0-161297-1169706.jpgConform unui studiu publicat recent în revista britanică de ştiinţă The Lancet citat de Reuters, creşterea şomajului din cauza crizei economice poate avea o influenţă pe termen scurt asupra creşterii ratei sinuciderilor în populaţiei.

Prof.Dr.David Stuckler de la Universitatea din Oxford, Marea Britanie, împreună cu ceilalţi colegi ai săi a încercat să probeze dacă fluctuaţiile economice pot afecta rata sinuciderilor şi a creşterii omorurilor în 26 de ţări ale U.E.

S-a presupus că transformările economice generate de criză pot să atragă după sine o serie de schimbări negative, de vreme ce securitatea locuilui de muncă este incertă, nivelul de confort poate scădea iar stresul poate creşte. Pe de altă parte există şi un revers al fenomenului actual al crizei. Redescoperirea cinelor în familie şi renunţarea la ieşirile în oraş, reorientarea spre transportul în comun sau iniţierea unor activităţi sportive în aer liber în locul costisitoarelor plimbări la mall, sunt
reacţii la fel de plauzibile.

Dar care din datele statistice probează cel mai bine aceste transformări? Cercetarea a constat într-un studiu panel desfăşurat în 26 de ţări membre ale  U.E. în perioada 1970-2007 şi a urmărit asocieri de regresii multivariate, ajustări ale vârstei respondenţilor şi tendinţele de sinucidere în relaţie cu nivelul şomajului.

Cercetarea a revelat faptul că o creştere de 1% a ratei şomajului în rândul populaţiei antrenează o creştere cu 0,79% a cazurilor de sinucidere în rândul persoanelor cu vârste mai mici de 65 de ani. Cu toate că efectele şomajului nu au demonstrat a avea acelaşi impact la toate categoriile de vârstă, creşterea ratei şomajului în rândul populaţiei cu mai mult de 3% determină o creştere cu 2,7% a ratei sinuciderilor. Cel mai evident caz este cel al Marii Britanii în care creşterea şomajului cu peste 4,45% a determinat o creştere a ratelor sinuciderilor în rîndul persoanelor 3,15%. Studiul nu a putut să stabilească o cauzalitate unică în mai multe ţări ale U.E, efectele crizelor economice având un impact diferit de la ţară la ţară. Spre exemplu în Suedia, s-a observat o creştere invers proporţională a numărului de sinucideri în raport cu cel al ratei şomajului.

Autorii au menţionat că „Unele efecte negative din timpul Marii Depresiunii s-au mainifestat abia după 5 ani de la depăşirea rizei sistemului financiar-bancar. O grijă actuală este că nivelul axietăţii şi panicii determinat de criza pe care o traversăm, vor avea un impact de durată; oricât de repede şi-ar reveni piaţa, temeriile asociate situaţiei nu vor dispărea atât de repede.”

În Marea Britanie nivelul sinuciderilor atribuite crizei financiare şi problemelor economice curente a crescut în ultimul an de la 25 la 290 de cazuri. Cu toate astea, David Stuckler propune implementarea unor programe coerente de asistenţă socio-profesională pentru persoanele disponibilizate şi stimularea financiară a programelor profesionale astfel încât cei disponibilizaţi să fie reintegraţi pe piaţa forţei de muncă cât mai repede. cu alte cuvinte, când sistemul social este dezechilibrat şi mai puţin coeziv, şomajul poate să ne amplificie posibilitatea de a ne îmbolnăvi mai repede şi de a considera sinuciderea ca un răspuns la situaţia deplorabilă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.