INTERVIU. Cum se reconstruiește o țară după un cutremur precum cel din Turcia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Keshab Sharma, inginer geotehnician specialist în reconstrucția post-dezastre, de origine nepaleză, a vorbit, într-un interviu pentru Libertatea, despre lecțiile pe care Turcia le poate învăța de la Nepalul său natal, devastat de un cutremur similar în 2015.
În 1934, cel mai mare cutremur înregistrat în istoria Nepalului, de 8.2 pe Richter a provocat moartea a peste 17.000 de persoane. 81 de ani mai târziu, în 2015, mica țară aflată la poalele munților Himalaya, dar cu o populație de 30 milioane de locuitori (cu o treime mai mare decât a României), a fost lovită de un nou seism.
La aproape opt ani de la acel seism, Nepalul încă este într-un proces de reconstrucție, arată Keshab Sharma, care a vorbit pentru Libertatea despre ce poate învăța Turcia din experiența nepaleză, dar și despre factorii care au dus la pierderile devastatoare din Gaziantep.
Libertatea: În primul rând, care au fost dimensiunile dezastrului provocat în Nepal de cutremurul din 2015?
Keshab Sharma: Cutremurul a provocat peste 8.790 de morți și a rănit 22.300 de persoane; aproximativ opt milioane de oameni, adică aproape o treime din populația țării, au fost afectați. Numărul mai mic de decese poate fi atribuit faptului că seismul a avut loc în timpul unei zile de sărbătoare, adică sâmbătă. Au fost avariate peste 800 de mii de locuințe private, 7.500 de instituții de învățământ și sute de clădiri sanitare și guvernamentale. Pierderile financiare suferite de Nepal în urma cutremurului au fost de aproximativ 7,06 miliarde de dolari americani, adică 36% din produsul intern brut (PIB) al țării din 2014.
- Dacă ar fi să faceți o comparație cu Turcia în ceea ce privește pagubele, cel puțin din recentele estimări ale pagubelor din Turcia, care vorbesc despre peste 6000 de clădiri prăbușite, care sunt asemănările și diferențele?
- Compararea pagubelor este dificilă, deoarece mai mulți parametri, cum ar fi accelerația solului, geologia și caracteristicile topografice, tipologia clădirilor, condițiile socio-economice, modelele de urbanizare etc., care guvernează gravitatea pagubelor, sunt diferiți în Nepal și în Turcia. De asemenea, trebuie să înțelegem că seismul din Nepal a fost provocat de zonele de subducție, dar în Turcia, de falii de alunecare. Deși magnitudinea cutremurelor din Nepal și Turcia a fost aceeași, intensitatea și mișcarea solului nu au fost comparabile.
- Cutremurul din Gorkha, din 2015, a afectat în principal părțile rurale, unde structurile suportante erau construite din zidărie de lut și piatră cu mortar de lut. Majoritatea clădirilor avariate erau clădiri rezidențiale cu unul sau două etaje și nu aveau elemente de rezistență la cutremur.
- Majoritatea clădirilor prăbușite în Turcia erau clădiri multifamiliale cu mai multe etaje sau clădiri înalte, construite din beton fără o armătură seismică adecvată.
Deși numărul clădirilor care s-au prăbușit în Turcia a fost de o douăzecime din numărul clădirilor prăbușite în Nepal, numărul victimelor din Turcia ar putea fi de două sau trei ori mai mare decât cel din Nepal, deoarece s-au prăbușit clădiri multifamiliale cu mai multe etaje în care locuiesc sute de persoane într-o singură clădire.
Numărul victimelor din Turcia ar putea fi unul dintre cele mai mortale pentru un astfel de cutremur.
Guvernul turc a introdus noi coduri de construcție după cutremurul din Izmit din 1999. Conform rapoartelor și știrilor, majoritatea clădirilor avariate au fost construite înainte de implementarea noilor coduri de construcție din 2000 și nu respectau codurile de construcție.
Codul de construcție din Nepal a fost elaborat în 1994 și adoptat în 2003; cu toate acestea, punerea în aplicare a codului de construcție în Nepal a fost mizerabilă. De exemplu, pagubele provocate de cutremurul cu magnitudinea de 8,4 din Chile din 2015 arată ca o fracțiune din pagubele produse în timpul cutremurului din Nepal din 2015 și a cutremurului din Turcia și Siria din 2023.
- De ce au murit mai puțini oameni (mai puțin de 100) în cutremurul din Chile decât în cel din Nepal și Turcia? Răspunsul simplu este infrastructura slabă. În comparație, cutremurul din Chile, mai puternic decât cel din Nepal și Turcia, nu a provocat victime omenești, în principal datorită aplicării stricte a codurilor de construcție actualizate.
- Pe scurt, similaritatea este că atât clădirile din Nepal, cât și cele din Turcia nu erau suficient de sigure pentru o zonă activă din punct de vedere seismic, susceptibilă la cutremure mari, indiferent de tipologiile de clădiri și de condițiile socio-economice. Clădirile vechi nu au fost modernizate pentru a respecta codurile de construcție moderne, iar punerea în aplicare a noilor coduri de construcție pentru construcțiile noi nu este solidă. În Nepal a existat un număr foarte limitat de structuri înalte, iar cele mai multe dintre acestea nu au provocat victime. Acest lucru înseamnă că situația din Nepal a fost oarecum diferită de cea din Turcia, unde multe clădiri cu mai multe etaje au căzut la pământ.
- Când a început procesul de reconstrucție în Nepal și care a fost estimarea dumneavoastră privind durata acestuia?
- Aproape că nu a existat nicio reconstrucție fizică în primul an de la cutremur, construcțiile au fost minime până în al doilea an, iar reconstrucția majoră a fost finalizată la aproximativ șase ani și jumătate de la cutremur. Cu toate acestea, calitatea și durabilitatea reconstrucției, recuperarea mijloacelor de subzistență și realizarea obiectivului de a “reconstrui mai bine” sunt încă îndoielnice.
- Înțeleg că acest proces este încă în desfășurare astăzi. Care sunt sau care au fost factorii care au împiedicat finalizarea mai rapidă a procesului?
- Autoritatea Națională pentru Reconstrucție (ANR) a fost creată pentru a coordona reconstrucția după cutremur. NRA și-a încheiat deja mandatul desemnat de șase ani. Cu toate acestea, reconstrucția unor structuri a fost/este încă în curs de desfășurare. Astfel, acestea au fost transferate către administrațiile locale sau organizațiile de la nivel central, după caz.
Pe baza studiului meu, principalele provocări pentru reconstrucția după cutremurul din Gorkha din 2015 au fost tranziția politică, absența administrației locale, guvernanța slabă, infrastructurile slabe, lipsa de sensibilizare a publicului, neglijarea culturii locale în reconstrucție, lipsa de pregătire, lipsa unui sistem informațional cuprinzător, deficitul de cunoștințe și lipsa de resurse umane, lipsa de experiență pentru reconstrucția la scară largă, structurile sociale slabe, statutul socio-economic precar, sistemul de locuințe precar, pierderea mijloacelor de trai, obstacole birocratice, accesibilitatea, reticența față de adoptarea de noi tehnologii și materiale etc.
- Ce lecții poate învăța Turcia din experiența nepaleză de reconstrucție?
- Reconstrucția nepaleză a fost puternic implicată în reconstrucția clădirilor rezidențiale avariate din zonele rurale, în timp ce reconstrucția din Turcia va fi o reconstrucție urbană.
Lipsa de terenuri, problemele legate de proprietate și de titluri de proprietate, îndepărtarea molozului și eliminarea adecvată a acestuia, degradarea mediului, costurile suplimentare pentru reconstrucția infrastructurilor și a utilităților publice etc., reprezintă principala provocare pentru reconstrucția urbană.
Lecția învățată din reconstrucția rurală poate să nu fie utilă pentru reconstrucția urbană; totuși, unele lecții pot fi utile.
Guvernul sau organizația trebuie să înțeleagă cerințele comunității. Este posibil ca abordarea decizională de sus în jos să nu funcționeze într-o comunitate afectată. Pentru o reconstrucție durabilă ar trebui să se adopte o abordare cuprinzătoare, de jos în sus, centrată pe oameni.
Perioada de pregătire inițială este crucială, astfel încât planurile de redresare, dacă nu există, trebuie să fie pregătite rapid. Planul de redresare ar trebui să identifice politicile, strategiile operaționale, procesele, precum și rolurile și domeniile de aplicare ale tuturor părților interesate care urmează să fie implicate în reconstrucție.
Planificarea redresării post-dezastru ar trebui să aibă în vedere nu numai reconstrucția infrastructurilor fizice, ci și a sistemelor sociale, economice și de mediu.
Organizația care conduce procesul trebuie să aibă autoritatea de a lua decizii cruciale.
Procesul birocratic ar trebui să fie redus la minimum și ar trebui să existe o singură autoritate care să ia toate deciziile necesare pentru reconstrucție. Elaborați mecanisme clare și solide de urmărire a cheltuielilor și a rezultatelor organizațiilor, coordonați distribuția pentru a răspunde priorităților și consolidării capacitățile organizațiilor pentru furnizarea promptă și adecvată de locuințe și reabilitarea mijloacelor de trai.
Instituții eficiente, o bună guvernanță, informații integrate și cuprinzătoare, precum și strategii pe termen scurt și lung pentru a aborda problemele sociale și tehnice sunt unii dintre factorii cruciali pentru o reconstrucție de calitate și în timp util în contextul Nepalului.
Înainte de începerea reconstrucției, ar trebui să se definească în mod clar un standard minim pentru o reconstrucție mai bună, iar procedurile de realizare a acestei reconstrucții ar trebui să fie bine definite și puse în aplicare.
Să se planifice o abordare holistică pentru cartiere durabile și abordări integrate ale așezării, inclusiv materiale și tehnologii de construcție, gestionarea publică și ecologică a siturilor, atât în zonele înalte, cât și în cele cu prăbușiri.
- Cum vedeți ceea ce se întâmplă acum în Turcia? Era țara pregătită pentru un astfel de dezastru?
- În calitate de cercetător în domeniul gestionării dezastrelor și al reconstrucției post-dezastru, sunt foarte frustrat să văd situația mizerabilă din Turcia și mi se rupe inima. Chiar dacă Turcia a avut peste 10 cutremure majore în ultimii 30 de ani, acest eveniment a arătat în mod clar că Turcia nu a învățat din dezastrul anterior și nu a fost pregătită așa cum ar fi trebuit. Acest cutremur este cel mai puternic dezastru din ultimul secol în Turcia.
Nivelul de pregătire al unei țări poate fi evaluat în diferite faze - pregătirea pentru dezastre, căutarea și salvarea, sprijinul umanitar temporar, planificarea refacerii și faza de refacere și reconstrucție propriu-zisă. În cazul unei societăți sau al unei țări reziliente, pierderile de vieți și de bunuri cauzate de un dezastru vor fi minime. Cu toate acestea, multe structuri au cedat, oamenii și-au pierdut viața, iar operațiunile de salvare și căutare sunt întârziate. Acest lucru indică faptul că țara, populația sau societățile civile nu au fost pregătite pentru un astfel de dezastru. Gradul de deteriorare indică în mod clar eșecul statului de a aplica codurile și regulamentele de construcție.
Japonia, care este una dintre cele mai active zone seismice, unde milioane de oameni trăiesc în clădiri înalte dens populate, arată cum codurile și reglementările în materie de construcții pot proteja oamenii în caz de cutremur.
- Cât timp estimați că va dura procesul de reconstrucție din Turcia? Dar în Nepal?
- O întrebare dificilă, la care este greu de răspuns. Reconstrucția este un proces foarte complex, care abordează mai multe aspecte politice, tehnice, financiare și socio-economice neprevăzute. Reconstrucția după cutremur a durat mai mulți ani, chiar și în țări dezvoltate precum Italia (după cutremurul din 2009 din L'Aquila) și Noua Zeelandă (după secvența de cutremure din 2010-2011 din Christchurch). A fost nevoie de mai mult de un deceniu pentru a finaliza reconstrucția după cutremurul și tsunamiul din Tohoku din Japonia din 2011. A fost nevoie de mai mulți ani pentru a finaliza cea mai mare parte a reconstrucției locuințelor după cutremurele din 1999 și 2011 din Turcia.
- În general, cinci ani este considerat timpul ideal pentru reconstrucția după un dezastru de această amploare.
- Deși Turcia dispune de o instituție stabilită și experimentată, și anume Președinția pentru gestionarea dezastrelor și a situațiilor de urgență (AFAD), pentru a realiza reconstrucția, aceasta ar putea dura aproximativ un deceniu, deoarece au fost afectate zece orașe mari, iar amploarea este remarcabilă. Deși este prea devreme pentru a vorbi despre durata reconstrucției după acest eveniment fără o evaluare adecvată a pagubelor.
Timpul estimat pentru finalizarea procesului de recuperare în Nepal a fost de aproximativ 5 ani și jumătate. A fost nevoie de mai mult timp decât se estimase. Cu toate acestea, nivelul de pregătire și disponibilitatea resurselor pentru a gestiona un astfel de dezastru sunt diferite în cele două țări. Nepalul este o țară în curs de dezvoltare care s-a bazat pe sprijinul internațional pentru reconstrucție. Acest lucru poate fi diferit în Turcia, iar aceasta ar putea fi capabilă să gestioneze procesul de redresare într-un timp scurt.
- Care sunt principalele criterii pentru reconstrucția eficientă a orașelor în care zeci de mii de oameni au rămas fără adăpost? Vedem în Turcia că mai mulți factori: construcțiile neconforme pentru zonele seismice au dus la prăbușirea blocurilor, corupția acuzată de mai multe voci, de asemenea. Cât de importanți sunt acești factori?
- Am menționat deja că aplicarea sau implementarea strictă a codurilor și reglementărilor în materie de construcții poate proteja oamenii de cutremure și poate minimiza pagubele în timpul cutremurului. Modernizarea sau modernizarea structurilor existente pentru a respecta codurile moderne de construcție este la fel de importantă. Ar trebui să înțelegem că există mai multe criterii pentru o reconstrucție eficientă sau durabilă, cum ar fi cele tehnice, instituționale, de mediu, sociale și economice.
Modificarea codului de construcție în vigoare, a practicilor de proiectare și a procedurii de construcție practice, simple din punct de vedere tehnic și fezabile, după cum este necesar; pregătirea unor proiecte antiseismice adecvate pentru o anumită regiune, respectarea codurilor de construcție, sensibilizarea cu privire la construcția de clădiri rezistente la cutremure (sau la dezastre) etc. sunt criteriile tehnice.
Punerea în aplicare a codurilor și reglementărilor moderne în materie de construcții; autorități locale puternice și de încredere care să elibereze autorizații de construcție și să monitorizeze construcția clădirilor; planificarea spațială pentru accesibilitate; spații deschise; guvernanță urbană eficientă; proceduri administrative simple, rapide și transparente etc. sunt criterii instituționale pentru o reconstrucție eficientă.
Criteriile sociale sunt, de asemenea, foarte importante, cum ar fi faptul că proiectarea locuințelor ar trebui să se bazeze pe nevoile utilizatorilor, ținând cont de condițiile de viață și de cultură. Participarea publicului ar trebui să fie luată în considerare în procesul de reconstrucție, deoarece reconstrucția este pentru public. Ar trebui abordate aspectele legate de comunitățile vulnerabile.
Reconstrucția sau modernizarea clădirii ar trebui să fie la îndemâna comunității, ar trebui promovată proiectarea clădirilor cu costuri reduse. Implicarea comunității în producție și construcție este un factor important pentru revigorarea economiei locale.
Cine este Keshab Sharma
Keshab Sharma este inginer geotehnician la BCG Engineering Inc., Canada, potrivit CV-ului publicat pe site-ul său. A absolvit cursurile de Inginerie Civilă la Pulchowk Campus, Institutul de Inginerie, Universitatea Tribhuvan, Nepal, și a obținut un master în Inginerie Civilă la Universitatea din Tokyo, Japonia, ca bursier. Deține un doctorat în inginerie geotehnică de la Universitatea din Alberta, Canada.
Dr. Sharma este autorul a zeci de lucrări publicate în reviste naționale și internaționale și a prezentat mai mult de zece lucrări la conferințe internaționale. Este, de asemenea, un cunoscut editorialist în cotidianul național din Nepal, în care scrie despre probleme socio-tehnice.
Anterior, Dr. Sharma a fost lector la Kathmandu Engineering College (KEC) și la Institute of Engineering (cu jumătate de normă). De asemenea, a lucrat ca inginer de proiectare la Organizația Salvați Copiii, unde s-a ocupat de proiectarea modernizării clădirilor școlare.
Foto: Hepta
