Editorial – Suntem un neam de soacre, de mirese și de nași

S-a dat startul în campionatul nunţilor. Nici nu s-au copt bine boabele pe ciorchine. Dar fătucile care s-au săturat să facă sex fără nici o garanţie strănută aluzii peste aluzii, până când amanţii lor le cer de neveste. Cuscrele smiorcăie de emoţie, ca şi cum n-ar şti că ăştia mici dorm împreună de vreo trei ani. La rândul lui, în biserică, popa îi cunună pe emoţionaţii porumbei ca pe două simboluri ale castităţii. Pentru că, dacă mirele vorbeşte în plus şi recunoaşte că a necinstit fata, se impun nişte pui de slujbe suplimentare, care ar lungi ritualul religios. Şi nu de alta, dar pe naşă o strâng pantofii (că s-a încăpăţânat să-i cumpere cu un număr mai mic, să pară că are lăbuţe fine) şi nu poate să stea în poziţie bipedă prea mult. După ce, multă vreme, se renunţase la tămbălăul din mijlocul drumului sau din faţa blocului, unde se încingeau nişte hore cam turtite de ţuica aperitiv, acum moda a revenit furibund. Televiziunile au contribuit mult la păstrarea superbei tradiţii a sârbei din parcări. Am văzut cu toţii domnişoarele de onoare ţopăind ca inamicul de pe front, când evită gloanţele care îi trec printre picioare. Într-un final glorios şi spirtos, se aburcă toţi în maşinile pe capotele cărora se răscoc garoafe lipite cu scoci. Pe capota mirilor, stă şi o păpuşică din plastic, îmbrăcată în rochie de mireasă. E sinistră precum Chucky, păpuşa aia din filmul horror, care era un fel de criminală în serie, mă rog. La localul pavoazat ca un bâlci coboară cohorta de nuntaşi. Cocurile doamnelor au o arhitectură impresionantă, sunt ca nişte cozonaci bucovineni frământaţi doişpe ore. Domnii transpiră în ghearele cravatelor cu puchiţei. Au cheliile pline de condens, ca ţeava de apă caldă. Soacra mică îi spune socrului şi mai mic: cuscră-mea are fundul mai mare decât al meu! În realitate, soacra mare nu are fundul mai lăbărţat, doar că poartă o fustă nefericită, creaţă din talie, care îi umflă bucuşoarele ca pe barca gonflabilă de salvare. Urmează felicitările, masa, dansul, beţia şi cearta pe bani, deci cam toate tradiţiile seculare, păstrate cu mândrie şi sfinţenie de către acest popor minunat. Ginerică e cam bleg, îi cere maică-sii părerea din priviri, chiar şi înainte de a se duce la wc. Mireasa e deja jumulită, naşa i-a scos voalul, i-a pus basma, deci grandoarea s-a sfârşit. Abia aşteptăm să înceapă nunţile, ele sunt un izvor de speranţă şi iubire. De bani lichizi şi de spriţuri la fel de lichide. De certuri romantice între cuscri. De jurăminte: jur că am să te iubesc toată viaţa! Jur că nu mai beau nimic până luni!
După ce, multă vreme, se renunţase la tămbălăul din mijlocul drumului sau din faţa blocului, unde se încingeau nişte hore cam turtite de ţuica aperitiv, acum moda a revenit furibund. Televiziunile au contribuit mult la păstrarea superbei tradiţii a sârbei din parcări.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE