INTERVIU. Ionela Băluță, profesor universitar, despre egalitatea de șanse în viața publică: „Sexismul, misoginia și violențele descurajează sau elimină femeile din arena politică” 

Vasile Ernu: Avem în România, anul acesta, patru runde de alegeri. Este, practic, o reînnoire (sau reproducere) a tuturor instituțiilor reprezentării democratice. Voi la CPES – MPES ați demarat un proiect de monitorizare și analiză a alegerilor din perspectiva de gen. Care este scopul acestui proiect?
Ionela Băluță: Da, la Centrul pentru Politicile Egalității de Șanse (Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București) am demarat proiectul 2024: „Vocile care contează. Egalitatea de gen și reprezentarea politică în România”, prin care propunem o analiză și o monitorizare a alegerilor prin prisma reprezentării politice a femeilor și a egalității de gen. Mai precis, cele trei axe principale sunt: 

1. O analiză a partidelor politice prin prisma egalității de gen. Pentru a vedea în ce măsură cultura organizațională a partidelor politice este deschisă egalității de gen, vor fi analizate următoarele aspecte: statutul partidelor politice; funcția de președinte și structura de conducere națională; metodologiile privind constituirea listelor electorale (dacă există); programul politic.

Recomandări

Raport al Congresului SUA: De ce armata rusă a înregistrat pierderi semnificative și n-a fost capabilă să câștige războiul din Ucraina ANALIZĂ

Ne interesează atât aspectele legate de mecanisme de susținere a reprezentării descriptive a femeilor (numărul de femei) în structurile de conducere ale partidelor și pe listele electorale, cât și partea de reprezentare substantivă, adică includerea nevoilor și intereselor femeilor în programele politice. 

2. Monitorizarea alegerilor prin prisma egalității de gen și a reprezentării politice a femeilor: vor fi evaluate listele de candidați și programele electorale ale partidelor politice care apar în sondajele de opinie, pentru alegerile europarlamentare, prezidențiale și parlamentare naționale. Din cauza resurselor limitate, nu vor fi analizate alegerile locale. 

3. Colectarea de date legate de reprezentarea politică a femeilor și egalitate de gen (și campanii anti-gender) în campaniile electorale. Vom realiza o bază de date cu postările de pe social media care va fi folosită ulterior pentru analize cantitative și calitative pe diverse teme.

– Ceea ce observ de mult timp în politica numită democratică din România este că avem o mare problemă a reprezentării. Observ că tot mai multe grupuri sociale sunt nereprezentate – interesele lor sunt nereprezentate. Femeile sunt un astfel de grup important puțin reprezentat. Cum este el reprezentat în actualele alegeri?
– Da, cred că în România discutăm prea puțin despre esența democrației reprezentative, și anume nevoia de a reprezenta, în mod ideal, interesele tuturor grupurilor de cetățene și cetățeni, în funcție de nevoile specifice. În funcție de poziția pe care o ocupăm în societate și de comunitățile din care facem parte, aceste nevoi pot fi diferite. 

Recomandări

Despre proiectul unui stat „suveranist” român: „Nici SUA lui Trump nu își permit suveranismul propus de AUR”. Interviu cu profesorul Cornel Ban de la Copenhagen Business School

De exemplu, clasa, sărăcia, etnia romă, statutul pe piața muncii, accesul la locuire, vârsta, orientarea sexuală pot produce inegalități și inechități, care ar trebui să facă obiectul unor programe politice și politici publice care să asigure principiul constituțional al egalității în drepturi și egalității de șanse. 

– La acest capitol intră și femeile – un grup foarte important și puțin reprezentat…
– Da, femeile aparțin acestor diverse grupuri și comunități, de aceea atunci când vorbim de reprezentarea politică a femeilor, perspectiva intersecțională este obligatorie. Dar dincolo de diferențe, din cauza stereotipurilor și rolurilor tradiționale de gen, femeile împart o serie de experiențe și nevoi comune.

Aș da câteva exemple: violența împotriva femeilor; „datoria” de a efectua munca domestică și munca reproductivă neplătită, ceea ce are consecințe serioase asupra participării la piața muncii și produce inegalități importante între femei și bărbați; probleme de sănătate sexuală și reproductivă, dintre care subliniez accesul la contracepție și la avort în siguranță; sexismul din spațiul profesional (inclusiv cel politic) și spațiul public. 

În actualele alegeri nu avem listele finale decât pentru europarlamentare. Cu o singură excepție (partidul REPER), niciun partid nu are liste paritare. Trebuie să subliniez că Autoritatea Electorală Permanentă a refuzat din nou publicarea listelor în format deschis, precum și introducerea indicatorului sex. Acest lucru face foarte dificilă analiza listelor de candidați (practic, toate listele trebuie transcrise manual într-un excell). 

Recomandări

Scrisoarea trimisă de un miner din Praid care a anticipat dezastrul: „Suntem bărbați, dar ne e frică. Am gânduri negre, mi-e teamă că vor deveni realitate”

Per total, conform analizei făcute de Expert Forum, pe listele de la europarlamentare sunt 32% femei (față de 31% în 2019). Din analizele noastre preliminare, sub 20% sunt pe locuri eligibile, deci este posibilă o nouă scădere a prezenței femeilor din România în Parlamentul European. Reamintesc că în 2019 s-a înregistrat o scădere cu 13,3% față de 2014. Vom vedea și celelalte liste, dar nu cred că situația se va schimba. De asemenea, așteptăm și programele electorale, pentru a vedea partea de reprezentare substantivă și intersecțională. 

– De ce este nevoie ca femeia să fie prezentă în politică? Ar întreba un cetățean conservator educat în stilul clasic…
– În primul rând, aș zice că în politică este nevoie de voci cât mai diverse, care să aducă la masa discuțiilor nevoile specifice ale cetățenilor. Or, așa cum am spus la întrebarea precedentă, femeile se confruntă cu o serie de obstacole și inegalități care sunt determinate de rolurile tradiționale. Este foarte important ca experiențele lor să fie luate în considerare și agenda politică să propună soluții adaptate. 

Eu cred că nu putem înțelege pe deplin experiențe specifice ale unor comunități, grupuri, dacă nu le-am trăit. Or, presupunând că un politician este foarte bine intenționat și susține cu convingere egalitatea de gen, nu cred că poate înțelege, de exemplu, ce înseamnă să nu te simți în siguranță în spațiul public. Să fii tot timpul în gardă, să fii fluierată, să auzi tot felul de aluzii sexuale de multe ori foarte directe și grosolane.

Nu cred că un bărbat poate înțelege violența pe care o trăiesc foarte des femeile, de la primul control ginecologic, până la prima naștere, ce să mai spun în cazul unui avort (dacă mai ai norocul să găsești un spital unde se face). Sunt foarte multe experiențe pe care până nu le trăiești nu ai cum să înțelegi efectul lor asupra corpului, minții și vieții unei persoane. 

De aceea este nevoie de mai multe femei în politică. Și încă o dată, subliniez nevoia de a ține cont că toate aceste experiențe ale femeilor devin mai grave, mai periculoase, mai inechitabile pentru femeile de etnie romă, femeile sărace, femeile din mediul rural, femeile queer, etc. 

„Bărbații au fost singura întruchipare a rolului de politician”

– De unde vine această problemă a lipsei femeilor din politică – în mod firesc, statistic și logic, femeia  ar trebui să aibă o pondere egală cu cea a bărbatului? Ca să înțelegem și cauzalitățile: care sunt cauzele unei atât de slabe reprezentări?
– Pe scurt, căci e o întrebare complexă, este vorba în primul rând de rolurile și stereotipurile de gen din societate care se reproduc în cultura organizațională a partidelor politice. De la clivajul femeia acasă, bărbatul cu banii (și politica), la „destinul” matern atribuit femeii, care trebuie să se dedice familiei și copiilor – rol incompatibil cu o carieră politică -, o mulțime de prejudecăți și norme îngreunează accesul și reușita femeilor în politică. 

Ca să nu mai vorbesc despre sexismul, misoginia și violențele împotriva politicienelor, despre care s-a tot vorbit în ultimii ani și care descurajează sau elimină femeile din arena politică. 

Apoi, este vorba de constituirea și funcționarea istorică a spațiului politic exclusiv la masculin. Să nu uităm că în democrațiile occidentale moderne, femeilor le-au fost negate drepturile politice (de a alege și de a fi alese) vreme de un secol, un secol și jumătate, după caz.

Și subliniez că aceste drepturi le-au fost negate pentru că erau femei, deci în numele unei categorii biologice transformate în criteriu de excludere politică. Timp în care bărbații au fost singura întruchipare a rolului de politician, rețelele de putere au fost exclusiv masculine – și se reproduc ca atare –, iar regulile „jocului politic”… tot masculine. 

De exemplu, aceste reguli nu țin deloc seama de viața familială sau de obligațiile parentale, căci bărbații erau, și pe alocuri mai sunt, niște ființe superioare, pe care asemenea griji mărunte nu puteau să îi abată de la nobila „misie” de a-și servi patria.

În fine, în spațiul românesc de după 1989, asocierea oricărei idei de egalitate (socială, între femei și bărbați) cu regimul comunist, precum și demonizarea și delegitimarea feminismului și a studiilor de gen au contribuit la (re)construcția unui spațiu politic democratic la masculin. 

– Acum să privim mai aplicat: avem patru rânduri de alegeri. Dacă privim spre partide: care sunt partidele cele mai atente la acest aspect al reprezentării?
– Din punctul de vedere al statutului, programului politic și listelor electorale pentru europarlamentare, singurul partid care ia în serios reprezentarea politică echitabilă a femeilor este REPER.

Dintre celelalte, Partidul Social Democrat are în statut prevederi legate de susținerea egalității de șanse între femei și bărbați, inclusiv cote de reprezentare în structurile de conducere, dar pe care nu prea le mai respectă în ultima vreme. 

De altfel, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă s-au întrecut în 2023 în declarații privind susținerea prezenței femeilor în politică. Este adevărat că declarațiile au fost făcute de 8 Martie (singura zi din an când majoritatea politicienilor își amintesc că femeile sunt și ele un fel de oameni) sau în cadrul unor evenimente organizate de către ambasade, asociații feministe sau reprezentanți ai Uniunii Europene.

Dar declarațiile s-au oprit la listele pentru europarlamentare, unde femeia independentă care trebuia să fie cap de listă a fost până la urmă… Mihai Tudose. Iar pe locurile eligibile estimate (16-17), alianța PSD-PNL are doar 3 femei (deci circa 18%). Alianța Dreapta Unită poate obține maximum 5 locuri la europarlamentare, pe sondajele actuale.

Pe primele patru poziții de pe listă sunt, evident, bărbați. Prima femeie de pe listă, pe locul cinci, depinde de performanța electorală a alianței. Deci per total, lucrurile nu arată bine. În multe privințe, arată mai rău decât acum zece ani. 

– În Republica Moldova am observat că sunt regiuni unde la nivel administrativ local – primăriile – au început să fie dominate de femei. Avem și în România astfel de fenomene? Cum stăm la alegerile locale cu reprezentarea femeilor în administrație?
– La nivel local avem foarte puține analize, tocmai din cauza dificultății de a colecta manual datele. Pentru 2020, tot Expert Forum a făcut această muncă și iată câteva rezultate. Doar 5,4% din pozițiile de primar au fost ocupate de femei. La nivel de candidați pentru consiliile locale și județene, procentul de femei candidate a fost de 22,9%. Pe listele pentru consiliile locale, circa 50% dintre femei au fost pe poziții eligibile, la consiliile județene, procentul scade dramatic.

Cu alte cuvinte, cu cât importanța funcției este mai mare, cu atât femeile au mai puține șanse să candideze sau să fie alese pe acea funcție. Din datele culese de Expert Forum, cu excepția localităților mici, unde femeile pot fi mai numeroase (dar nu majoritare) în consiliile locale, în rest, ele sunt mult subreprezentate. 

– Există date despre reprezentarea femeilor în Parlamentul UE și în Parlamentul României? Cum se prezintă partidele la acest capitol?
– Avem datele din 2019-2020. Cum am spus deja, în Parlamentul European, în 2019 a fost o scădere importantă a numărului de femei, care au rămas doar 21,2% din totalul europarlamentarilor trimiși de România. O scădere – mai mică, dar nici nu prea avea de unde să fie așa de mare – s-a înregistrat și în Parlamentul național: femeile au reprezentat doar 18,5% dintre parlamentari, comparativ cu 19,1% în 2016. De altminteri, această scădere a reprezentării politice a femeilor s-a oglindit și în locul codaș ocupat de România în clasamentele internaționale.

De exemplu, în Gender Equality Index (Indexul european al egalității de gen), România a trecut pe ultimul loc, domeniul unde a obținut scorul cel mai mic fiind cel denumit „putere”, adică accesul femeilor la luarea deciziilor. 

– Cum privește electoratul tânăr, cel care va deveni majoritar în următoarele alegeri, acest fenomen?
– Din păcate, egalitatea de gen și interesele femeilor nu apar prea des în sondajele de opinie. Pot să spun că, în general, tinerii sunt mai deschiși față de valorile egalitare, sunt mai puțin de acord cu stereotipul că femeile nu sunt bune pentru politică.

Cercetarea făcută de centrul FILIA arată că majoritatea femeilor, inclusiv cele tinere, consideră că este nevoie de mai multe femei în politică, căci astfel ar fi mai bine reprezentate nevoile și interesele lor. Din interacțiunea mea cu studentele și studenții, pot spune că majoritatea sunt foarte interesați de egalitatea de gen înțeleasă în perspectivă interjecțională.

Din anii trecuți știm că o mare problemă în cazul tinerilor a fost absenteismul. Sper ca de data aceasta, mai mulți tineri să conștientizeze importanța votului și, aș adăuga eu, importanța votului pentru un partid sau o alianță care în primul rând garantează valorile și principiile democratice, iar în al doilea rând acordă un interes real intereselor femeilor și tinerilor și egalității de gen. 

– Crezi că vom avea curând un președinte femeie? Vecinii din Republica Moldova și aici au fost mai avansați. Când va avea și România un președinte femeie – ar fi și cazul…
– Aș fi vrut să îți spun că da. Dar nu, nu cred. Interacționez destul de mult cu actorii politici (fie în dezbateri, proiecte europene, fie în cercetările mele) și sincer, sunt uimită de misoginia (uneori inconștientă, desigur) majorității politicienilor. Uneori și de misoginia internalizată a politicienelor. În primul rând, nu cred că bărbații din partidele politice mari ar „ceda” unei femei această poziție. 

La dezbaterea pe care am organizat-o la CPES pe 11 martie, una dintre politicienele prezente ne-a reprodus replica pe care a avut-o din partea colegilor bărbați din partid în discuția despre cote de gen: „Nu sunt de acord. Adică ce, să mă dau eu la o parte ca să îmi iei tu locul?”. 

Apoi este vorba și despre sexismul și misoginia care domină spațiul mediatic, dar și spațiul intelectual – marii intelectuali, cu vocație de formatori de opinie. Au fost nenumărate exemple de dublă măsură cu care au fost tratate politicienele față de politicieni, nenumărate exemple de „glumițe” sexiste sau caracterizări degradante la adresa femeilor. 

Or, cu acest discurs politic și public dominant, în lipsa oricărei educații pentru egalitate de gen în școală, ce așteptări putem avea? Este nevoie de multă muncă feministă de sensibilizare, de educare și de mobilizare pentru a pune presiune pe decidenți și a schimba setările structurale patriarhale din societatea românească actuală. 

Foto: Agerpres

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro