Gazele, mai scumpe și cu 30% în ianuarie 2026 față de anul trecut

Factura, o povară tot mai grea

O dinamică a consumului versus aprovizionare explică matematic de ce factura finală a devenit o povară atât de grea. Practic, România s-a trezit într-o capcană a cifrelor în ianuarie 2026: am consumat mult mai mult, exact când prețul de achiziție a fost cel mai mare.

Paradoxul descris de AEI ne arată de ce „rezervele pline” nu au fost suficiente pentru a ne proteja portofelele. Deși stăm mai bine la capitolul stocuri (creștere de 11%), depozitele de înmagazinare au o limită tehnică de extracție. Atunci când gerul este năprasnic, oricât de mult gaz ai avea în pământ, nu îl poți scoate suficient de repede pentru a acoperi vârful de consum.

Diferența de 18% în plus la consum a trebuit acoperită instantaneu prin importuri „spot” (de pe o zi pe alta). Acestea sunt, prin definiție, cele mai scumpe de pe piață, atingând acea creștere de peste 30%.

Cum s-a ajuns aici

Există doi factori principali care au generat acest salt:

1. Temperaturile extreme: O iarnă mai severă în 2026 față de cea anterioară obligă centralele să funcționeze la temperaturi mai înalte pentru a menține același confort termic.
2. Eficiența scăzută: O mare parte din fondul locativ din România este încă deficitar la capitolul izolație, ceea ce face ca orice scădere de câteva grade în exterior să se traducă direct în metri cubi de gaz arși suplimentar.

„Și aici e marea problemă, când frigul devine mai intens, nu se schimbă doar temperatura de afară, se schimbă și comportamentul din casă. Ținem centrala mai mult pornită, ridicăm termostatul doar cu un grad, aerisim mai puțin, stăm mai mult înăuntru. Consumul crește aproape pe nesimțite, dar factura vine perfect conștientă de cât ai ars”, precizează Dumitru Chisăliță.

Acesta clarifică mecanismul din spatele scumpirilor: nu este vorba doar despre prețul unitar, ci și despre o combinație nefericită între necesitate (gerul care a forțat consumul) și dependență (nevoia de importuri scumpe).

Resurse interne versus realitatea pieței

Analizând cifrele, vedem o discrepanță uriașă între resursele interne și realitatea pieței de urgență:

Dacă privim factura ca pe un întreg, cei 25-30% în plus vin din două direcții principale:

• Efectul de volum (~20%): Aceasta este partea „faptică”. Românii au dat termostatele mai tare pentru a face față gerului. Este o creștere a consumului brut, independentă de preț.
• Efectul de preț (~5% – 10%): Deși pare un procent mic, acesta este cel mai dureros, deoarece reprezintă „taxa de urgență”.
• Gazul intern: Are un preț stabil, administrativ.
• Gazul de import: În vârful de ger din ianuarie 2026, acesta a fost cu 83% mai scump decât cel românesc.
• Mixul de preț: Furnizorii fac o medie ponderată. Când 18-20% din gazul furnizat într-o lună vine din import la preț dublu, media facturii crește automat pentru toată lumea.

Astfel, pentru românii care locuiesc în apartamente izolate, majorarea poate să însemne 100-200 de lei. În locuințele neizolate sau în case ar putea fi vorba de 200-400 de lei în plus, în luna ianuarie 2026.

Plafonarea prețului la gazele naturale va fi eliminată de la 31 martie 2026, însă procesul se va desfășura treptat, nu ca la energie electrică, pentru a preveni o creștere bruscă a facturilor, a anunțat ministrul Energiei, Bogdan Ivan, la Antena 3.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro