„In Irak suntem tratati regeste”

Neveste, copii, neamuri cu buchete de flori au asteptat vineri seara, pe Aeroportul Otopeni, cursa Turkish Airlines, care a adus ultimii romani din Irak. Nici unul din cei 85 de muncitori care au extras petrolul irakienilor vreme de sase luni n-a avut nimic rau de povestit. Chiar era o oarecare iritare ca au fost trimisi in tara, pentru ca se aflau doar la jumatatea contractului, care le aducea suficient de multi bani ca sa fie multumiti.
Unii au spus ca au venit doar pentru o scurta vacanta si se vor intoarce cat de curand pentru ca „zonele petroliere nu vor fi afectate de un eventual razboi”. Inginerul Cristi Tomescu, din Ploiesti, a venit sa-l intampine pe un coleg. Si el a fost in Irak, dar s-a intors pentru o scurta vacanta, acum cateva zile. „Oamenii sunt deosebit de primitori si se poarta foarte frumos cu romanii, pe care ii apreciaza. O parte dintre muncitorii nostri au lucrat in sudul tarii si altii in nord, la schele de foraj. In Irak exista un Minister al petrolului care administreaza cele doua zone. Nu am constatat nici o urma de ostilitate dupa ce au aflat ca Romania ii va sprijini pe americani. Ei par obisnuiti cu gandul ca va fi razboi si le este foarte teama pentru copiii lor”.
Muncitorii, plecati printr-o firma de intermediere, ne-au spus ca traiau foarte bine: castigau intre 800 si 1.500 $ lunar, pentru 100 de litri de benzina plateau doar un dolar, si tot cu un dolar mancau in fiecare zi. Organizarea de santier era bine pusa la punct. Camerele aveau aer conditionat, caci vara pe care au prins-o a fost extrem de calduroasa, iar mancarea gustoasa. „Tot ce vrei, mai putin carne de porc. Distractiile se limitau la ascultarea radioului – acolo se prindea postul national – si la traditionalele jocuri de societate romanesti: septic si table. Autostrazi ca acolo nu exista in Romania si ce masini au nu vezi nici in Bucuresti”, ne-a mai spus inginerul Tomescu, in timp ce colegii gaseau si alte comparatii pentru a sustine ca Irakul este o tara foarte civilizata.
„Am fost intr-un magazin si am vrut sa-mi cumpar un ceas. Vanzatorul mi-a dat doua si mi-a spus sa vin peste cateva zile si sa-l platesc pe cel pe care l-am ales. Unde se intampla asa ceva in Romania? Ce mai, am fost tratati regeste!”, ne-a spus Constantin Savu. Majoritatea celor plecati sunt ingineri petrolisti si au avut ocazia sa se mire de bogatia subsolurilor irakiene. Petrol e cat cuprinde, daca de exemplu la o sonda se extrag 300 tone pe zi, se renunta. Eu am lucrat in Romania, la o schela de foraj, si pot sa va spun ca munceam si pentru 3 tone zilnic”, ne-a spus Cristi Tomescu.
Mirela Neacsu, din Moreni, si-a asteptat sotul cu nerabdare, pentru ca in ultimele sase luni au vorbit la telefon extrem de putin. „Stiu doar ca i-a fost bine” – lucru confirmat si de sotul ei, Gheorghe Neacsu, dupa revedere. E bine, dar nu se stie ce schimbari va aduce razboiul. Noi credem ca vom avea usile deschise. Doar lucram cu ei de peste 25 de ani”.
Majoritatea muncitorilor sunt disponibilizati din industria petroliera si provin din Ploiesti, Moreni si Bucuresti. Dorinta lor e sa se intoarca mai repede la lucru, pentru ca aici n-au alta varianta decat somajul.

Urmărește-ne pe Google News