Face turul ţării pe jos

Mirel Magop (40 de ani) a pornit din Vatra Dornei pe 21 aprilie şi a bifat deja 174 dintre oraşele României. A plecat la drum cu 1.200 de lei, un cort şi câteva haine pentru vreme imprevizibilă. Cum bănuţii s-au terminat de mult, prestează diverse munci în schimbul unui bol de mâncare. Totul pentru un vis, pentru o nebunie frumoasă.

Mirel Magop are 40 de ani şi este maistru în industria lemnului. Îi place mult să călătorească şi în urmă cu doi ani un prieten i-a spus că ar putea face bani din lucrul ăsta. Aşa că s-a inspirat din creaţiile lui Jules Verne, unul dintre autorii săi preferaţi, şi a pornit în ceea ce el numeşte turul României pe jos. Nu are un itinerar gata stabilit. A plecat din oraşul său de baştină, Vatra Dornei şi a mers cât a văzut cu ochii. Din cele 321 de oraşe din ţară, Mirel a bifat deja 174. Şi-a făcut un plan ca până la venirea iernii să termine de vizitat restul României. Cu banii nu stă pe roze. “Mi-am căutat mult timp un sponsor. Nu am găsit. Aşa că fac asta din economiile mele. Când am plecat din Vatra Dornei, aveam 1.200 de lei la mine, care aproape s-au terminat. Dacă rămân lefter, mai lucrez cu ziua pe la ţărani. Nu cer mâncare pe gratis! Mă ofer să-i ajut la treburile gospodăreşti. Aşa mai scot un ban sau fac rost de mâncarea pentru o săptămână”.

Prima încercare, ratată

Totul a început în urmă cu trei ani, când Mirel şi-a rupt două vertebre. Şi-a promis că va face ceva inedit după ce se va restabili şi s-a ţinut de cuvânt. În 2007, a încercat primul tur al ţării pe jos, dar a întâmpinat mari dificultăţi şi nu a putut vizita toate oraşele României.

“Fiecare experienţă e importantă pentru mine, aşa că nu am regrete. Am învăţat multe în primul tur, astfel că acum sunt experimentat şi o să pot ajunge la destinaţie cu bine. Şi asta nu e tot! După ce termin, vreau să scriu o carte. Se va intitula «Întrecerea » şi va avea ca personaje nişte oameni care fac pe jos turul României. Premiul va fi de un milion de euro pentru cel care ajunge la destinaţie. Dar asta e doar SF! Eu nu o să primesc în veci un asemenea premiu”, râde Magop.

«Oamenii au strâns bani şi mi-au dat de mâncare»

Povestea “omului-melc”, numit aşa de cei pe care i-a întâlnit în călătoria sa pentru că tot ce are îşi cară în spate, a impresionat mulţi oameni din toată ţara. “Când am poposit în oraşul Lupeni, din Valea Jiului, nu mai aveam nici un ban. Am trecut pe la primărie, ca să-mi pună ştampila că am ajuns şi acolo, iar funcţionarii au fost şocaţi de faptul că mersesem deja 54 de kilometri pe jos în ziua aceea, fără apă şi fără mâncare. Au făcut o chetă, au strâns cam o sută de lei şi mi-au dat ceva să mănânc.

O altă experienţă de care îmi aduc aminte cu plăcere este că am cunoscut un preot din Băicoi care era nevoit să meargă şi el pe jos zilnic câţiva kilometri pentru a ajunge la serviciu, într-o altă comună. Între noi s-a înfiripat o prietenie frumoasă”, povesteşte Mirel Magop.

Pentru cele 147 de oraşe rămase în itinerariul său, “omul-melc” mai are doar două sute de lei. Dar nu se lasă descurajat! Ideea de a intra în Cartea Recordurilor îi ţine şi de foame, şi de sete.

Scrie nuvele SF

Mirel Magop a scris câteva nuvele SF, care însă au fost publicate doar în presa locală. Parcurge în medie 35-40 de kilometri pe zi şi nu are busolă. Se ghidează după soare. Motto-ul său este “Im crazy because I love this country” (n.r. – Sunt nebun pentru că iubesc ţara asta).

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE