I-au vazut pe cei dragi cazand de la etaj

Razvan Tranca, medic. Corina Vasile, profesor. Gabriel Beres, elev. Oameni care nu se cunosc, care nu s-au vazut niciodata, dar care au totusi ceva in comun. Destinul le-a fost, odata, potrivnic si le-a dezvaluit partea intunecata a vietii. Fatalitatea a tesut in jurul lor un tablou de cosmar, in mijlocul caruia au asistat neputinciosi, infricosati sau chiar insensibili la scene brutale, infioratoare, care nu pot fi uitate cu nici un chip. Sunt personaje care au trait momente dramatice, izbitor de asemanatoare, derulate parca dupa acelasi tipar. Sub ochii lor s-au pravalit in gol, in zborul ireversibil spre moarte, persoane dragi sau doar cunoscuti. Atunci, medicul, profesorul sau elevul au actionat total diferit. Fiecare dupa cum i-a dictat sufletul, inima sau constiinta. Ziarul Libertatea va prezinta pasaje din declaratiile celor trei – legati de soarta prin tr-o cumplita experienta – in care au povestit ce au facut imediat dupa tragediile la care au asistat.

Medicul Razvan Tranca: INDIFERENTA

In ziua de 15 februarie 2007 medicul Razvan Tranca (46 de ani) de la Spitalul Grigore Alexandrescu a vazut-o pe pacienta lui, Andreea Mocanu, de 17 ani, ‘zburand’ de la balconul apartamentului sau de la etajul sase al unui bloc din Calea Mosilor.

„Cred ca am adormit”

Iata care a fost reactia chirurgului povestita chiar de acesta anchetatorilor. ‘Am vazut corpul Andreei, care a atins pamantul. Nu am sunat la Salvare, nu am fost sa verific starea Andreei din cauza ca imi era foarte rau si mi-am dat seama ca nu o mai pot ajuta. Mi-am sunat sotia, careia i-am spus in cateva cuvinte ce s-a intamplat. M-am uitat pe balcon si am vazut ca Andreea e luata de Salvare (…) Am luat doua tablete de Distonocalm si m-am culcat pentru ca imi era in continuare foarte rau. Cred ca am adormit (…) Este posibil, incercand sa beau apa, pentru ca era in acelasi tip de sticla Borsec, sa fi baut din sticla de vin rosu (…) Am aruncat cu agheazma atat in bucatarie, cat si de pe balcon si m-am rugat la Dumnezeu?’ – pasaje din singura declaratie a medicului Razvan Tranca data in fata procurorului in ziua de 23 februarie 2007, la o saptamana de la incident.

Adrian Gabriel Beres, nepotul mamei sinucigase: DISPERARE

Sambata, 19 ianuarie, tinandu-si fetita de nici doi ani la piept,  Cristina Datcu, 21 de ani, se arunca in bratele mortii de la etajul cinci al unei cladiri, de langa Biserica Rusa din Bucuresti. Adrian Gabriel Beres, nepotul tinerei, a fost cel care a descoperit tragedia.

„Cristina, mai traiesti?”

‘Dupa ce le-am vazut pe jos, primele ganduri care mi-au trecut prin minte au fost sa cobor, sa verific daca mai sunt in viata sau sa cer ajutor. Am coborat in fuga scarile, am ajuns jos si am privit de dincolo de gard. Cristina avea sange la gura, iar fiica ei era langa ea. M-am dus la portar si i-am spus sa cheme Salvarea”.

„Am ajuns in curtea bisericii in locul in care erau Cristina si fiica ei. Am strigat ceva de genul „Cristina, mai traiesti?”. Nu mi-a raspuns nimic… Atunci am sunat de pe telefonul meu mobil la Salvare…’ – pasaje din declaratia lui Adrian, fiul cumnatului victimei, data procurorului in ziua de 19 ianuarie 2008

Profesoara Corina Vasile: PANICA

Idila infiripata intre femeia de 27 de ani si fostul sau elev, Bogdan Costache ‘Ralf’, s-a destramat brutal in ziua de 24 mai 2007, cand tanarul s-a sinucis. Profa de romana spune cum a reactionat imediat dupa ce Ralf s-a aruncat de la balconul garsonierei sale de la etajul noua, al unui bloc din cartierul bucurestean Crangasi.

„M-am dus repede la geamul de la balcon”

‘M-am dus repede la geamul de la balcon, care era deschis (…) si m-am uitat in jos, dar nu am vazut nimic (…) Am iesit in fata blocului si l-am vazut pe Bogdan cazut pe spatiul verde, acoperit de o creanga. M-am apropiat de el si i-am verificat pulsul realizand ca traieste. Avea spasme si ii curgea sange din gura si din urechi (…) Gandindu-ma ca ambulanta vine greu, m-am urcat in masina mea si am plecat la Clinica Puls pentru a cere ajutor (…) In acel moment mi-am amintit ca SIM-urile telefoanelor mobile au in memorie numere de urgenta si am apelat Salvarea (…) Cred ca inainte de a veni sotul meu, am urcat in garsoniera cu un politist, am luat un cearsaf cu care a fost acoperit Bogdan (…) Cand am coborat, l-am vazut pe tatal lui Bogdan jos, unde venise si presa. Ne-a fost frica de scandal si am fugit in Herastrau (…)’

Urmărește-ne pe Google News