Editorial de Alice Năstase Buciuta: Frumusețe fără bisturiu

Făcuse totul ca la carte, cu mâncare puţină, fără dulciuri, cu sport, creme, masaje, suplimente şi voinţă ca la balamuc. Arăta bine, era suplă, frumoasă şi mândră de isprava ei, deşi spunea că parcă-parcă nu s-ar mai opri.
Pe canapea, alături de Oana, şedea ca împăiată o doctoriţă chirurg estetician, pasămite celebră, care avea ea însăşi muuulte îmbunătăţiri realizate cu acul şi bisturiul. Intervenţiile, însă, n-o făcuseră să se simtă atât de împăcată şi fericită pe cât ar fi meritat o asemenea investiţie, pentru că doamna numai trăsnea şi bufnea, enervată de prostiile pe care, chipurile, le debita fata, nespecialistă şi credulă.
Cremele, zicea madam doctoriţa, n-au nici un efect. Sunt un fel de frecţie la picior de lemn. Oana Radu insista că, totuşi, pielea ei arată foarte bine, nu s-a lăsat şi nu s-a încreţit deloc, că masajele chiar au folosit şi unsorile recomandate de un alt medic au fost foarte bune! Buzele împănate cu hialuronic ale doctoriţei îşi lăsau în jos colţurile, scârbite de atâta neştiinţă… Oana povestea că n-are deloc probleme nici cu sânii, că a făcut masaje circulare, după o metodă foarte eficientă, şi că e supermulţumită de cum au rezistat la schimbare.
Sprâncenele cimentate cu botox ale doctoriţei dădeau să se împreuneze a furie, dar nu puteau, aşa că se zbăteau scurt şi dezaprobator. Doar de-aia au învăţat ei, doctorii, atâta carte? Ca noi, ăştilalţi, idioţii, să ne încăpăţânăm să credem că există şi metode naturiste sau că avem o şansă nechirurgicală să fim frumoşi şi fericiţi?!
Cel mai uşor lucru pe lumea asta e să fii rău. Să zici “nu se poate” sau “nu există”. Să te crezi buricul pământului, să nu-ţi consumi timpul şi neuronii ascultând şi părerile altora, să-i tratezi pe ceilalţi ca pe nişte tâmpiţi. Să te-mpăunezi zicând “ştii cine sunt eu?”, de parcă ai fi măcar Ghandi, dacă nu Buddha însuşi.
Dar eu cred că frumuseţea vieţii stă în a crede că putem fi tot ceea ce ne dorim să fim, dacă mergem până la capătul lumii pentru dorinţa noastră şi dacă învingem, cu voinţă şi răbdare, toate nimicniciile din noi.
Că putem să şi zburăm dacă ăsta e visul nostru, nu doar să slăbim, să trăim, să iubim. Şi că e trist că am ajuns într-o epocă în care sunt luaţi ca repere indivizii resemnaţi şi cinici, aşa de ahtiaţi să-şi facă reclamă, încât uită că există câte o fărâmă de Dumnezeu în fiecare dintre noi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE