MENIU CAUTĂ

INTERVIU EVENIMENT. Nicolae Rațiu, fiul lui Ion Rațiu, și-a pierdut speranța în PNȚ și PNL și spune că partidele noi pot „să depășească PSD și ALDE” doar dacă fac „alianțe funcționale”

Laura Ștefănuț

Despre Ion Rațiu:
„Pentru el, întreaga viață a fost investită în România”.

Despre USR și PLUS:
„Provocarea lor va fi cum să formeze alianțe funcționale pentru a ajunge suficient de puternici ca să depășească PSD și ALDE”.

Despre PNL:
„Are câțiva oameni buni, dar face parte din vechea școală politică, unde problema se pune «cum mă ajut pe mine» și nu «cum ajut țara»”.

Ca și celebrul discurs al regelui Mihai din Parlament, din anul 2015, care a rămas în memorie prin onestitate și simplitate, vorbele lui Ion Rațiu nu epatau, ci încercau doar să fie în acord cu ceea ce liderul țărănist credea.

Același stil de a discuta îl are și băiatul său, Nicolae Rațiu.

El a acordat cititorilor ziarului Libertatea un interviu în care mărturisește, referindu-se la tatăl său, că „pentru el, întreaga viață a fost investită în România”.

Nicolae Rațiu spune că simpatizează tinerele partide născute, pentru că PNȚ a fost distrus, iar PNL „are câțiva oameni buni, dar face parte din vechea școală politică, unde problema se pune „cum mă ajut pe mine” și nu „cum ajut țara”.

„Nu am intrat în politică, fiindcă am văzut ce suferință a însemnat pentru tatăl meu”

Fiul lui Ion Rațiu se dezvăluie cititorilor Libertatea și-și onorează tatăl și iubirea acestuia pentru țară (Foto: Vlad Chirea)

Cum vede România un om care, deși nu a intrat în politică, a încercat să contribuie la democratizarea României încă din 1990, alături de tatăl său, Ion Rațiu. Când a candidat la președinție, absolventul Universității Cambridge și cel care cheltuise o avere pentru informarea întregii lumi despre ororile comunismului a fost acuzat că nu a mâncat salam cu soia, de o bună parte dintre români.

„Ăia care s-au întors din străinătate să plece!”, „Nu avem nevoie de Occident, vom avea o democrație originală” erau strigătele românilor din 1990, surprinși în documentarul lui Laurențiu Calciu, difuzat la One World Romania. Acolo, la proiecția documentarului „După Revoluție”, l-am cunoscut pe Nicolae Rațiu.

Rațiu a dezvoltat afaceri în România și acțiuni caritabile, cum ar fi burse de studiu pentru jurnalism, proiecte împotriva traficului de persoane.

Am discutat cu acesta despre politică, contextul economic și speranțele din România.

– La fel ca tatăl dumneavoastră, ați investit mult în România. De ce ați făcut asta?
– Pentru el, întreaga viață a fost investită în România. De când a ajuns în exil, fără să știe că plecarea lui din 1940 va deveni un exil, nu a părăsit țara – nu și-a luat o altă naționalitate și toată viața lui gravita în jurul unor chestiuni românești. Ceea ce a făcut ca business era pentru a putea finanța informarea la nivel internațional despre realitățile din regimul început în România în 1947.

„Eu și fratele meu am fost crescuți înconjurați de lucruri românești: muzică românească, picturi românești, obiecte românești și români, fiindcă prietenii și familia lui tata erau acolo”

– Când a devenit România o miză personală pentru dumneavoastră?
– În jurul vârstei de 30 de ani, am devenit foarte interesat de istoria României, a familiei noastre și că ceva trebuie făcut pentru țară. Am preluat asta de la tatăl meu și am fost conștient de moștenirea mea. Așa că preocuparea pentru România a devenit ceva natural.

Nicolae Ratiu (Foto: Vlad Chirea)

– Câți bani ați investit în afaceri și în acțiuni caritabile din România?
– Inițial am investit în ziar, care nu era un business. Cotidianul era o muncă din dragoste, era pe lista lucrurilor pe care tata și le dorea, iar eu am vrut să îl ajut: să lansăm un cotidian. În anii ’90 nu am făcut afaceri, doar am investit în presă. M-am implicat în afaceri abia după ce a murit tatăl meu, în 2000.

– Este vorba despre editura pe care ați vrut să o lansați la subsolul Teatrului Național, dar nu ați fost lăsați?
– Da, planul era să avem un ziar înainte de alegeri (…) Tiparnița am instalat-o în subsolul Teatrului Național, fiindcă era singurul spațiu suficient de mare pe care l-am găsit, fiindcă atunci spațiile atât de mari aparțineau statului. Fiindcă ministrul culturii era Pleșu (…) singurul disident din Guvernul FSN, am putut închiria spațiul teatrului. Dar după ce am pregătit totul (…) am primit o scrisoare care ne notifica că trebuie să evacuăm spațiul. Ca să fie siguri că plecăm, ne-au tăiat apa și electricitatea. Nu se voia ca opoziția să aibă un ziar de 80.000 de exemplare pe zi, fiindcă aceasta era capacitatea.

„Până recent, trendul era pozitiv, dar în prezent nu mai putem vorbi despre asta, imaginea României a decăzut rapid. Investitorii străini se îngrijorează când văd modul în care guvernul gestionează economia”

– Spuneți că în 2000 ați început să investiți în afaceri. Despre ce sumă este vorba? Milioane de euro? Zeci de milioane?
– Categoric e vorba despre zeci de milioane de euro.

– Cum vi se pare acum contextul românesc pentru mediul de afaceri?
– Și în anii ’90 era dificil să faci afaceri aici, fiindcă totul era controlat de stat. Pe măsură ce sectorul privat a crescut, au apărut oportunități și afaceri de succes care, probabil, sunt suficient de puternice să reziste problemelor care apar în regimul actual.

„Când au venit minerii, miza era să distrugă ambele partide de opoziție. Le-au distrus sediile”

– Ce credeți că a distrus partidul PNȚCD?
– Foștii comuniști, care s-au infiltrat încă de la început. FSN și foștii comuniști se temeau foarte tare de PNȚ, chiar dacă au reușit să îl bată la primele alegeri.

Ion Rațiu votează la alegerile prezidențiale din 1990, câștigate de Ion Iliescu și FSN (Foto: Agerpres)

FSN era intimidat de PNȚ fiindcă partidul avea, mai ales la țară, o tradiție. România a fost în bună parte o țară agricolă. Țăranul român avea un tată sau un bunic care fusese susținător înfocat al PNȚ. Așa că FSN, care reprezenta mai degrabă muncitorii din fabrici, a încercat să distrugă „golanii” și a încercat să submineze orice credibilitate a PNȚ. Și a reușit prin suprimarea lui – până în 2000 a dispărut.

Sub guvernul din ani 1996 – 2000, PNȚ era cel mai mare partid în cadrul Convenției Democrate. Fiindcă era o coaliție de partide care se certau; PNȚ, liberalii, PD al lui Petre Roman și ungurii. Fiecare partid avea alt minister, iar premier era Ciorbea. Ei au încercat să facă un guvern funcțional, dar s-a dovedit imposibil, fiindcă nu cădeau de acord. Așa că și-au împărțit zone de interes, dar nu a funcționat, nu au putut guverna. Tot ceea ce visaseră oamenii, la o opoziție democratică care va asigura o țară mai liberă și echitabilă, s-a stins. A fost un eșec fiindcă aveau diverse interese personale, iar mulți au devenit la fel de corupți ca predecesorii. Până la final nu a mai rămas nimic în cocină, din care să consume ca porcii.

– Puterea corupe?
– Da, puterea corupe. Mai ales dacă nu ai o ideologie, dacă nu ai un manifest etic. Dacă vorbești despre a face bine țării, dar în realitate faci bine pentru tine personal… asta a fost situația în România, unde au existat foarte puțini politicieni despre care poți spune „uite, un politician onest”. Cum a fost tatăl meu.

Corneliu Coposu și Ion Rațiu, fotografiați în anul 1990 (Foto: Agerpres)

– Acum au apărut partide noi în România, care, la fel ca PNȚ, au oameni care s-au întors din străinătate, care au studii serioase. Ce părere aveți?
– Nu cred că se poate face o paralelă, fiindcă PNȚ din anii ’90 era condus de oameni care petrecuseră 14,15 ani în închisori. Tatăl meu era o excepție acolo, ceilalți erau tineri entuziaști, dar fără experiență în a guverna sau în business. Ei își petrecuseră o mare parte din viață în închisoare și nu aveau experiență în a lucra în echipă, într-un partid politic care să construiască ceva. Comuniștii fuseseră la putere în ultimii 40 de ani, așa că știau să conducă, chiar dacă în interes personal. Opoziția nu știa.

– Nu e la fel acum cu noile partide care nu au experiență în politică?
– Nu cred că este. Au oameni cu experiență în politică și au un procent mult mai mare de oameni cu experiență decât se întâmpla în 1990 sau în 1996. În 1996, experiența acelor partide era ca opoziție. Acum partidele au experiență în opoziție, au experiența scurtă din timpul guvernării Cioloș, au învățat despre ce înseamnă guvernarea, chiar dacă la nivel academic sau ca experiență din alte state. Sunt mulți oameni care au cunoștințe, deși nu așa multă experiență, sunt de acord.

„Provocarea noilor partide va fi cum să formeze alianțe funcționale pentru a ajunge suficient de puternici ca să depășească PSD și ALDE”

– Și PNL?
– PNL este un partid istoric și are câțiva oameni buni, dar face parte din vechea școală politică, unde problema se pune „cum mă ajut pe mine” și nu „cum ajut țara”.

– Care sunt riscurile pentru Alianța USR-PLUS?
– De a nu putea conlucra. Să găsească modalități de a colabora cu alte partide. USR-PLUS este o alianță electorală acum, dar dacă ajung la putere în doi ani, vor trebui să reușească să facă un guvern de coaliție. Acest guvern va trebui făcut de ei împreună cu PNL și, probabil, cu ungurii. Iar coalițiile sunt greu de realizat.

– Credeți că au șanse să ajungă la putere?
– Da, chiar cred.

– Ce i-ați recomanda unui tânăr politician din ziua de azi?
– Să fie onest și transparent. Să spună ce crede, să nu fie ca politicienii care se eschivează de la a răspunde întrebărilor.

– Ar avea șanse, dacă sunt onești și transparenți?
– Da, ar fi revigorant. Nu am avut parte de așa ceva de atât de mult timp.

– I-ați recomanda cuiva să intre în politica din România?
– Eu nu am intrat în politică fiindcă am văzut ce suferință a însemnat pentru tatăl meu, care era plin de intenții bune. A fost foarte dificil și dezamăgitor în multe feluri. Așa că am stat departe. Am fost implicat la Cotidianul, ca să sprijin acest ziar pentru a reprezenta valorile în care credeam și cred. Am considerat că este mai eficient decât să intru într-un partid și să mă iau la ceartă. Dacă cineva simte că este pasionat să realizeze ceva pentru comunitate, da, poate intra în politică.

„Cred că sunt mulți din generația tânără care sunt mândri de România și care vor să facă ceva bun pentru țară”

– Aveți vreo teorie cu privire la de ce în România tot ajungem conduşi de oameni care uită promisiunile electorale şi acţionează în interes propriu?
– Printre altele, probabil că nu sunt plătiți suficient, așa că ar trebui reglate salariile. Ei văd oportunitățile și e dificil să te abții când ai tentația în fața ta. În UK corupția, deși există, nu este normă. Cred că în România, prin lupta anticorupție începută de DNA începuse să se schimbe tocmai această stare „naturală” de corupție – fiindcă se temeau că pot fi prinși. Desigur, unii ajungeau să se teamă să ia decizii, ceea ce era o exagerare. Important era că se luau măsuri (anticorupție), iar asta s-a oprit prin acest guvern. Ne întoarcem la corupția ca normă.

– Ce părere aveţi de peisajul media din România?
– Fundația noastră dă premii pentru jurnalismul de investigație, fiindcă noi credem că este mare nevoie de acesta. Sunt foarte multe opțiuni de informare, dar este atât de complicat în contextul fake news, care sunt foarte dificil de combătut. Oamenii tind să urmărească ceea ce le servesc informațiile în care ei deja credeau. Așa se ajunge la extremizare.

– Presa ar trebui să ofere un echilibru, credeți că se descurcă?
– Nu. Și nu doar în România.

Ion Rațiu împreună cu Ion Diaconescu la unul dintre numeroasele proteste PNȚCD în Piața Universității – foto Agerpres

– E vreun sfat de al tatălui dumneavoastră de care vă amintiți des?
– Să fii sincer cu tine însuți.


 

Citește mai multe despre ion ratiu, Interviu și PNL pe Libertatea.

Comentarii