Plecat de 13 ani la munca in strainatate, Florin Primboi poate spune cu mana pe inima ca Italia a devenit ca o a doua patrie pentru el. Stabilit de mai mult timp in cochetul Milano, capitala mondiala a modei, Florin lucreaza in domeniul informaticii si a paginilor de web. Administreaza si actualizeaza un important portal de Internet si spune ca, dupa ce a incercat mai multi ani tot felul de meserii, lucrul in fata calculatorului i se potriveste de minune.
Florin Primboi a ales sa-si incerce norocul in alta tara la varsta la care, probabil, prietenii lui inca isi traiau viata prin discoteci si cluburi, pe la chefuri sau petreceri. Avea doar 25 de ani, dar, spune el, traise destul incat sa-si dea seama ca in micuta comuna Dorobantu, din judetul Tulcea, nu va reusi sa faca mare lucru. Vremurile tulburi de dupa evenimentele din decembrie 1989 ii ofereau prea putine sperante pentru o viata altfel decat cea avuta pana inainte de revolutie.
A lucrat si la o fabrica de biciclete
Decizia a luat-o destul de greu, teama ca dorul de casa, de prieteni si rude il va mistui facandu-l sa se gandeasca de trei ori inainte de a lua o asemenea decizie. Norocul lui Florin a fost reprezentat de faptul ca fratele sau era deja plecat in Italia. “M-a ajutat cum a putut, imediat dupa ce am ajuns acolo, apoi am luat decizia sa merg pe cont propriu. Si nu regret”.
S-a izbit, asa cum era de asteptat, de raceala cu care italienii ii priveau pe imigranti si spune ca i-a luat ceva timp pana sa se obisnuiasca cu acest aspect. ”A fost mai greu la inceput, din cauza actelor si a formelor legale. In acea perioada nu se punea la modul atat de serios problema ca Italia sa primeasca atat de multi muncitori, asa cum se intampla astazi. Eu si cei care am reusit sa venim atunci putem spune ca am fost deschizatori de drum. Foarte greu se obtinea un permis de munca sau de sedere in “Cizma”. Regulile erau foarte stricte – este adevarat ca si astazi sunt, insa in acea perioada nu puteai ramane nici macar o zi daca nu aveai de lucru. Cum te prindeau, te urcau in avion si te trimiteau pachet pe Otopeni”, isi aminteste Florin.
Pentru inceput a muncit “la negru”, pe salarii de nimic. “Imi aduc si acum aminte: primul meu loc de munca a fost la o cooperativa de incarcat si descarcat camioane. Nu era chiar ceea ce sperasem eu, dar, de voie de nevoie, am acceptat. Aveam nevoie de bani, aveam de platit chirii si trebuia sa ma intretin”.
Dupa un an, i s-a oferit ocazia sa se mute la o fabrica de biciclete, sarcina lui fiind aceea de a controla toate piesele care ieseau. “Asta se intampla in Milano. Patronul era un tip foarte scrupulos si foarte atent cu afacerea lui. Chiar si cel mai mic defect trebuia returnat inapoi pe liniile de productie, nu ieseau pe poarta decat piese perfecte. Mi-a placut Milano, chiar daca e foarte aglomerat si plin in orice perioada a anului de turisti, asa ca m-am decis sa raman acolo”. La numai doi ani de la momentul in care a ajuns in Italia, s-a insurat. Imediat dupa nunta si-a schimbat si locul de munca. “Am lucrat ca gestionar la un depozit de medicamente, acolo am invatat multe lucruri, acolo am inceput sa invat ce inseamna, de fapt, Italia. Mi-am facut si o multime de prieteni”, povesteste Florin.
Calculatorul a fost salvarea lui Florin. “Sansa vietii mele a fost ca la un moment dat am avut ocazia sa fac niste
cursuri de informatica, iar chestia asta m-a ajutat foarte mult. Le-am absolvit si am inceput sa-mi caut din nou de lucru. Oricum, era mult mai comod, renuntasem la munca fizica, incepusem sa ma obisnuiesc cu munca de birou. Am invatat sa realizez pagini de Internet, acesta fiind, in opinia mea, unul din domeniile cu o explozie fantastica. Acum stau la calculator si lucrez, nici ca se poate mai usor. Cand imi aduc aminte de perioadele de inceput, ma apuca nostalgia – a fost greu, dar eu zic ca a meritat”.
Desi nu poate spune ca este un om avut, Florin crede ca nu-si putea dori mai mult. Are o casa, o familie fericita, un loc de munca stabil si bine platit si zice ca, daca ar indrazni sa ceara mai mult de la viata, l-ar mania pe Dumnezeu. “Normal ca uneori mai stau si ma gandesc la tara mea. Tot incerc sa caut cel putin un motiv bine intemeiat pentru a ma intoarce, dar de fiecare data nu reusesc sa gasesc acel motiv. Cand merg in concedii acasa, ma apuca disperarea: atata lipsa de respect, atata invidie si vorbe grele aruncate la suparare n-am vazut. Ne va fi greu sa devenim cu adevarat o tara europeana si sa schimbam mentalitati”.
Dupa ce a schimbat de-a lungul anilor mai multe meserii, Florin Primboi s-a indragostit intr-un final de calculator. Acum lucreaza in Milano, realizeaza pagini de Internet si spune ca este mai linistit ca niciodata. Ultima sa creatie, www.technoline.it (foto jos) atrage in fiecare zi mii de vizitatori din Italia, dar si din intreaga lume
FLORIN PRIMBOI
1. Varsta: 38 de ani
2. Stare civila: casatorit
3. Cand a parasit tara: 1993
4. Tara de adoptie: Italia
5. Domiciliul actual: Milano
6. Cand a fost ultima data in Romania: anul acesta, de Paste