Interviu | Maestrul Ion Lucian: „Am avut un destin fericit!

După ce, în 2009, Sud-Est Production a lansat „Miscellanea” şi „Fluture în lesă de aur”, două CD-uri din Colectia de autor „Mari actori romani”, avându-i ca protagonişti de Radu Beligan, respectiv Mircea Albulescu, azi a venit rândul unui alt „monstru sacru” al teatrului românesc să se bucure, alături de cunoscuţi, de această infimă recunoaştere. Maestrul Ion Lucian (86 de ani), e vocea celui de-al treilea CD, intitulat „Taclale”, care cuprinde 23 de piese, reprezentând povestiri, fabule, confesiuni şi memorii, un material amintind de parfumul teatrului radiofonic ale căror texte aparţin prolificului om de teatru. Vocile, care îi vor încânta pe ascultători, aparţin Maestrului şi Paulei Lucian Sorescu, soţia sa.
 
Cu această ocazie, venerabilul actor, care a debutat în teatru acum mai bine de 70 de ani şi a avut succes ca interpret, regizor, director de instituţii sau realizator de piese, a acordat un interviu pentru Libertatea în care a vorbit despre trecutul, prezentul şi viitorul teatrului românesc.
Domnule Lucian, cum vi se pare acum, privind retrospectiv, îndelungata dumneavoastră carieră?
Vreau să spun că am avut un destin fericit, drumul parcurs e de invidiat. Puţini colegi de-ai mei au avut fericirea să parcurgă şapte decenii minunate, să se bucure de o astfel de împlinire caldă, de succes… Puţini au străbătut patru continente sau au înfiinţat trei teatre, aşa că, la fiecare clipă de amintire, am şi un prilej de bucurie. Dar satisfacţiile sunt tot mai puţine în prezent.
Din ce cauză sunteţi dezamăgit de prezent?
Climatul ostil adresat culturii din prezent, pe mine mă oripilează, mă disperă. Mă refer la situaţia teatrului Excelsior în mod special, dar şi a teatrului românesc în mod general. Nu am reuşit să spargem imbecila mentalitate că arta nu produce nimic. S-a înrădăcinat această mentalitate din timpul comunismului: actorul nu produce bunuri materiale. Unii nu pot înţelege care e menirea actorilor, pentru că presupune un efort de gândire, de înţelegere. De fapt, noi, actorii, pregătim viitorul fiecărui stat, aşa cum e menirea culturii.
Cum vedeţi viitorul teatrului românesc?
Nu foarte luminos, dar nu mi-am pierdut optimismul. Pentru că teatrul a avut perioade mult mai grele. De exemplu, în perioada Renaşterii actorii nu puteau nici măcar să fie înmormântaţi, fiind declarate persona non-grata de către Biserică. Marele Moliere (n.r. – a scenarist, regizor şi actor de teatru francez, unul dintre maeştrii satirei comice) a fost înmormântat cu dispensă. Totuşi, acest teatru, care a fost bumbăcit de toţi, rezistă de mii de ani, aşa că am speranţa că nu va dispărea chiar acum.
Cum l-aţi caracteriza în câteva cuvinte pe actorul Ion Lucian?
Un tip norocos.
Aveţi în spate o carieră de şapte decenii. Ce s-a schimbat de-a lungul acestor ani?
Am prins toate frământările politice şi sociale posibile în aceşti ani. Perioada războiului, cea pre-comunistă, comunistă şi post-comunistă. Trebuie să spun că de ce am parte acum, nu mi s-a întâmplat niciodată, nici chiar în acele perioade grele, precum în vremea celui De-al Doilea Război Mondial. Am avut fericirea să prind prima perioadă capitalistă, între cele două războaie, când de fapt am debutat în teatru şi jinduiesc după acea atmosferă. În timpul conflagraţiei aveam 22 de teatre în Bucureşti, la o populaţie de 1 milion de locuitori, şi erau pline. Numai Naţionalul era subvenţionat de Stat.
Aveţi vreun regret legat de teatru?
Regret că că nu am jucat rolul Cyrano de Bergerac. Am ratat de fiecare dată ocazia, din cauza unui complex de împrejurări nefavorabil: ori se anunţa la un alt teatru şi nu mai puteam să joc până nu se pierdea amintirea din memoria colectivă, ori eram prins în alte proiecte. Dar toată viaţa mea am jinduit la acest rol şi nu am reuşit să-l joc. E o dezamăgire a mea, dar cred că am lăsat destule alte urme în teatrul românesc.
Sediul Teatrului Excelsior e încă în construcţie…
Am alergat mult pentru acest sediu, m-am luptat mult şi sper ca pe viitor acest teatru să aibă sediul propriu, iar actorii să nu mai joace în alte săli. M-am simţit în această perioadă ca un taur de coridă, care a primit lovituri de sabie în greabăn, dar a cărui zonă vitală, mică cât o monedă, nu a fost atinsă. Sper să am puterea să duc la bun sfârşit ceea ce am început.
Maestrul Ion Lucian:
Data naşterii: 22 aprilie 1924
Locul naşterii: Bucureşti
Studii: Liceul Matei Basarab Bucureşti, Academia Regala de Teatru şi Muzică
Funcţii ocupate: actor Teatrul Naţional Bucureşti (1942-45), actor Teatrul de Operetă Alhambra (1945-47), actor Teatrul Municipal Bucureşti (1947-52), actor Teatrul Actorului de film C. Nottara (1952-56), profesor Academia de Teatru şi Film (1952-56), actor Teatrul Municipal Bucureşti (1956-60), actor Teatrul de Comedie (1960-64), Director fondator al Teatrului Ion Creangă (1964-72), actor Teatrul de Comedie (1972-90), actor şi Director fondator Teatrul Excelsior (1990-prezent), Societar de onoare Teatrul National, cumul cu Excelsior (2002-prezent), Profesor Universitatea Hyperion (din 1998).
Afilieri: Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Membru al Societăţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Franţa, Membru al Biroului Executiv al Asociaţiei Internaţionale de Teatru Pentru Copii şi Tineret (1965-90), Membru de onoare al Asociaţiei Internaţionale de Scout Boys (Cercetaşi)
Distincţii: Ofiţer al Legiunii de Onoare – Franţa, Societar de onoare al Teatrului Naţional Bucureşti, Artist emerit, Ordinul Muncii clasele I-a şi a II-a, Ordinul Meritul Cultural clasa I-a, Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler
Premii: Premiul Naţional UNITER pentru întreaga activitate (2001), Premiul Naţional UNITER pentru întreaga cariera dedicată tânarului public (2002),
Premiul pentru interpretare – Braşov (1982), Premiul pentru interpretare – Bacău (1983), Premiul pentru cel mai bun spectacol – Israel (2002)
Piese scrise şi jucate: „Le petit coq”, ” Muşchetarii …Măgăriei Sale”, „Drumul e liber”, „Snoave cu măşti”, „Cenuşăreasa”, „Nemaipomenitele aventuri ale lui Nils”
Volume tiparite: „Fantezii pe teme umoristice”, „Steluţe de umor”, „Le petit coq” (Paris -1975)
Ctitiţi în Libertatea de luni ce sporturi a practicat Ion Lucian în tinereţe şi printre membrii fondatori ai cărui club din Liga I s-a aflat tatăl celebrului actor.

Urmărește-ne pe Google News