Editorial de Simona Catrina: La mare, între neamul prost și neamul bun

Deci, dacă mergem la el acasă, trebuie să trăncănim pe limba lui. Noroc că tot românul ştie turcă la nivel avansat: baclava, cataif, halva şi alte marafeturi pe care el le crede verbe, nu substantive – şi le cam latră în consecinţă. E drept că şi turcii ştiu româneşte.
Gâfâie târgul de negustori care traduc la nivel avansat: “Mă, Mustafa, piteşte bijuterii la noi, acum descărcat autocar de români la poarta lui bazar! Şi ei aduce aminte că ăsta aur de la Kosti Brâncoveanu, care i-am decupat noi capul, Allah să-l ierte!”. Să revenim însă la Eforiile noastre. Aici e ordine, nu ca la turci. De exemplu, toţi plozii de pe plajă se joacă într-un singur loc, special amenajat de mămucile lor. Aaa, că locul acela se întâmplă să fie taman lângă şezlongul tău, asta nu mai e vina sistemului. Undeva trebuie să urle şi ei. Dacă oricine s-ar enerva că un copil nevinovat i-a plombat buricul cu nisip, unde am ajunge?
Noi avem voie să ne parcăm maşinile pe plajă, că altfel ni le fură. Nu, ceilalţi n-au voie să-şi parcheze maşinile pe plajă, fiindcă asta e o ţopârlănie. Vânzătorul cu lada ambulantă strigă de zici că i-a intrat o meduză în chiloţi: arde tareee, frige tareee, porumbeluuu de la mareee, îl mâncaţi acum cu sareee!
Cu vitejie, organizăm imediat o hoardă lihnită şi tăbărâm pe cutia ăluia. Pe urmă, românul nostru stârneşte un pui de scandal cu românca lui, ca să aibă motiv să crape-n el patru beri, pe fond de stres estival. Copilul profită de această pană de vigilenţă a babacilor şi o tunde în apă. De acolo, numai morţii mamei lui îl mai scot, cu aportul verbal nepreţuit al tatălui isteric. Nevasta o ia personal şi aduce vorba de mămica lui.
Că doar se ştie, un bărbat acceptă mai degrabă să i se răstoarne o cană cu smântână pe cap decât să se ia careva de mami. Asta n-ar fi mare lucru, dacă mama soacră n-ar fi de faţă, cu fundul ei opulent răsădit în plexul prosopului. Conflictul escaladează. Copilul escaladează, la rândul lui, colacul altui copil din apa cristalină a mării.
Tătânele ăluia vine la faţa locului, să-şi apere plodul. Timp în care toată lumea nădăjduieşte că relieful slipului său se datorează unei anatomii generoase, nu vreunui pistol păstrat în acel marsupiu supraelastic. În concluzie, vine vara, bi-ne- mi pare, în berică am o floare, berea face burta mare, vine vara, bine-mi pare.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE