Nicușor Dan spune că nu va numi un premier susținut de PSD-AUR. Care sunt prerogativele și limitele constituționale ale președintelui

Reacția lui Nicușor Dan după moțiunea de cenzură depusă de PSD-AUR

Șeful statului a fost categoric în privința viitorului politic, dând asigurări că România nu va ajunge la alegeri anticipate și nici la o guvernare formată de PSD și AUR.

„În primul rând avem declaraţia partidelor. Niciunul dintre partidele pro-europene nu spune că vrea să facă un guvern cu forţe anti-occidentale AUR. Asta este un lucru şi apoi, în acel scenariu în care eu voi avea de numit un prim-ministru, în acest scenariu, repet, mă voi asigura că lucrul ăsta nu se întâmplă”, a declarat Nicuşor Dan.

Președintele a mai adăugat că „este foarte improbabil să avem o Coaliție de guvernare PSD-AUR”, fără să spună exact pe ce se bazează.

Constituția îi permite președintelui să propună un prim-ministru

Potrivit art. 103 din Constituția României, președintele poate desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru în anumite condiții

• „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
• Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.
• Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor”, potrivit Articolului 103.

Articolul reafirmă rolul preşedintelui de mediator şi de actor-cheie în procesul de constituire al puterii executive. 

De asemenea, articolul 85 din Constituția României prevede că „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”.

Cazuri de propuneri de premier respinse, deși aveau în spate o majoritate politică

În România au fost și cazuri de premier care au fost respinși, deși erau susținuți de o majoritate politică.

Un prim exemplu a avut loc în anul 2009, după căderea Guvernului Boc I prin moțiune de cenzură. O majoritate parlamentară formată din PSD, PNL, UDMR și minorități naționale l-a propus pe Klaus Iohannis, pe atunci primar al Sibiului, pentru funcția de premier. Președintele Traian Băsescu a refuzat această propunere

Un alt exemplu a avut loc în decembrie 2016, după alegerile parlamentare câștigate detașat de PSD. Coaliția formată din PSD și ALDE a propus-o pe Sevil Shhaideh pentru funcția de prim-ministru. Deși coaliția deținea o majoritate clară în Parlament, președintele Klaus Iohannis a respins această nominalizare, solicitând coaliției o altă propunere, care a fost ulterior Sorin Grindeanu.

Cum se ajunge la alegeri anticipate

Alegerile anticipate reprezintă procedura prin care mandatul Parlamentului încetează înainte de termenul normal de patru ani. Acest aspect este reglementat de articolul 89 din Constituția României pentru a preveni instabilitatea politică.

Declanșarea alegerilor anticipate depinde exclusiv de imposibilitatea legislativului de a investi un Guvern. Mai exact, șeful statului poate dizolva Parlamentul numai dacă acesta a respins cel puțin două solicitări de învestitură pentru formarea unui executiv, într-un interval de 60 de zile de la prima propunere.

• „După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.
• În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.
• Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă”, se arată în Articolul 89.

Din perspectiva jurisprudenței Curții Constituționale, această procedură trebuie să fie rezultatul unui blocaj instituțional real și nu al unor manevre politice menite să forțeze jocul democratic.

CCR a statuat că președintele are datoria de a acționa ca un mediator și de a propune candidați care au scopul de a obține votul de încredere, nu persoane desemnate special pentru a fi respinse. Odată ce Parlamentul este dizolvat prin decret prezidențial, noile alegeri trebuie să aibă loc în termen de cel mult trei luni, timp în care vechiul legislativ își păstrează competențe limitate, neavând dreptul de a modifica legi organice sau de a revizui Constituția.

Cum poate fi suspendat președintele României

Suspendarea președintelui nu intervine automat după respingerea unor propuneri de miniștri sau de premier, dar poate deveni o opțiune politică și juridică dacă Parlamentul consideră că refuzurile repetate constituie o încălcare gravă a Constituției.

Din punct de vedere legal, președintele are dreptul să refuze o propunere de ministru o singură dată, motivat, iar la a doua propunere pentru același portofoliu este obligat, conform jurisprudenței Curții Constituționale, să semneze decretul de numire.

Dacă președintele ar refuza în mod repetat și nejustificat să numească miniștrii propuși de o majoritate, blocând astfel funcționarea Guvernului, această conduită poate fi interpretată ca o încălcare gravă a legii fundamentale. Într-un astfel de scenariu, se poate iniția procedura de suspendare prevăzută de Articolul 95 din Constituție.

Primul pas formal constă în formularea unei propuneri de suspendare care trebuie inițiată de cel puțin o treime din numărul deputaților și senatorilor. Această sesizare trebuie să cuprindă motivele clare și faptele concrete care justifică o asemenea măsură extremă, documentul fiind ulterior adus la cunoștința Președintelui pentru a-i permite acestuia să ofere explicații cu privire la faptele care i se impută.

După inițierea propunerii, Parlamentul are obligația de a solicita un aviz consultativ din partea Curții Constituționale. Deși acest aviz nu obligă Parlamentul să oprească procedura dacă este negativ, el reprezintă un reper juridic esențial privind gravitatea încălcărilor invocate. Ulterior primirii avizului de la Curte, se organizează o ședință comună a Camerei Deputaților și a Senatului. Pentru ca suspendarea să fie aprobată, este necesar votul majorității deputaților și senatorilor prezenți la ședință, cu condiția respectării cvorumului legal.

Dacă Parlamentul votează pentru suspendare, Președintele este imediat îndepărtat temporar din exercițiul funcției, iar interimatul este asigurat, în ordine, de Președintele Senatului sau de Președintele Camerei Deputaților. Totuși, suspendarea nu echivalează cu demiterea definitivă. Pasul final și decisiv este organizarea unui referendum național pentru demiterea Președintelui, care trebuie să aibă loc în cel mult 30 de zile de la votul din Parlament. Președintele este demis oficial doar dacă cetățenii votează majoritar în acest sens la urne, în caz contrar acesta își reia atribuțiile depline.

• „În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
• Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.
• Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui”, potrivit Articolului 95.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE