Franța, în pragul celor mai importante alegeri din ultimele decenii. Ce trebuie să știm

Alegerile anticipate convocate de președintele francez Emmanuel Macron vor avea loc în două tururi, programate pe 30 iunie și 7 iulie. Cum sunt organizate, cine sunt jucătorii-cheie și care este miza?

Cum s-a ajuns la alegeri legislative anticipate?

În seara zilei de 9 iunie, la câteva minute după ce a aflat că partidul său liberal Renaissance (Renașterea) a fost înfrânt în alegerile europarlamentare, Emmanuel Macron a anunțat dizolvarea Parlamentului și convocarea alegerilor legislative anticipate, devenind primul președinte francez care a recurs la o astfel de măsură din 1997 încoace. Alianța condusă de Renaissance s-a clasat pe locul doi în alegerile europarlamentare, cu 14,6% din voturile exprimate, la mare distanță de partidul de extremă-dreapta Rassemblement National (RN – Adunarea Națională), care câștigat scrutinul cu 31,37%.

Macron nu se teme să ia decizii îndrăznețe. Când a candidat pentru prima dată la alegerile prezidențiale, în 2017, a făcut-o ca reprezentant al unui partid pe care îl înființase cu doar an înainte. Și totuși, a câștigat categoric cu 66,1% din voturi în turul doi. Dar, chiar și după standardele sale de risc, decizia de a convoca alegeri legislative anticipate îl pune în fața unei provocări uriașe.

„Dacă pariul lui dă roade, el va deveni un strateg genial”, a comentat pentru CNN politologul Kevin Arceneaux. „Dacă nu, cred că va intra în istorie ca cineva care, în esență, a provocat explozia sistemului tradițional de partide din Franța”, a adăugat acest profesor la Universitatea Sciences Po din Paris.

De ce a convocat Macron alegerile?

Decizia i-a luat prin surprindere chiar și pe cei mai apropiați aliați ai săi. Următoarele alegeri din Franța erau programate în mod normal pentru 2027. Politicienii se feresc de regulă să convoace alegeri atunci când partidele lor stau prost în sondaje și nu sunt nevoiți să cheme electoratul la urne.

Analiștii politici au încercat să decripteze potentialele motive ale președintelui francez. Deși Macron a fost reales ca președinte în 2022, partidul său nu a reușit să obțină o majoritate parlamentară solidă. Pentru a adopta proiecte de lege controversate, cum ar fi reforma pensiilor, Macron s-a văzut obligat să ocolească Parlamentul și să recurgă la decretul prezidențial, spre indignarea partidelor de opoziție și a multora din societatea civilă.

Conform unei teorii, Macron a decis să organizeze alegeri acum pentru că oricum ar fi fost forțat în curând să-i cheme pe francezi la urne. Ori, de fiecare dată când Macron impune o lege prin decret prezidențial, în conformitate cu articolul 49.3 din Constituția Franței, Parlamentul poate dezbate o moțiune de cenzură. Cu mai multe facturi de cheltuieli programate spre finalul acestui an, este posibil ca guvernul lui Macron să nu fi supraviețuit. Probabil că președintele francez a considerat că este mai bine să acționeze din timp decât să fie obligat mai târziu.

O altă teorie este că Macron pariază că poate învinge pe termen lung partidele extremiste expunându-le posibilității de a-și asuma guvernarea. Acest pariu vizează mai ales formațiunea politică RN, al cărei lider de facto, Marine Le Pen, pare favorită să câștige alegerile prezidențiale prevăzute să aibă loc în primăvara anului 2027, când Emmanuel Macron nu va avea dreptul să candideze după îndeplinirea celor două mandate consecutive. În perspectiva alegerilor prezidențiale, RN ar putea fi forțată să-și asume în prealabil responsabilitatea guvernării, o activitate total diferită față de cea de partid de opoziție. Odată ajunși la guvernare, extremiștii de dreapta se vor confrunta cu constrângeri și s-ar putea găsi în imposibilitatea de a-și îndeplini promisiunile ciudate – sau pur și simplu riscă să se dovedească a fi incompetenți. Renunțarea la o anumită putere acum poate oferi platformei lui Macron o șansă mai mare pentru alegerile din 2027.

Cum sunt organizate alegerile?

Adunarea Națională a Franței are 577 de mandate, câte unul pentru fiecare circumscripție electorală. Așadar, un partid are nevoie de 289 de mandate pentru a deține majoritatea absolută. În guvernul actual, alianța lui Macron dispune de numai 250 de mandate și are nevoie de sprijin din partea altor partide pentru a adopta legi.

Un candidat este declarat câștigător dacă obține majoritatea voturilor în turul întâi la o rată de participare de cel puțin 25%. De obicei, majoritatea câștigătorilor sunt cunoscuți în turul doi, unde se prezintă toți candidații care au cumulat cel puțin 12,5% din voturi în turul întâi. De multe ori lupta finală se dă între doi candidați, dar nu este exclusă o confruntare între trei sau patru candidați. De altfel, după turul întâi, unii candidați pot renunța la cursă pentru a crește șansele de victorie pentru cineva dintr-o tabără aliată.

Care sunt rolurile Parlamentului și ale președintelui?

Adunarea Națională este responsabilă de adoptarea legilor interne – de la pensii și impozite la imigrație și educație -, în timp ce președintele determină politica externă, europeană și de apărare a țării.

Când președintele și majoritatea parlamentară aparțin aceluiași partid, lucrurile merg bine. În caz contrar, guvernul întâmpină ostacole. Având în vedere că partidul lui Macron stă prost în sondaje și au mai rămas trei ani din mandatul prezidențial în exercțiu, liderul de la Elysee ar putea fi nevoit să numească un prim-ministru dintr-un partid de opoziție – un aranjament cunoscut sub termenul de „coabitare”. Cu toate acestea, Macron s-a angajat să-și ducă mandatul prezidențial până la capăt.

Unii miniștri pot fi numiți de președinte la recomandarea prim-ministrului. Deși, teoretic, Macron are dreptul să numească pe cine dorește, totuși, în practică, este obligat să țină cont de majoritatea parlamentară.

Cine sunt jucătorii-cheie?

În ianuarie, Gabriel Attal – protejatul lui Macron – a devenit cel mai tânăr premier din istoria Franței, la vârsta de 34 de ani. Șapte luni mai târziu, recordul său ar putea fi doborât de Jordan Bardella, șeful RN, în vârstă de 28 de ani.

În 2022, Marine Le Pen l-a ales pe Jordan Bardella să asigure șefia RN într-o încercare de a îmbunătăți imaginea formațiunii sale politice. Crescut într-un complex de locuințe sociale din Seine-Saint-Denis, o suburbie a Parisului, Bardella s-a alăturat RN la vârsta de 16 ani și a urmat pentru scurt timp prestigioasa Universitate Sorbona. A renunțat la studii pentru a se dedica politicii și acum i se ivește șansa de a deveni cel mai tânăr prim-ministru atât din istoria Franței, cât și din istoria Europei.

Campania lui Bardella a primit un impuls după formarea unei coaliții între RN și Eric Ciotti, liderul principalului partid conservator de pe scena politică franceză, Les Républicains (Republicanii). Decizia lui Ciotti de a forma o coaliție cu RN a stârnit furie în rândul altor lideri din Les Républicains. Susținerea lui Ciotti poate duce la dispariția așa-numitului „cordon sanitar” al Franței – un principiu potrivit căruia partidele tradiționale refuză să coopereze cu cele radicale.

În ceea ce privește palierul de stânga, la patru zile după ce Macron a convocat alegerile, un grup de partide s-au unit pentru a forma Noul Front Popular – o coaliție menită să reînvie Frontul Popular inițial care a blocat ascensiunea fasciștilor la putere în 1936. Alianța îi include pe liderul La France Insoumise (Franța Nesupusă), radicalul de stânga populist Jean-Luc Mélenchon, socialiști, comuniști, ecologiști și chiar Place Publique (Piața Publică), condusă de popularul europarlamentar Raphaël Glucksmann.

Nu este clar cine ar fi propunerea acestui bloc la postul de prim-ministru și nici cât de durabil ar putea fi după alegeri. Totuși, blocul de stânga ar putea da o lovitură partidului lui Macron.

Cu ce ​​probleme s-ar putea confrunta noul guvern?

Odată cu convocarea alegerilor, piețele financiare au intrat în panică – mai ales din perspectiva unui guvern condus de extremiști. La începutul acestei luni, prima de risc cerută de investitori pentru Franța a atins cel mai ridicat nivel din 2022 încoace.

Franța are unul dintre cele mai mari deficite din zona euro și riscă acum să încalce noile reguli fiscale ale Comisiei Europene, care au fost suspendate pentru a ajuta țările să-și revină după pandemia de COVID-19 și criza energetică. Cheltuielile guvernului francez ar putea fi în curând constrânse de Bruxelles, în pofida promisiunilor generoase ale RN și ale Noului Front Popular.

„Dezbaterea, atât la stânga, cât și la dreapta, nu vizează consolidarea fiscală, ci gradul de expansiune fiscală pe care doresc să-l pună în aplicare”, a explicat pentru CNN Mujtaba Rahman, directorul general pentru Europa al companiei de consultanță Eurasia Group. „Nimeni nu vorbește despre austeritate”, a subliniat el.

Cu toate că Bardella a temperat recent unele dintre planurile de cheltuieli ale RN, Rahman a avertizat că ar putea exista o „confruntare majoră” între Bruxelles și viitorul guvern francez.

Deși constrângerile de cheltuieli ar putea împiedica un guvern de extremă-dreapta să-și îndeplinească promisiunile electorale, totuși acest lucru riscă mai mult să-i dăuneze lui Macron decât să-l ajute în vreun fel.

„Electoratul poate ajunge la concluzia că extrema dreaptă nu a fost capabilă să-și pună în aplicare programul pe motiv că ar fi fost constrânsă de Macron, iar modalitatea de a trece peste haos este de acorda extremei drepte majoritatea în 2027”, a declarat Rahman.

„Cred că toată lumea va ajunge cu sânge pe mâini – nu doar extrema dreaptă, dar probabil și Macron”, a apreciat acest consultant în investiții.

Care ar putea fi rezultatul?

Sistemul de vot în două tururi îngreunează predicțiile. Dacă RN (88 de mandate în Parlamentul dizolvat) ar ajunge în turul doi în mai multe circumscripții, electoratul ar putea vota tactic pentru a împiedica preluarea puterii de către extrema dreaptă. Totuși, sondajele arată că RN este pe cale să-și asigure o prezență importantă în noul Parlament, dar puțin probabil majoritatea absolută.

Scenariul cel mai probabil este un Parlament în impas, cu o majoritate relativă pentru RN. Ori Bardella a spus că partidul său va forma guvernul doar dacă va câștiga majoritatea absolută. Macron ar putea fi nevoit să caute un prim-ministru de stânga sau chiar unul tehnocrat. Însă, în Franța, un guvern tehnocrat tinde de regulă să aprindă flăcările populismului decât să le stingă.

Indiferent de componența viitoarei Adunări Naționale, următorii trei ani ai Franței vor fi marcați probabil de instabilitate, pe măsură ce partidele ar încerca să-și păstreze mâinile curate înainte de alegerile-cheie prezidențiale – și potențial parlamentare – din 2027.

„O posibilitate este ca, în așteptarea acestor alegeri, toate partidele din Parlament să vadă motive să se blocheze reciproc”, a declarat Arceneaux. „Dacă ajungem în această situație, vom avea doar un guvern paralizat și incapabil să facă ceva”, a adăugat politologul francez.

Această situație va ridica probabil întrebări legate de funcționalitatea Constituției, mai ales când chestiunile de politică internă se vor ciocni de cele de politică externă. Bardella a exclus trimiterea de trupe franceze în Ucraina – o idee propusă de Macron – și a spus că nu va permite Kievului să folosească arme franceze împotriva unor ținte militare din teritoriul recunoscut internațional al Rusiei. În această situație, a cui voință ar prevala – a lui Bardella sau a lui Macron?

„Acesta este un exemplu perfect despre ceea ce nu știm”, a conchis politologul francez Kevin Arceneaux.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE