„Intre noi si restul lumii e un obstacol de netrecut: scarile”

Valentin si Daniela au acceptat intalnirea cu noi numai dupa ce au primit asigurari ca nu vom scrie fraze lacrimogene, iar timpul petrecut impreuna va fi folosit numai pentru a demonstra ca nu au nici o sansa sa duca o viata normala.
Pe sotii Ion i-am intalnit aproape de Primaria Capitalei. Valentin si Daniela ne asteptau in carucior, foarte aproape de o bordura extrem de inalta. Oricum, nu la locul stabilit. Abia atunci am inteles de ce zona fixata pentru intalnire a fost gresit aleasa. „Stiti, pentru noi fiecare centimetru conteaza”, ne-a spus Valentin. Am facut cunostinta, am admirat privirea plina de viata din ochii Danielei si i-am intrebat direct cum de sunt un cuplu. „Amandoi am suferit accidente grave de masina. Urmarea a fost imobilizarea in carucior si sute de ore prin spitale. Asa ne-am cunoscut, la o sedinta de recuperare. Ne-am indragostit si am avut curajul sa ne casatorim”, a inceput Daniela.
Am fixat de comun acord prima destinatie: Prefectura. Ne gandeam ca il vom intreba pe reprezentantul Guvernului cum se va rezolva problema accesibilitatii persoanelor cu handicap in institutiile publice. Zadarnic. Nu am putut trece nici de intrare.
„Chiar daca ne carati peste prima treapta, urmeaza alte zece pana la lift. Mai bine ne lasam pagubasi”, ne-a spus barbatul de 30 ani. Am renuntat la Prefectura si ne-am amintit de primarul Basescu. Are biroul in acelasi sediu, dar intrarea e in partea opusa. Nu speram prea tare sa intram in Primarie si bine am facut. Nici calea spre Basescu nu e accesibila. Cateva trepte inalte ii feresc pe edili de oamenii in carucior.
Am abandonat si aceasta tentativa si am hotarat sa impingem noi carucioarele spre Piata Universitatii. „Suntem oameni cu mintea perfecta si avem planuri ca orice tineri. Ne dorim sa putem munci. Poate daca am avea un computer acasa am reusi sa mai scoatem ceva bani. Cum sa muncim altfel daca nu putem ajunge la serviciu?”, ne intreaba Daniela chiar in statia de autobuz de la Cismigiu.
Intr-adevar, autobuzul oprit in statie nu era pentru ei. Si daca si-ar fi pierdut toata ziua in statie, tot n-ar fi gasit un mijloc de transport in care sa se poata sui. Singura sansa e taxiul, dar si aici e greu. Din cauza buteliilor de gaz montate in portbagajul autovehiculelor, nu mai ramane loc de carucioare.
Am luat-o pe jos, prin forfota din centru. Impingand de manerele caruciorului am descoperit cat de greu e sa fii insotitorul unei persoane cu handicap. Am aflat ca pavelele din trotuar sau micile gropi pot declansa suferinte greu de descris.
„Te rog mai incet, hai sa o luam pe la stanga sa ocolim hopurile astea”, mi-a spus soptit Valentin. Zdruncinasem cam tare caruciorul si ii declansasem un spasm puternic la piciorul drept. „Am fost vara asta la mare. Cativa prieteni, toti in carucior. Va inchipuiti ca nu ne-au lasat sa intram in discoteca pe motiv ca nu eram imbracati la costum? Stupid motiv. De fapt, nu ne doreau acolo, printre ceilalti clienti. Si acum, daca vrem sa intram aici, la cinema, tot degeaba. Intre noi si restul lumii e un obstacol de netrecut: scarile”, continua Daniela.
Ne-am reluat apoi drumul prin multime, spre statia de metrou de la Piata Universitatii. Cu chiu cu vai am reusit sa traversam intersectiile. Bordurile erau „lasate”, asa cum trebuie, dar hopurile nu-i priau deloc lui Valentin.
Cu putin inainte de statia de metrou am vazut cladirea din spatele statuilor. Pe doua bannere erau inscrisurile Partidului Social Democrat si cel al Partidului National Liberal. Daca n-am ajuns la prefect, poate ajungem la sefii lui… O placuta de la intrare anunta ca in sediul PSD Bucuresti gasim biroul parlamentar al lui Dan Ioan Popescu. Seful politic din Capitala si cel care-i poate trage la raspundere pe primarii de sector care nu au amenajat rampe. Bucurosi ca nu sunt trepte de urcat, intram in cladire, trecem de ghereta paznicului si chemam liftul. „Ce, rezolvam ceva cu asta? Ei vor sa dea sapte miliarde de lei pe un steag pe Parlament. Cum sa cheltuiasca banii pe dispozitive de acces pentru handicapati?”, ma intreaba Daniela, emotionata ca va da ochii cu un politician. Din pacate nu i-a putut spune acest lucru direct ministrului. Motivul? Nici unul din carucioarele celor doi nu a incaput in lift. Am facut cale intoarsa si de aici. Inainte sa ne despartim am aflat ca cei doi au legitimatii gratuite la metrou si RATB. Adica statul plateste bani grei pentru abonamente, dar beneficiarii nu se pot sui nici in metrou si nici in autobuz.
„De aici pleaca absolut toate problemele noastre. Daca ne-am putea sui in masina sau metrou, am ajunge la serviciu. Daca am ajunge la serviciu, am avea bani si o viata fericita, poate chiar ne-am gandi sa avem un copil”, ne-a spus Daniela.
Primariile vor avea buget pentru modificarea scarilor
Prefectul Capitalei, Petre Botezatu Enescu, spune ca in sedinta Comitetului Operativ Consultativ din august s-a propus fixarea unei cote din bugetul fiecarei primarii pentru investitii destinate accesibilitatii celor 30.000 de persoane cu handicap din Bucuresti.
„S-au realizat prea putine dotari pentru persoanele cu handicap. S-a solicitat adaptarea lifturilor, grupurilor sanitare si realizarea rampelor”, ne-a spus prefectul Petre Botezatu Enescu (foto).
Accesibilitatea persoanelor cu handicap e garantata prin Ordonanta de Urgenta 102 din 1999 si prin ordinul MLPTL nr. 649 din 2000. Pana acum, nici un consiliu local din cele sase sectoare din Bucuresti nu a facut un plan concret de actiune.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE