O graniță naturală formată de apele Dunării a dispărut, după ce fluviul s-a retras la Vukovar: drumul dintre Croația și Serbia poate fi parcurs pe nisip
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nivelul record de scăzut al Dunării a dus în aceste zile la un fenomen neobișnuit în apropiere de Vukovar: celebra insulă Vukovar nu mai este o insulă, ci, din cauza depunerilor de nisip în mai multe locuri, s-a unit fizic cu malul și teritoriul Republicii Serbia, scrie ziarul sârb Blic.
Cuprins:
Deși acest loc popular de pe Dunăre continuă să fie accesibil cu bărcile, de curând se poate ajunge acolo și pe uscat, mergând pe noile bancuri de nisip.
Granița dintre Croația și Serbia nu se schimbă, dar acum se poate ajunge pe jos la insulă
Canalul aflat de cealaltă parte a insulei Vukovar reprezintă în mod normal granița naturală dintre Croația și Serbia și separă insula de teritoriul continental sârbesc. Însă nivelul apei a scăzut atât de mult, încât insula s-a unit complet cu malul opus în anumite zone.
Acest lucru nu înseamnă, desigur, că teritoriul aparține acum Serbiei, scrie Dnevnik.hr. Insula este în continuare teritoriu croat, însă de acum se poate ajunge la ea fără să intri în apă, direct peste nisip.
În partea de vest a insulei, situația este și mai evidentă. Acolo canalul a dispărut complet, iar întreaga zonă s-a transformat într-un banc de nisip. Primarul orașului Vukovar avertizase încă din februarie că, din cauza depunerilor de nisip și a nivelului scăzut al apei, insula s-ar putea uni cu Serbia.
„Vom ajunge în situația ca, peste câțiva ani, această insulă, perla Dunării și a orașului Vukovar, să fie unită fizic cu Republica Serbia. Ne așteptăm ca cei care se ocupă de acest lucru, respectiv Hrvatske vode, să reacționeze în mod corespunzător”, declara atunci primarul Vukovarului, Marijan Pavliček.
Deși linia de frontieră nu se va schimba, pot apărea numeroase probleme practice. Deja a fost observată o mașină care a venit din Serbia și a coborât pe insulă, plimbându-se apoi pe aceasta. Din acest motiv, prezența poliției este obligatorie, întrucât acum se poate ajunge pe insulă pur și simplu pe jos.
Cu toate acestea, în Dunăre există în continuare suficientă apă pentru o baie în acest loc preferat de localnici, care are acum o plajă mai mare ca niciodată.
Bărcile cu oameni veniți la scăldat continuă să sosească, pentru că trebuie găsită o modalitate de a face față temperaturilor ridicate din timpul verii.
„Este foarte frumos aici, avem și băuturi și tot ce trebuie. La Ilok poți ajunge aproape până la mijlocul Dunării. Eu deja am făcut baie, fără probleme, poți ajunge până la jumătatea râului”, spune Bruno, din Vukovar.
„Te poți răcori, dar apa a scăzut enorm. Nu a mai fost niciodată așa. Dar tot poți să te răcorești puțin”, adaugă concetățeana sa, Dragica.
Jurnalist: Nu ați mai văzut niciodată Dunărea atât de scăzută?
Dragica: Nu. Poate cu mult timp în urmă, când eram tânără.
Jurnalist: Vă îngrijorează acest lucru?
Dragica: Puțin, da. Nu ne dăm seama. Ar trebui să ne dăm seama, dar nu conștientizăm acest lucru.
Ce este insula Vukovar
Vukovar este o insulă fluvială de pe Dunăre, situată chiar în fața orașului Vukovar. În timpul verii, este principala zonă de agrement și una dintre destinațiile preferate pentru scăldat ale locuitorilor din Vukovar și ale turiștilor.
Insula se află la aproximativ cinci minute de mers cu barca din centrul orașului Vukovar. În sezonul estival, există curse regulate cu bărcile pentru cei care merg la plajă.
Insula are numeroase zone umbrite și păduri de luncă. Este amenajată pentru turiști și oferă plaje cu nisip, terenuri de volei pe plajă, localuri și chiar posibilități de campare și de petrecere a timpului în natură.
Din punct de vedere geografic, insula este mai apropiată de malul stâng, sârbesc, al Dunării, de care este despărțită printr-un canal îngust, în timp ce în evidențele cadastrale figurează ca parte a orașului Vukovar.
Insula face obiectul unei dispute teritoriale nesoluționate între Croația și Serbia, încă de la destrămarea Iugoslaviei, însă în practică este folosită ca zonă de agrement în baza unor înțelegeri locale.
