In Romania, furtul a imbracat forme nebanuite. Daca pentru „rechinii” care fac legea in mediul infractional e o modalitate de a-si umple buzunarele, pentru micii infractori, „gainarii” – cum sunt ei numiti – furtul este echivalentul supravietuirii. Disperati, manati de o foame cronica, dictata de saracie, ei ajung sa fure orice.
In viziunea acestor personaje obscure, aruncate la periferia unei societati indiferente, totul trece prin stomac. „Gainarii” sunt in stare sa isi riste libertatea pentru o bucata de paine. Rapoartele Politiei cuprind zeci de asemenea cazuri. Altele nu sunt reclamate, probabil, din cauza prejudiciului infim.
Un caz de data recenta e cel al lui Daniel Lungulet. Bucuresteanul, de 23 de ani, a furat nici mai mult, nici mai putin decat usa de la ghena de gunoi a unui bloc. Intentia sa era sa obtina un pret cat mai bun pe prada, bani care sa ii asigure traiul pe o zi sau doua. Nu a mai apucat sa faca afacerea pentru ca a fost prins cu usa in spate. Alti doi pusti au ajuns la politie dupa ce i-au furat unui alt tanar doua pachete de tigari si 35.000 de lei. Chiar daca era vorba, in total, de 70.000 de lei, incluzand si valoarea tigarilor, cei doi hoti au fost arestati.
Alti „gainari” fura direct de la sursa. Din magazine. Nu se mai complica cu obiecte marunte pe care trebuie sa le vanda. Asa a facut si Gabriel Radu, din Bucuresti. Omul a intrat intr-un magazin de unde a plecat cu o sacosa cu mancare. Fireste, pentru ca la plecare a „uitat” sa plateasca, a intrat in atentia politistilor care i-au intocmit dosar penal.
In memoria politistilor de la Sectia 20 a ramas cazul unui „fomist” celebru. Celebru prin faptul ca Mihai Dumitru spargea numai aprozare. Nea Mihai fura zilnic. Isi lua din galantare numai cat putea sa manance la o masa. Atat. Ciudat e ca barbatul nu a fost prins la furat. El s-a predat pentru ca nu mai avea unde sa stea. Problema e ca mesele pe care si le asigura in aprozare l-au costat libertatea.
Exemplele ar putea continua. „Fomisti” sau „gainari”, pe toti acesti infractori ii leaga ceva. Fura de foame. Fura de pe tarabe, din galantare. Un salam, o paine, un carnat. „Acesti oameni provin din medii cu potential infractional pentru care societatea nu face mai nimic. Fireste, tot hoti sunt si trebuie sa plateasca. Ar trebui facuta totusi o diferenta intre ei si marii infractori”, e de parere mr. Neculai Munteanu, adjunctul Sectiei 20.