MENIU CAUTĂ
24 Apr. 2018 19:11

Editorial de Claudiu Săftoiu. Klaus Iohannis, împins în ”pat” de adversarii politici

Distribuie

Klaus Iohannis a ieșit la plimbare cu bicicleta, s-a oprit din pedalat și a comentat comentariile liderului PSD, Liviu Dragnea. Iohannis a spus că politicile discutabile ale guvernelor PSD, fără negocieri cu partenerii sociali și fără studii serioase, au dus la creșterea dobânzilor și a inflației. Șeful statului a ținut partea BNR, acuzată de Liviu Dragnea că inflația sare din cauza politicililor monetariste ale băncii naționale, și că e pe mână cu Cotrocenii, în analizele mereu negative privind evoluțiile economice interne. Ca soluție, Iohannis a declarat că va încerca să medieze o întâlnire BNR-Guvern. Scurt, ministrul de Finanțe, Eugen Teodorovici, refuză oferta președintelui. Ce se întâmplă, de fapt? Nimănui pare că nu îi mai pasă de președintele țării. De ce spune, de ce propune, de ce comentează.

Marginalizarea lui Iohannis se datorează și reacțiilor politice târzii ale acestuia

O marginalizare și ridiculizare mai pronunțate a funcției prezidențiale nu am întâlnit până acum, în 28 de ani de democrație post-decembristă. Coaliția PSD-ALDE îi aplică președintelui Iohannis perdaf după perdaf, palme după paleme, după ce acesta a învestit cabinetul Viorica Dăncilă, cu o ușurință dezamăgitoare. Acela pare să fi fost momentul de inflexiune, în care poziția instituțională de forță, deținută de președintele țării, Klaus Iohannis, s-a prăbușit în ochii lui Liviu Dragnea și ai lui Călin Popescu Tăriceanu. Îmi amintesc de emoțiile de dinaintea acceptării cabinetului de către șeful statului, pe care le-a  încercat Dragnea. Părea speriat că propunerea Viorica Dăncilă nu va trece de președinte. Doamna Dăncilă, executantul perfect, era gata gata să îi scape din mână. După ce cabinetul a trecut, Liviu Dragnea s-a relaxat. A realizat că, dacă nu îi mai pasă de ce face și ce spune Klaus Iohannis, nu i se mai poate întâmpla nimic. Adversarii președintelui l-au plasat pe șeful statului în confortul dat de funcția prezidențială: de mediere, de numire pe ici pe colo, de premiere. Iar guvernanții au dat bice mai abitir, pentru instaurarea unui regim autocrat, perfid și expert în manipularea banului public.

Să ne obișnuim cu un termen ciudat – 'iliberalism'. Apare la vecinii unguri. Acum răsare la noi

Acest sistem politic, pe cale să fie instaurat în România, sub ochii și pe spinarea noastră, se numește 'iliberalism'. Este o democrație politică, nici socială, nici economică, redusă doar la jocul electoral. Mai precis, o democrație cu costuri puține, o democrație luată de-a gata, cu un soi de consumatori puțin pretențioși, care se bucură de ieftiniri și salarii majorate, fără să le pese de calitate. Iliberalismul este o democrație  în care câștigă cei care nu susțin de fapt ideile democrației, dar care sunt legitimați prin vot. Este un soi de naționalism amestecat cu economia liberală de piață, bazat pe cumetrii de afaceri și simulacre de sisteme juridice, de educație, de sănatate ș.a.m.d, toate jucate după reguli democratice. Astfel, modificările la legile Justiției merg înainte neabătut; s-a mai înființat o comisie, de elaborare a legilor siguranței naționale; guvernul emite un Memorandum, prin care intenționează să mute ambasada României din Israel, de la Tel Aviv, la Ierusalim, fără anunțarea președintelui și peste decizia acestuia; legea salarizării unitare scoate angajații în stradă, nemulțumirile cresc.

Ce își mai dorește, oare președintele?

Încet, dar sigur, Klaus Iohannis a ajuns în poziția șahistă de 'pat', foarte convenabilă adversarilor săi politici. Cu multele forțe pe care le are, dar le utilizează lent, sau prea târziu, sau fără tragere de inimă, președintele nu moare, nu se predă, dar nici nu poate ieși din împresurare. Este neutralizat, placat, blocat la mantinelă. Trebuie amintit aici că Iohannis este singurul președinte al României, din 1990 încoace, care nu și-a exercitat nici o zi mandatul, alături de guvernul partidului care l-a adus la putere. Nici Ion Iliescu, nici Emil Constantinescu, nici Traian Băsescu (parțial) nu au coabitat cu guverne ostile politic. Klaus Iohannis rămâne singurul care trebuie să se bată cu majoritatea parlamentară, și cu guvernul de coaliție. Evident, până acum, nimic nu anunță decât un asalt neâncetat la președinte, prin golirea de semnificație a funcției, prin blocarea inițiativelor, sau pur și simplu prin ignorarea sa, ca persoană.  Unirea opoziției politice într-o singură forță, încă din primul tur al alegerilor prezidențiale, ar fi singura soluție, pentru salvarea domnului Klaus Iohannis. Dar ce își dorește oare, președintele Iohannis?


Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare 'Carol I'. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la 'Evenimentul Zilei' (1995-1998), 'Privirea' (1999-2000), 'Oameni în top' (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: 'Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni' (Editura Trei, 2003).

Urmareste cel mai nou VIDEO incarcat pe libertatea.ro
Cerere în căsătorie în timpul show-ului Deliei
Loading...
Comentarii