Editorial de Alice Năstase Buciuta: Mișcarea eliberării de haine

Am crezut că, pe măsură ce te îmbogăţeşti, e de bonton să ai tot mai multe maşini, haine, genţi, parfumuri şi zorzoane şi m-am gândit că sunt pe calea cea bună a înavuţirii când nu mi-a mai ajuns şifonierul din camera proprie şi-am invadat şi dulapul consortului cu bulendrele mele. Dar în ultima vreme aud tot mai des despre o mişcare de eliberare pe care o practică, culmea, nu săracii, ci oamenii înstăriţi, în care nu ai voie să deţii decât un număr limitat de obiecte.
Unii sunt adepţii ideii celor o sută de lucruri, iar ei spun că, într- o casă şi-ntr-o viaţă de om, o sută de chestii materiale sunt mai mult decât de ajuns. Când cumpără al o sută unulea obiect, aruncă ceva dintre cele vechi şi tot aşa, având grijă mare de tot să nu trădeze conceptul sutarului magic. Alţii promovează şi practică o altă formă de desproprietărire, cea vestimentară, conform căreia nu poţi avea decât şapte rochii sau pantaloni, şapte bluze, şapte jachete şi şapte perechi de încălţări, pe care le combini cum ştii tu mai bine.
Presupun că de la asta ni s-au tras cele mai recente curente vestimentare übercool, în care domnii poartă tenişi la costume şi duduile, bocanci la rochii de voal – dar aceasta este o altă discuţie, în care nu mă vâr acum, ci o păstrez pentru o altă dimineaţă. Şi unii, şi ceilalţi fac asta nu ca să se chinuie, ci, dimpotrivă, ca să economisească timp, bani şi neuroni.
Iar toţi declară, la unison, că arată mai bine şi se simt mai bine aşa, despovăraţi de grija nimicurilor. Întrucât mişcările lor reprezintă o ameninţare pentru toate industriile prospere ale lumii, în următorii ani vor fi marginalizaţi şi trataţi cu dispreţ, fiindcă am uitat să vă spun ceva important: cei care se mulţumesc cu puţin nu prea iau medicamente şi au restrâns la maximum şi cosmeticalele – se freacă pe spate cu săpun de rufe, părul şi-l spală cu apă de ploaie şi frunze de nuc, iar în loc de creme se ung cu uleiuri naturale, de argan, de cocos, de măsline, dar să nu credeţi că fac risipă, ci aleg doar unul dintre ele şi cu ăla se năclăiesc din cap până-n picioare.
Pasămite două milenii am agonisit şi în al treilea o să aruncăm tot peste buza planetei. Rămâne să vedem dacă de la asta ne va veni ori pieirea, ori salvarea. Hai, ce aruncăm mai întâi? Nu, nu, nu chiştoacele pe jos!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE