12.2024, aceasta fiind ultima zi în care prima instanță putea să se pronunțe în sensul menținerii măsurilor asigurătorii”. 

Și, prin urmare, în iulie anul trecut s-a constatat încetarea de drept a tuturor măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor aparţinând inculpatului Timur Ömür.

* Nu este numele real al victimelor, cărora le protejăm identitatea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro