„Aşa e, nu am timp să fac un copil. Eu nu ştiu, dacă aş avea un copil, cum m-aş mai împărţi: minister-partid-familie. E principalul motiv. (…) Tot zic, lasă să treacă momentul ăsta, cu campania, apoi să treacă şi asta, cu ministerul, şi fac şi copil. Norocul nostru că acum, în vremurile astea, femeile pot deveni mame şi mai tîrziu. Dacă mă gîndesc ce urmează, ce perspective urmează în cariera mea profesională şi în partid, probabil că nu mai apuc să-l fac pînă în 2014 , deci mai sunt patru ani şi cu încă patru, deci în următorii opt ani nu mai apuc. Dar vedeţi cum e în politică, niciodată nu ştii ce te aşteaptă”, a spus Udrea, pentru Kamikaze.
„Blonda de la Turism” spune că i-a plăcea să gătească ciorbe pentru turişti la o pensiune în munţi, dacă nu ar mai fi ocupată cu funcţiile politice.
„Probabil că o să-mi fac o pensiune în creierii munţilor, unde să fac ciorbe la clienţi. Ținând cont că mama e bucovineancă, fac nişte ciorbe foarte bune. E adevărat că n-am mai încercat de mulţi ani şi nu bag mîna în foc că s-ar mai putea mînca ce aş face astăzi, dar cu puţin exerciţiu îmi amintesc iar cum e cu gătitul”, a declarat Elena Udrea.
Elena Udrea despre…
– a fi femeie în politică: „Eu cred că în general e mai bine să fii femeie. Cel puţin problemele administraţiei publice locale sînt tratate mai delicat atunci cînd e vorba de o femeie. Cred că femeile sunt mai responsabile, mult mai atente cu bugetul. Şi acasă femeia planifică cheltuielile familiei pe o lună. Eu nu zic că aspectul fizic nu e important, în general, în orice tip de carieră. Dacă mă uit la doamnele din Parlament, îmi dau seama că aspectul fizic e important pentru cariera politică. Au fost votate cu mai multă plăcere”.
– celebra culoare a părului său: „Nici eu nu mai ţin minte de cînd sînt blondă. Am încercat toate culorile. Important e când ies de la coafor să mă recunoască lumea. Ba, să vă spun un lucru haios. La un moment dat, am intrat într-o instituţie şi era un portar care mi-a cerut buletinul, am spus că nu îl am la mine, nu coborâsem cu buletinul din maşină. Atunci m-a întrebat cum mă cheamă, i-am spus, m-a pus să semnez într-un registru, să jur că mă cheamă cum am spus. Nu mai înţelegeam nimic. Pe urmă am aflat că era din Republica Moldova, habar nu avea de Elena Udrea”.
– cum l-a cunoscut pe preşedintele Traian Băsescu: „Aud tot felul de poveşti. L-am cunoscut când candida pentru al doilea mandat, în 2004. Eu candidam pentru Consiliul General. M-a impresionat, o să râdeţi, lipsa de menajamente cu care a tratat candidaţii la consiliu. Noi ne credeam acolo mici vedete, eram în opoziţie şi să candidezi la Consiliul General era foarte mult pentru noi. Ce mai, ne-a tăvălit pe jos. Ne-a explicat că valorăm ceva doar cînd ne va recunoaşte lumea pe stradă. (…) Zvonurile despre idila mea cu el sunt poveşti. Poate acum şapte ani, cînd au apărut, mai suscitau vreun interes. Acum cine mai ascultă astfel de poveşti?”
– motivul pentru care nu poartă numele soţului: „M-am uitat la experienţa celorlalţi şi m-am gândit că, Doamne fereşte, va trebui să-mi schimb numele de mai multe ori în viaţă, după soţ, şi n-o să mai ştiu nici eu cine sunt. M-am uitat la experienţa celorlalţi şi m-am gândit că, Doamne fereşte, va trebui să-mi schimb numele de mai multe ori în viaţă, după soţ, şi n-o să mai ştiu nici eu cine sînt”.