Editorial de Simona Catrina | Hai la micul cel mare, şpriţ cu şpriţ să ne unim

A fost weekendul de Rusalii, când s-a crăpat de-o minivacanţă. Şi unde s-au revărsat haitele? La mare (deştepţii) şi la iarbă aproape verde (proştii care au pierdut timpul cu şcoala şi n-au avut timp să facă bani pentru mare). Pe pajişti a sfârâit ceafa de purcel. Cât păzea jarul, românul se scărpina-n cap şi se întreba hamletian: oare ce sărbătorim noi de Rusaliile astea, domle? Legenda spune că un beţiv mai deştept, care păştea bere pe tarlaua turistică, le-a explicat prostovanilor:
“De Ruszalllii, noi szzărbăsssorrim pogorrrârea cuiva… nu mai ssşttiu a cui. Aaaa, da, a lu Issszus!”. Alt burtos… ăsta, alt creştin – care, vorb-aia, mai răsfoise câte- un almanah la viaţa lui – l-a corectat cu blândeţe: “Băăă, besssivule, nu zzztii nimica! Noi, de Ruşşşalii, zzzărbătorrrim ţeva cu duhu ăsta sssfânt!”. În acest timp, nevastă-sa sărbătorea în avans tărăboiul pe care avea să i-l facă sufletului ei pereche, când ajung acasă ei doi, bibilică- bibiloi. Dar până atunci, femeia îşi îneca amarul tocând, isteric şi zadarnic, o salată de roşii. Bărbatul a sărit ca ars: unde ssszz- a mai pomenit sssalată cu oţet, când bei berrrică? Apropo, fă nevaszztă, tu conduţi la întoarţere, că adzi e plin de gabori, ăssstia n-are familie, n-are nimica! La mare, au sărbătorit taţii responsabili.
Rusaliile, dar şi mărirea recentă a alocaţiei pentru copii. Au realizat că acum au, carevasăzică, bani pentru mai multe halbe. Au spart în avans remuneraţia plodului pe şase luni jumate. Supermarketurile au duduit de cumpărătorii sărmani ai ţării – care, din leafa lor de rahat (citat din dumnealor, scuze), şi-au luat vreo douăzeci de kile de, paradoxal, haleală. Să aibă măcar de poftă. La casă, clienţii băleau într-o plăcută anticipare a ospăţului, rugându- se razant să nu le plesnească vreo vezică. Şi dacă o fi şi-o fi şi chiar trebuie să le crape ceva, să nu fie vreo piesă necesară metabolizării cârnatului.
Ce bun e Domnul nostru Isus! – filosofează turistul român, trântit strategic pe propriul ficat, în buricul imaşului, cu trăscău-ntr- o mână şi Biblia-n cealaltă. Că, uite, Hristos a inventat şpriţul, ca să nu ne îmbătăm ca porcii, cum fac ăia care trag la măsea vin chior. A inventat şi slana, ca să nu crăpăm în noi organe vitale de-ale bietului animal, căci nu se cade. A inventat şi apa minerală, ca să aibă şi nevasta ce pili, să ne ducă acasă cu bine, că doar cine altcineva să puie mâna pe volan? Aaaa, că pe drum or să ne-audă urechile numai versuri din seria “Poezii şi ocări dedicate bărbaţilor beţivi”, mă rog, asta e altă mâncare de peţţţţte. Ptiuuu, acum le-a venit peştele-n minte şi li s-a făcut o poftăăăă. Nu-i nimica, laszză că treţţţe cu ţuică!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE