Editorial – Ce vreau eu și ce vrei tu

După care, tot restul vieţii, ne bălăngănim între aceleaşi confuzii: oare vrem şi noi ceea ce ni se întâmplă? Sau mergem la facultate fiindcă aşa a vrut mama, la Starea Civilă, fiindcă aşa a zis iubita, la serviciu, fiindcă aşa ne cere şeful, la socri, fiindcă aşa a hotărât soţul şi la mall, fiindcă aşa îşi doresc plozii? Ca o vajnică deschizătoare de drumuri către fericire, dornică să-mi apăr copiii de eterna confuzie în care trăiesc oropsiţi de nedumeriri, având vieţi în care nu ştiu dacă le convine şi lor ceea ce li se întâmplă sau doar s-au lăsat înghiontiţi de la spate, le-am ţinut şi eu un discurs motivaţional în care am adunat toate înţelepciunile culese de pe Facebook. Le-am zis că vieţile-s prea scurte ca să trăim destinele şi aspiraţiile altora şi că e grozav în viaţă să faci doar ce-ţi place, fiindcă atunci nu munceşti niciodată, ci e ca şi cum te-ai distra şi cineva ţi-ar da bani pentru asta. Le-am mai spus şi să înveţe să spună Nu, atunci când nu vor să facă ceva, şi să evite un artificial şi politicos Da, care le contrazice principiile şi le anihilează libertatea. Când spui cuiva Da, acceptând doar din politeţe sau teamă să faci ceva ce nu-ţi doreşti, îţi spui ţie Nu – le-am explicat, iar ei au bălăngănit din căpşoare aprobator. Căci au priceput. Aşa că mi-au propus, unul să-şi găsească jobul de-a vedea mereu seriale cu vampiri şi de-a mânca îngheţată cu fistic, iar celălalt – meseria în care să se joace pe tabletă şi să se scobească-n nas. Apoi, când am dat să ne-aşezăm la masă şi le-am cerut să se spele pe mâini, copiii mi-au spus în cor sau pe rând aceleaşi cuvinte pe care le-am auzit şi mai târziu, când i-am rugat să meargă la teme şi seara, când i-am poftit la culcare: “Nu, mami, mulţumesc”.

Recomandări

Ton amenințător al Rusiei legat de acuzațiile de imixtiune în alegerile din România: „Recomandăm presei și politicienilor să nu ne implice”

Între Vreau şi Nu vreau, între Îmi place şi Detest, între Da şi Nu, e toată viaţa noastră. Cine găseşte drumul cel bun printre extreme e cel care-a priceput cum stă treaba cu destinul cel bun. Noi, ceilalţi, mai scotocim pe Facebook, până găsim şi alte sfaturi, mai folositoare.

Mai e şi varianta în care părinţii îţi spun “Asta o mănânci ca să nu mănânci bătaie”, care poate fi la fel de generatoare de confuzii: ajungi să nu mai ştii dacă faci ce faci fiindcă vrei ceva sau fiindcă nu vrei altceva.

Urmărește-ne pe Google News