Resursa de pe Lună pe care se vor bate companiile de minerit: o bucată cât palma este estimată la milioane de euro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O imagine aparent desprinsă din romanele science-fiction este pe cale să devină realitate: flote de roboți autonomi care străbat suprafața lunară, extrăgând praf și rocă, alimentați de centrale solare, totul pentru o resursă care pe Pământ valorează milioane de dolari, relatează The Guardian.
Cuprins:
Nu mai este vorba despre „dacă”, ci despre „când”, avertizează experții din industria aerospațială, pe măsură ce companiile private strâng fonduri masive pentru a pune bazele unei noi economii selenare.
În centrul acestei noi febre a aurului se află Rob Meyerson, fost executiv la NASA și Blue Origin, care a fondat start-upul Interlune în Seattle, SUA. Susținut de investiții de 18 milioane de dolari, Meyerson are o ambiție clară la 385.000 de kilometri depărtare de Pământ: exploatarea heliului-3.
Resursa care justifică o călătorie în spațiu
Spre deosebire de Pământ, unde este extrem de rar, heliu-3 a fost depozitat pe suprafața Lunii timp de miliarde de ani de către vânturile solare.
Cu un potențial revoluționar, heliu-3 este deja folosit în imagistica medicală, dar promite să devină o componentă vitală pentru calculatoarele cuantice și, teoretic, pentru viitorul fuziunii nucleare.
Acest tip de heliu este atât de rar pe Pământ, încât un recipient de mărimea palmei este estimat la milioane de euro.
„Este un produs al cărui preț este suficient de mare pentru a justifica o călătorie în spațiu și aducerea lui înapoi pe Pământ”, explică Meyerson, subliniind discrepanța dintre cererea în creștere și oferta terestră limitată.
Echipa Interlune beneficiază de o expertiză inegalabilă. Președintele executiv al companiei este Harrison Schmitt, geolog și fost astronaut al misiunii Apollo 17 din 1972 – ultimul om care a pășit pe Lună și un susținător al exploatării heliului lunar încă din anii '80.
De la monopol guvernamental la piață liberă
După o pauză de jumătate de secol, Luna redevine o destinație prioritară. NASA a relansat programul Artemis, vizând o prezență umană permanentă și construirea unei baze lunare, în timp ce China plănuiește o aselenizare cu echipaj uman până la finalul deceniului.
Totuși, diferența majoră față de epoca Apollo este sectorul privat. Dezvoltarea fulminantă a companiilor precum SpaceX și Blue Origin a redus drastic costurile accesului în spațiu, transformând mineritul extraterestru dintr-o fantezie într-un plan de afaceri viabil.
Interlune nu este singură în această cursă. Ispace, o companie japoneză de robotică spațială, a încheiat un parteneriat cu start-upul american Magna Petra pentru a dezvolta un sistem de extracție a heliului-3 bazat pe inteligență artificială, promovat ca fiind eficient energetic și nondistructiv.
Provocarea tehnică
Fezabilitatea acestor proiecte depinde de un detaliu crucial: concentrația. Angel Abbud-Madrid, directorul Centrului pentru Resurse Spațiale de la Școala de Mine din Colorado, folosește analogia „aurului din ocean”.
Deși oceanele lumii conțin milioane de tone de aur, concentrația este prea mică pentru ca extracția să fie rentabilă.
Pentru a evita această capcană, Interlune va trimite la sfârșitul acestui an o sondă echipată cu o cameră multispectrală la polul sud al Lunii, cu scopul precis de a evalua concentrațiile de heliu-3 din regolit.
Riscuri științifice și vid legislativ
Această efervescență comercială vine la pachet cu îngrijorări majore. Criticii avertizează că entuziasmul de pionierat ar putea duce la distrugerea ireversibilă a unui mediu neexplorat și a unui simbol cultural milenar.
Conștienți de problema de imagine, reprezentanții Interlune evită termenul cu conotații distructive de „minerit”, preferând conceptul de „recoltare”, și promit operațiuni atente care să permită reutilizarea siturilor în viitor.
Comunitatea științifică trage, la rândul ei, un semnal de alarmă. Astronomii se tem că praful și activitatea industrială ar putea compromite zone unice – cum ar fi craterele ultrareci de la poli sau zonele fără interferențe radio de pe fața ascunsă a Lunii – ideale pentru observarea spațiului îndepărtat.
„Nu cerem să interzicem accesul pe jumătate de Lună, ci doar să protejăm câteva zone mici”, a declarat astronomul Martin Elvis de la Centrul Harvard-Smithsonian.
Situația este complicată și de un vid juridic. Tratatul privind spațiul cosmic din 1967 interzice națiunilor să revendice teritorii cerești, dar nu reglementează clar activitățile comerciale și exploatarea resurselor de către entități private.
Cursa strategică din spațiu
Dincolo de mizele comerciale, pe Lună se prefigurează un microcosmos al tensiunilor geopolitice terestre.
Misiunea Chang'e-6 a Chinei a returnat deja în 2024 mostre de pe fața ascunsă a Lunii, inclusiv heliu-3, resursă pe care presa de stat de la Beijing a numit-o oficial „sursă de energie a viitorului”.
În fața acestor mișcări rapide, cursa devine una strategică. „Observăm cu mare atenție țări cu ideologii diferite de a noastră, precum China, care operează foarte energic. Este esențial ca Occidentul și SUA să își asigure o prezență solidă pe Lună”, concluzionează Rob Meyerson.
