Articol de Delia Marinescu, Eli Driu (foto), Joi, 23 mai 2019, 06:55

  • Ucis noaptea, în parc, pentru distracție, românul Gică a stârnit o dezbatere dură în societatea suedeză.
  • Prima instanță nu i-a acuzat pe băieții de 14 și 16 ani pentru crimă, ci pentru atac grav.
  • Oamenii au fost perplecși, procuratura a atacat verdictul și a venit ziua în care a început procesul la Curtea de Apel, instanța definitivă.


de Delia Marinescu și Eli Driu (foto)

”Curtea de Apel a stabilit că există o legătură între acțiunile tinerilor și moartea lui Gică. Dar atunci o să mă întrebați: dacă am stabilit acea legătură, de ce nu au primit sentința pentru omor?”.

Într-o sală veche de aproape 400 de ani a Curții de Apel din Jönköping, ”în care a stat și regele Gustav al III-lea al Suediei”, judecătorul Nils Karlberg explică românilor cum a decurs faza finală a unui proces unic.

Magistratul în vârstă de 64 de ani a participat la sentința definitivă.

Judecătorul Nils Karlberg explică cum a decurs Apelul

Curtea de Apel, cu trei judecători profesioniști și doi cetățeni fără studii de drept

După ce procurorii au contestat verdictul clement al Tribunalului Districtual, cazul merge la Curtea de Apel Jönköping, orașul unit cu Huskvarna, unde a avut loc crima.

În Curtea de Apel sunt trei judecători și doi membri ai comunității. Procesul începe pe 7 martie 2019.

Justiția suedeză are un specific. Anumite instanțe sunt compuse din magistrați profesioniști și din cetățeni fără studii de drept, un soi de îmbinare dintre sistemul european și cel american, în care inculpații sunt judecați de jurați, semenii lor obișnuiți.

Curtea de Apel din Jönköping, Suedia

”Există lucruri mai distractive pentru un copil de 14 ani”

Dintre cei doi băieți care l-au bătut pe român până la moarte, doar Oliver, cel de 16 ani, apare la tribunal.

Mezinul de 14 ani, Emil, nu este obligat să vină, datorită vârstei, însă putea să participe voluntar. Explicația avocatului său șochează publicul. ”Există lucruri mai distractive pentru un copil de 14 ani decât să stea aici și să asculte din nou acest lucru”, declară Martin Cullberg, apărătorul lui Emil la SVT, televiziunea publică din Suedia.

”În sala noastră de judecată, Oliver nu a fost un tip dur. Era un băiat mic, îmbrățișându-și mama. O voia pe ea aproape”, îl descrie judecătorul Karlberg pe principalul acuzat.

Oliver atacându-l pe Gică (captură din videoul filmat de Emil, probă din dosarul Poliţiei)

Procurorul susține că instanța de apel ar trebui să îl judece pe Oliver pentru  ”crimă sau atac extrem de grav, cauzând moartea”.

Pentru Emil, procurorul cere aceeași încadrare.

Judecătorii văd audierile de la prima instanță cu sunet și imagine. ”În Suedia, Curtea de Apel trebuie să aibă același material pe care l-a avut Curtea Districtuală”, explică magistratul.

Cazul e special datorită inculpaților de 14 și 16 ani, pentru că ”de obicei, sunt lupte între bande de tineri, foarte rar avem tineri care atacă oameni cu care n-au nici o legătură”.

Un suedez îi dă o monedă unui cerşetor român (stânga) şi o româncă cerşeşte în faţa unui mall din Jönköping (dreapta)

”Am pus plăci de defibrilare pe pieptul bărbatului, dar inima nu mai bătea”

La cererea procurorului, au loc audieri suplimentare cu medicul legist John Bäckman și cu noi martori, care nu apăruseră în Tribunalul Districtual.

Folosind mărturia puternică a celor care au ajuns primii la scena crimei, procurorii vor să recreeze în fața instanței imaginea morții brutale și gratuite.

Prima asistentă medicală de pe ambulanța sosită la locul faptei descrie cum ”omul nu respira. Când am pus mâna pe bărbat, corpul era rece și rigid. Am pus plăci de defibrilare pe pieptul bărbatului, dar inima nu mai bătea. Omul murise.

Corpul fără suflare al lui Gică (fotografie din Dosarul Poliției)

1 din 6 suedezi are origini dincolo de granițe

Suedia se mândrește cu statutul de societate multiculturală și cu empatia locuitorilor săi.

O țară cândva aproape închisă, ea s-a deschis pentru imigranți în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru ca azi 1 din 6 suedezi să nu fie născut aici sau să aibă cel puțin unul dintre părinți venit din afara granițelor.

Mai bine de 200.000 dintre străini sunt scandinavi atrași de prosperitatea țării vecine, însă există comunități numeroase de sârbi, sirieni, irakieni sau români. Asalturile împotriva străinilor sunt rare, iar ele sunt tratate în termeni serioși de societate, cum a fost cazul atacurilor repetate asupra moscheii din Malmö, ultima chiar la începutul lui 2019.

Oraşele Jönköping şi Huskvarna, sudul Suediei

Legistul compară loviturile băieților cu șocul suportat de ficat într-un accident de mașină 

Surpriza procesului românului ucis vine de la legistul John Bäckman, cel care din cauza ezitării poliției nu fusese chemat la locul faptei. Medicul declarase în prima instanță că sângerarea ficatului a avut loc brusc, ca și cum ciroza, și nu loviturile, cântărise decisiv în moartea lui Gică.

Acum, el își schimbă concluziile. ”Am făcut mai multe studii aprofundate pe această temă și nu mai consider că a fost un proces de sângerare atât de rapid, între 3 și 20 de minute, așa cum afirmasem anterior. Acum cred că timpul de sângerare poate fi estimat rezonabil de la o jumătate de oră la două ore”.

Practic, medicul legist dărâmă scenariul potrivit căruia boala i-ar fi fost fatală lui Gică.

El arată că până și un ficat normal ar fi cedat în fața loviturilor, cu mare probabilitate.

”Leziunile hepatice ale omului au corespuns daunelor pe care le poate avea un ficat sănătos la șocuri și lovituri, de exemplu, într-un accident de mașină sau o căzătură de pe cal”, spune el în fața Curții.

Apărarea folosește erorile poliției

Medicul concluzionează: ”Leziunile hepatice au fost cauzate de violență necugetată”. El insistă pe ideea că nu a fost chemat nici un legist la locul faptei, lucru care a împiedicat stabilirea cu exactitate a orei morții și a cauzei.

”Părerea mea este că noua concluzie a legistului nu schimbă nimic. Medicul legist spune că momentul în care a murit Gică este extrem de incert, deci nu cred că noile concluzii afectează mult”, pledează în fața instanței Martin Cullberg, avocatul lui Emil. ”Oricine poate face greșelile pe care poliția le-a făcut inițial”, adaugă el.

Tommy Thorngren, purtătorul de cuvânt al Poliţiei din Jönköping

Gică și-a pierdut mai mult de jumătate din volumul de sânge

Procurorii mai aduc un specialist, pe Louis Riddez, cu o experiență de 20 de ani ca și chirurg de traume la spitalul Karolinska, cel mai mare din țară. ”În munca mea văd aproximativ cincizeci de leziuni hepatice pe an”, spune el.

Chirurgul declară că Gică a suferit o sângerare în abdomen de aproximativ 1700 ml și încă 500 de ml din ”alte vărsări de sânge care au existat pe corpul omului, pe brațe, picioare și coaste rupte”.

Potrivit chirurgului, ”omul a pierdut, în ansamblu, mai mult de jumătate din volumul său de sânge (n.r aprox. 4 litri) și, de obicei, acesta nu supraviețuiește fără a primi îngrijiri”.

Gică a avut un ficat bolnav, adaugă specialistul, și probabil o capacitate mai slabă de a coagula sângele. Doctorul cu experiență de două decenii declară însă sub jurământ că loviturile, în special cele de pe partea dreaptă a spatelui, au determinat leziunile hepatice.

Parchetul reușește, astfel, să obțină primele puncte importante în lupta cu apărarea.

Parcul Smedby, în care a locuit şi a murit Gică (fotografie din dosarul Poliţiei)

Completul de cinci nu crede că altcineva l-ar fi putut omorî pe Gică

Curtea de Apel amintește care sunt pașii acuzării. Sunt principiile de bază fără de care nici un om nu poate fi declarat vinovat.

”În cauzele penale, procurorul are sarcina probei. Pentru condamnări, este necesar să se facă, dincolo de orice îndoială, proba că acuzatul este vinovat de fapta care stă la baza acuzării. Aceasta înseamnă că nu trebuie să existe nicio îndoială rezonabilă cu privire la ceea ce a declarat procurorul în descrierea actului. Pentru ca cerința de probă să fie îndeplinită, nu trebuie să existe alte explicații posibile pentru desfășurarea evenimentelor”.

Procurorii au probat cu mărturii medicale legătura dintre agresiunile copiilor și moartea cerșetorului român. Mai au de dovedit că e aproape imposibil ca altcineva să-l fi atacat pe Gică, după plecarea lui Oliver și Emil, variantă pe care a mers prima instanță.

Curtea de Apel le dă dreptate procurorilor: ”Deși au existat unele deficiențe în ancheta asupra locului de infracțiune, nu există nimic în anchetă care să indice faptul că o persoană neidentificată ar fi fost la fața locului în acea noapte după plecarea băieților”.

”Nu erau conștienți de faptul că există riscul ca Gică să moară din bătăile lor”

Cu toate acestea, nici Curtea de Apel nu-i consideră pe Emil și pe Oliver vinovați pentru crimă.

În favoarea agresorilor au cântărit vârstele, 14 și 16 ani, și faptul că nu erau conștienți că Gică putea să moară din bătăile lor.

”Având o vârstă fragedă și neavând experiență de viață, ei nu au putut să își dea seama de consecințele faptelor lor”, a spus, în discuția purtată în Jönköping cu jurnalistele Libertatea, judecătorul Nils Karlberg.

Corpul fără suflare al lui Gică (fotografie din Dosarul Poliţiei)

”Sute de cazuri cu acest tip de violență care nu s-au terminat cu moartea”

”De asemenea, credem că violența de care au dat dovadă nu a fost tipul de violență care duce de obicei la moarte. Avem sute de cazuri cu acest tip de violență care nu s-au terminat cu moartea”, argumentează pentru cititorii români judecătorul Nils Karlberg.

Loviturile despre care vorbește judecătorul sunt la dosar. Ele arată astfel.

Emil îl lovise pe Gică de:

  • 6 ori în cap
  • 3-4 ori în spate
  • o dată cu conul reflectorizant
  • o dată cu colacul de salvare

Oliver îl lovise de:

  • 15-20 de ori în cap
  • 3 ori în alte părți ale corpului

Gică (Gheorghe Hortolomei-Lupu), în Huskvarna, Suedia

”Cum să încep o viață nouă, dacă nu am plătit prețul pentru ce am făcut?”

Prin urmare, în ciuda eliminării teoriilor ”ficatului ucigaș” și a ”agresorului necunoscut”, cea de-a doua instanța deliberează și decide că ”ei nu ar trebui să fie condamnați pentru crimă”.

”Am avut cu toții aceeași părere în privința sentinței și trebuie să spun că m-am simțit bine, pentru că nu e bine să ai păreri diferite într-un astfel de caz. Niciunul dintre noi nu s-a mai confruntat cu un astfel de caz până acum”, încheie judecătorul de 64 de ani.

Deși acceptă că loviturile au cauzat moartea bărbatului fără adăpost, Curtea de Apel pronunță tot o sentință de atac grav. Astfel:

1. Menține lipsa oricărei pedepse în cazul mezinului Emil
2. Menține internarea într-un centru pentru tineri cu regim închis în cazul lui Oliver.

Procesul se încheie pe 5 aprilie 2019 și delimitează definitiv și ferm cele două tabere formate în societatea suedeză.

”Nu sunt de acord cu faptul că tinerii nu au fost pedepsiți pentru crimă. Cum să încep o nouă viață, dacă nu am plătit prețul pentru ceea ce am făcut?”, spune Iréne Linddahl, de la grupul de ajutor al bisericii penticostale din Huskvarna.

Iréne Linddahl, de la grupul de ajutor al unei biserici penticostale din Huskvarna

”Dacă îi pedepsești, nu le schimbi felul de a fi”

De partea cealaltă, funcționarii publici apără filosofia statului și a unei părți din opinia publică. ”Nu credem că ei ar fi trebuit pedepsiți pentru crimă. Știm că dacă îi pedepsești, nu le schimbi felul de a fi. Noi vrem să nu mai facă ce au făcut”, au explicat pentru Libertatea, Lilian Elnquist și Annika Åberg, de la Direcția pentru Protecția Individului și a Familiei, din cadrul Primăriei din Jönköping.

”Dacă doar îi pedepsești și îi bagi la închisoare, ei vor ieși și mai furioși la adresa societății și fără să știe de ce nu ar trebui să o mai facă. Ar vrea doar să se răzbune”.

Acum asistenții sociali lucrează cu țesătura de oameni din jurul lui Oliver și Emil: părinți, rude, profesori, prieteni. Ei sunt cei care pot schimba în bine viitorul băieților.

Lilian Elnquist și Annika Åberg, de la Direcția pentru Protecția Individului și a Familiei de la Primăria din Jönköping

Deși au primit iertarea justiției, împăcarea cu sine nu vine la fel de lesne pentru tinerii din parc.

Copiii nemiloși cu Gică, românul care ”stătea acolo și semăna cu Budha”, după cum îl descrisese Oliver în fața poliției, poartă amintiri care cântăresc greu.

Polițist: Uite una dintre imaginile cu bătaia, pe care voi le-ați făcut.
Oliver: Nu vreau să văd, nu trebuie să-mi arătați asta, știu cine e omul care se vede (nu se aude continuarea – în imagine e el bătându-l pe Gică, în timp ce Emil filmează și râde).
Polițist: Dar apărătorul tău vrea să vadă. Aceasta este fotografia pe care ați făcut-o?
Oliver: Da.
Polițist: De ce nu vrei să te uiți la ea?
Oliver: Nu, nu vreau. Am văzut-o deja. Am văzut imaginile. E doar durere.

Gică, în supermarketul Willys, înainte să fie omorât

Acesta este episodul 4, Sentința, din serialul jurnalistic ”În căutarea lui Gică”.

Primele au fost Pădurea, Crima și Procesul.

Următorul episod, Omul, în curând în Libertatea.


Citește și:

În căutarea lui Gică – românul omorât într-un parc din Huskvarna, Suedia, de doi adolescenți. Paște în pădure cu cei mai nevoiași dintre compatrioți (1)

În căutarea lui Gică (2). Crima. Povestea nopții care a șocat Suedia. Cum a fost ucis un cerșetor român în Huskvarna

Procesul care a împărțit Suedia în două. Copiii de 14 și de 16 ani l-au vânat pe român vreme de trei ore în parc și l-au ucis cu 35 de lovituri, dar au fost salvați de tribunalul care a dat vina pe ficatul bolnav de ciroză al victimei! În căutarea lui Gică (3)

Cum a ajuns un tipograf pasionat de șah din Bacău, cerșetor în Huskvarna, Suedia. Și cum descriu cei doi adolescenți care l-au ucis crima lor gratuită! În căutarea lui Gică: Omul – ultimul episod (5)