Iti scriu si anul acesta. Doar tie si mamei pot sa ma destanui. Restului oamenilor nu indraznesc. Ei ma ocolesc. Nici tie, care le stii pe toate, nu am vrut sa-ti spun pana acum. Nu am vrut sa te necajesc. Am SIDA. Cred ca e ultima scrisorica. Cand eram mai mic am fost internat pentru niste analize. Atunci cand ai mei au vrut mai tarziu sa ma inscrie la gradinita au urmat altele. Asa s-a aflat despre boala. De atunci in casa noastra a intrat tristetea. Am fost inscris la scoala. Acolo am avut prieteni si bucurii. Pana s-a aflat de boala. Deseori a trebuit sa intrerup scoala din cauza bolii sau a fricii de mine. Putinii prieteni avuti ma ocolesc. Asa cum ocolesc o strada cand trece o inmormantare. Le este teama sau mila. In judetul unde traiesc mai sunt baietei ca mine si multe fetite cu chibrituri.


Draga Mosule, eu as dori ca oamenii sa fie mai buni cu cei aflati in situatia mea, mai intelegatori. Eu si altii ca mine avem nevoie de caldura vorbelor, de intelegere.


Nu cred, Mosule, ca-ti cer sa le transmiti ceva imposibil. Nu iti cer ceva nefolositor. Un cuvant bun, un zambet si poate o mangaiere. Prin toate cele cerute, boala mea nu se ia. Atata, Mosule!
Ionica

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.