„Dragostea apare in cele mai nepotrivite feluri si nu putem lupta impotriva ei”

Stiu ca de obicei iti scriu persoane mature ce au trecut prin deceptii in dragoste si care nu au langa ele un sprijin, un umar pe care sa planga. Eu insa nu fac parte din categoria lor. Nu sunt o persoana matura, povestea mea nu se poate numi o deceptie, iar de persoane care sa ma sprijine nu duc lipsa, doar ca nu au reusit sa ma inteleaga cu adevarat. Am doar 16 ani si o nevoie disperata de sfatul tau. Bineinteles un sfat in dragoste. Mai intai de toate, cred ca ar trebui sa imi intelegi povestea si apoi sa gasesti un sfat potrivit. Vezi tu, am facut marea prostie sa ma indragostesc de o vedeta. Cand spun ca m-am indragostit, nu vreau sa spun ca iubesc vedeta din el, ca sunt un mare fan al lui, ca imi plac la nebunie melodiile formatiei lui. Nu e asa. Eu il iubesc pe el, ca om, ca persoana. Bineinteles ca imi place si formatia in care canta, stii bine ca atunci cand iubesti pe cineva, iubesti tot ce tine de el. Cine este el? Nu e nici Enrique Iglesias, nici Eminem, nici Marius Moga sau mai stiu eu ce star la moda printre fete. E o vedeta mai "mica", sa spun asa. I se spune Kiko si e solistul formatiei Los Caños, stii tu, faimosii adolescenti din Cadiz ce au innebunit Europa cu hitul "Piensa en ti". La inceput am crezut ca o sa-mi treaca, pentru ca ma consider o persoana cu picioarele pe pamant, dar zilele curg una dupa alta si el tot nu dispare din sufletul meu. Lumea din jur imi spune ca e o nebunie a varstei si probabil ca asta o sa crezi si tu. Pare imposibil sa te indragostesti de o persoana pe care nu o cunosti, care nu stie ca existi si care se mai afla si la mii de kilometri. Dar hai sa recunoastem ca dragostea apare in cele mai nepotrivite momente si in cele mai nepotrivite feluri, iar noi, oamenii, nu putem lupta impotriva ei. Nu as vrea ca la doar 16 ani sa incep sa vad dragostea ca pe ceva urat, de care va trebui sa fug toata viata. Stiu ca singurele vorbe pe care le voi auzi de la el sunt cantecele si ca niste bucati de hartie nu il pot inlocui. Atunci imi dau seama ca intre noi e o distanta mult prea mare, mii de kilometri intre Romania si Spania, o distanta la fel de mare intre categoria lui sociala si a mea, intre rangul lui de vedeta si al meu de… nimic. Iar eu nu ma simt in stare sa strabat singura o distanta atat de mare. Si asa simt cum moare in mine si ultima speranta, in timp ce dragostea pentru el creste dureros in sufletul meu. Simt ca toata viata voi fi blestemata sa traiesc fara jumatatea ce ar trebui sa-mi intregeasca viata si fericirea. Nu stiu ce rau am facut de m-a pedepsit Dumnezeu atat de dur. Dar cum toate in viata au o parte frumoasa, uneori simt ca iubirea asta e o binecuvantare si ma simt fericita si norocoasa ca il iubesc. Ma trezesc plina de optimism, privesc cerul cu bucurie, stiind ca e singurul lucru pe care il avem in comun si incep sa-l simt mai aproape de mine. Nu indraznesc sa sper prea mult. Momentan nu exista minuni pe pamant, iar fericirea pe care as simti-o in bratele lui ar fi cea mai mare minune dumnezeiasca. Un singur lucru imi doresc: as vrea sa afle ca cineva, aici, in Romania, il iubeste mai mult decat orice pe lume. Sa stie ca oriunde s-ar afla ma gandesc la el si ca niciodata nu va fi singur, pentru ca inimioara mea va fi alaturi de el. Imi place sa stiu ca lumea il iubeste, ca ii asculta melodiile si in felul acesta s-a implinit visul lui de a fi celebru. Acest lucru imi lumineaza viata. Fericirea lui e singurul lucru care ma face sa nu innebunesc stiindu-l atat de departe. Mirela, Bucuresti