Elena Udrea: «Nu m-am măritat pentru bani»

Libertatea: Ce fel de om sunteţi?
Elena Udrea: Unul obişnuit, imperfect. Fac toate lucrurile pe care oricine le face.

Este politica o curvă?
Nu neapărat. E un loc cu lume pestriţă, parte din viaţa noastră colorată. Găseşti morală mai multă sau mai puţină. Politica reflectă nivelul societăţii, nu e mai bună sau mai rea.

Dacă nu vă votează lumea, aveţi ce regreta?
Nu. Înseamnă că n-am convins şi că n-am ce căuta în Parlament. Eu însă merg la o luptă cu gândul să o câştig. Mă bat cu lehamitea oamenilor, care sunt sătui de minciuni, de promisiuni neonorate. Ia promiteţi ceva ce o să onoraţi… Promit că voi fi avocatul lor şi că mă voi lupta pentru ei. Şi, mai ales, nu voi fura. Nu vreau şi nu am de ce. Candidez pentru că sunt îngrozită că încă nu se s c h i m b ă nimic. Oamenii trebuie convinşi să vină la vot, pentru că doar aşa vom scăpa de toţi cei care s-au prăfuit.

Mureaţi dacă nu intraţi în politică?
A fost o opţiune, îmi doream să mă implic. Tot timpul am fost aşa… Când eram elevă, am fost comandant de detaşament vreo 2-3 ani la rând. Îmi place să-mi asum cauze mari. Cu cât este mai grea lupta, cu atât va fi mai meritată victoria.

Cât mai e de ciordit în ţara asta?
De furat va fi tot timpul, însă cred că timpul hoţiilor trebuie să se oprească. Depinde de cine învinge la urne, de cum vrea poporul să trăiască. Românii însă sunt deştepţi, vor dori schimbarea profundă.

Când aţi plâns ultima oară?
Vinerea trecută, pe blogul meu, mi-au scris învăţătoarea şi o prietenă de-o viaţă, Marcelica. Am crescut la Buzău, era una dintre fetele din pozele pe care le-am postat acolo.

Ce vedeţi când vă priviţi în oglindă?
O persoană care-mi place. Sunt ceea ce am vrut să fiu. Avocată, profă, secretar de partid.

Când le faceţi pe toate?
De asta nu fac altele, pentru că am destule pe cap.

Sunteţi a dracului la catedră? Aveţi restanţieri?
Predau Drept Administrativ. Mai sunt şi studenţi care nu se omoară cu cartea, dar sunt înţelegătoare, nu chinuiesc pe nimeni. Nu ne tragem de şireturi, dar nici nu avem relaţii glaciale.

«Nu am salariu. La partid se dau bani, nu se iau»

Ce leafă vă dă PD-L-ul?
Nu am salariu. La partid se dau bani, nu se iau. Îmi plătesc cotizaţia la timp, nu primesc nimic. Şi nici nu urmăresc să îmi scot cheltuielile după alegeri, aşa cum poate speră unii dintre cei care intră în campanie. Vreau să fac lucruri care să conteze, asta e singura mea motivaţie.

«În casă cântă cocoşul, dar nici găina nu tace»

Frumoasă, deşteaptă… Cât de devreme sunteţi acasă?
Acum, că se munceşte pe rupte, pe la 1.00 noaptea. Mă scol odată cu găinile, pe la 7.00, iar în timpul zilei trag de mine cât pot. În această toamnă o să obosesc cât în ultimii 20 de ani la un loc.

Soţul nu e gelos, n-are bănuieli?
Avem încredere unul în altul. Dorin e un tip deschis, cel mai bun şi mai înţelegător soţ din lume. Omul ăsta nu ştie să ţipe, să se certe. Nu avem secrete. Suntem doi oameni serioşi, domnule. Ne respectăm.

Nu l-aţi luat pentru bani?
Când l-am cunoscut, el avea un Espero, eu un Oltcit. Eram la tribunal, avocatul lui era maestrul meu. Ceea ce avem acum, mai puţin decât comentează unii, am făcut de-a lungul timpului, nu cu tunuri date la stat de pe-o zi pe alta.

Oaau, sunteţi deci femeia unui singur bărbat…
Sunt o persoană extrem de statornică şi de loială. Aşa se face că am avut două relaţii în viaţa mea. Mă consider şi o femeie foarte orgolioasă şi mă pun întotdeauna în locul celuilalt. Nu fac altora ceea ce mie nu-mi place. Prezentul mă găseşte tare fericită.

Cât de tare cântă Cocoşul acasă?
Mai cântă, dar nici găina nu tace. Iar când tace găina, cine-l mai ascultă? Sincer vorbind, lui Dorin îi mulţumesc că mă suportă. Spun asta pentru că prezenţa mea în politică i-a făcut numai rău: a devenit fără să vrea un adevărat personaj negativ dintr-un cvasinecunoscut.

Încă nu se vede în postură de mămică

V-aţi tot agitat pentru legea în favoarea mamelor. Pe când un copil?
Mai am încă timp. Trebuie să lucrăm după alegeri la acest aspect. Până atunci sunt însă prietena bună a lui Alin, fiul lui Dorin din prima căsătorie. Apoi, noi mai avem în îngrijire încă vreo 15 suflete, cu vârste cuprinse între 1 şi 15 ani. Lună de lună contribuim material, cu sume între 500 şi 1.000 lei, la satisfacerea necesităţilor lor.

Pe micuţii botezaţi la Alexandria i-aţi mai vizitat?
Pe copii i-am adus, între timp, în Bucureşti, unde au fost plasaţi unor asistenţi maternali. E vorba de un băieţel, Alex, purtător de HIV, care are doi ani, şi de o fetiţă, Sonia-Elena, care a fost înfiată de asistenta maternală.

Cum naiba să-ţi iei o casă dacă ai un salariu de rahat? Daţi-le nişte idei amărăştenilor… Nimeni nu deţine bagheta magică. Fără bani nu se face nimic. Economia trebuie să producă, pentru ca salariile să crească. Aici va intra programul nostru de guvernare în acţiune, care are toate argumentele să aducă mai multă prosperitate.

Într-un Parlament dominat de nesimţiţi, unde vă veţi situa?
Sper ca după alegeri să-şi schimbe imaginea, pentru că din noiembrie se va împlini masa critică de politicieni veritabili. Nu orice tânăr este bun, nu oricine cu experienţă este şi credibil. Priviţi-i pe unii, mari vedete, cum fug din calea uninominalului: ba pe la Dăbuleni, ba pe la Ciofliceni, ba nu mai candidează…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE