DRAMATIC! Zace de 7 ani într-un patuţ cu GRATII DE FIER
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mâinile îi tremură pe copilul nou-născut. Zâmbetul i se curmă pe figură. O grimasă care exprimă greaţă şi dezamăgire i se desenează pe chip. Omuleţul pe care-l aştepta cu nerăbdare nu-i mai trezeşte nici un sentiment matern.
Şi-a dorit o fetiţă frumoasă, care să fie prinţesa ei. I-a pus numele Beatrice... Însă, copilul s-a născut cu un handicap grav: tetrapareză spastică. Într-o fracţiune de secundă, minte i se întunecă şi nu mai gândeşte raţional. Prinţesa s-a transformat în broscoi. Lumea o să râdă de ea. Viaţa ei de mămică va deveni un chin.
Nici măcar nu îşi mai ia la revedere. Nici un prim sărut cald de mamă. Beatrice este un ”accident” pe care nu şi-l însuşeşte.
Aşază bebeluşul în pătuţul care-i va deveni, de acum încolo, casă. Trage uşa cu putere în spatele ei. Instinctiv, fetiţa întinde mânuţa după femeia care dispare, iar degeţelele ei firave rămân desfăcute în aerul pe care abia acum începe să-l respire.
Mama ei a plecat pentru totdeauna, lăsând copilul în grija personalului de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia. La nivel naţional, anual, mii de femei îi urmează exemplul îngrozitor. Au trecut şapte ani de la această întâmplare cutremurătoare.
Şapte ani de când Beatrice nu a părăsit niciodată spitalul. ”În unitatea noastră, avem trei copilaşi cu probleme medicale, abandonaţi de părinţi. Pe lângă Beatrice, mai sunt Ilarie (11 luni), Ghiţă (2 luni. Parinţii nu i-au mai vrut, aşa că asistentele şi infirmierele sunt mamele lor”, ne-a spus Adrian Berbece, managerul spitalului din Slobozia.
Li se poate spune şi colecţionarii de suflete. S-au trezit cu ei pe cap, abandonaţi de oameni fără suflet, ajunşi părinţi printr-un hazard al naturii. Personalul medical, devenit familie adoptivă în lipsa unui sistem social coerent. ”Sunt nişte îngeri chinuiţi. Haideţi să-i vedeţi!”, ne îndeamnă Adrian Berbece.
Cuprins:
Născut cu gură de lup din veri primari
Beatrice, captivă între două lumi, îţi lasă senzaţia că nu ar dori să se trezească niciodată. Are tetrapareză spastică şi zace uitată de lume pe un pat de spital, agăţându-se de viaţă cu ajutorul aparatelor.
”I s-a făcut şi o traheostomă, ca să respire mai uşor. Trebuie să fie aspirată zilnic, să nu se înece”, ne-a explicat Lenuţa Anghel, asistentă. Cel mai alintat din Secţia Pediatrie este Ghiţă, un bebeluş de numai două luni, abandonat de o mamă oligofrenă, care nu are capacitatea să-l crească. ”Tatăl său este sănătos mintal şi vine în fiecare zi să-l vadă. Poate, într-o zi, o să-l ia acasă”, ne-a mărturistit Viorica Barac, infirmiera care îl îngrijeşte.
În salonul alăturat, dintr-un pătuţ cu gratii de fier, doi ochişori vioi ne urmăresc cu atenţie. El este Ilarie, are 11 luni, şi strânge cu putere orice mână care i se întinde. Ca într-un strigăt de disperare, nu mai vrea să-şi descleşteze degetele. ”Părinţii lui sunt veri primari şi el s-a născut cu sindromul „gură de lup” şi o malformaţie la inimă. Vin foarte rar să-l vadă. Am fost martor când nici măcar nu ştiau cum să-l ia în braţe, l-au pus la subraţ, ca pe o sacoşă. Aşa că a rămas la noi. Cei de la spitalul ”Marie Curie” din Capitală ne-au promis că va veni o echipă de medici din Istrael care îl va opera pe cord, apoi, îi vom repara şi buza”, ne-a mai spus directorul de la spitalul ialomiţean.
Ilarie ne zâmbeşte cu guriţa schimonosită de handicapul pe care îl are. E mic. Nu ştie. Doreşte doar puţină afecţiune...
Ilarie urmează sa fie operat pe cord la Spitalul Marie Curie din Capitală, apoi medicii îi vor repara buziţa
”Protecţia Copilului nu m-a ajutat cu o cană cu apă”
Adrian Berbece (foto), directorul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slobozia, susţine că face eforturi supraomeneşti ca să le procure micuţilor resursele de care au nevoie pentru a supravieţui, iar autorităţile sociale nu-l ajută cu absolut nimic.
”Mă rog în strânga şi-n dreapta de oameni, să doneze bani pentru aceşti copii, ca să le putem lua medicamente şi lapte. Acum am avut noroc cu un prieten care mi-a dat foarte multe scutece pentru ei, că nu mai ştiam pe unde să scot basmaua. Când nu mai am unde să apelez, le cumpăr din salariul meu. Cei de la Protecţia Copilului nu se implică”, se plânge Berbece. Reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ialomiţa nu recunosc însă aceste acuzaţii.
”Aceşti micuţi sunt sub tutela Protecţiei Copilului, dar stau în această unitate medicală deoarece au nevoie de spitalizare. E adevărat că nu sunt prea multe resurse financiare pentru ei, dar primesc ajutor şi de la noi”, ne-a declarat Didina Teodorescu, asistent social în cadrul spitalului din Slobozia. Reacţia directorului Berbece a fost vehementă. ”Să le fie ruşine! Nu m-au ajutat cu o cană cu apă”.
Într-un singur an, 1.400 de bebeluşi sunt lăsaţi în maternităţi
Cifrele la nivel european arată că România ocupă un loc fruntaş în privinţa abandonului de copii, iar cea mai frecventă cauză este sărăcia. Numai anul trecut, 1.400 de bebeluşi au fost părăsiţi în maternităţi. În prezent, peste 22.000 de minori trăiesc în instituţii de plasament şi peste 10.000 sunt minori cu dizabilităţi.
Asistentele de la spitalul din Slobozia îi oferă lui Ghiţă caldură maternă de care are mare nevoie
Din cauza unui sistem social găunos, doar 738 de familii au putut să adopte un copil în 2013. Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii susţin că nu au o statistică a copiilor care au ajuns să-şi ducă existenţa într-un spital.
”De-a lungul timpului, au fost situaţii în care părinţii şi-au abandonat micuţii cu probleme de sănătate în spital. În aceste condiţii, unităţii sanitare îi revine responsabilitatea pentru aceşti copii, până când intră în sistemul de asistenţă socială”, ne-au declarat reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii.
fotografii: Gabriel Pătruţ
