Inundațiile catastrofale din mai 1970. A plouat în Transilvania cât să acopere toată România cu un strat de opt centimetri de apă

Un milion de hectare inundate în Transilvania

Viiturile au lovit cu cea mai mare putere în Transilvania, pe cursurile râurilor Someș și Mureș. Autoritățile comuniste au estimat valoarea pagubelor la suma de 10 miliarde de lei. 

Profesorii Iosif Ujvari și Ioan Anițan arată, în lucrarea „Date hidrologice ale inundațiilor catastrofale din NV României, mai 1970”, că apele au acoperit 1.058.376 de hectare, din care 558.860 de hectare terenuri arabile, au fost afectate 85.453 de case, dintre care 13.070 au fost complet distruse, 385 de întreprinderi industriale, 934 km de cale ferată, 2.843 km de şosele, 3.547 de poduri. 

Cele mai multe case inundate, distruse sau avariate s-au aflat în județele Satu Mare – peste 21.500, Mureş şi Alba – peste 5.000 în fiecare, Maramureş, Harghita, Cluj, Bistriţa-Năsăud – peste 2.000 în fiecare. 

Au fost distruşi peste 309 km şi avariaţi peste 482 km de linii telefonice, iar reţeaua electrică a fost afectată pe 2.242 km, dintre care 191 km au fost complet distruşi. În Satu Mare, Someșul a ucis 56 de oameni și peste 20.000 de animale. În total, au existat 166 de victime omeneşti identificate şi 14 persoane dispărute.

Recomandări

Drama unui român după internarea la sanatoriu, în Techirghiol. Fractura provocată de kinetoterapeut, „pedepsită” cu daune morale de 100.000 de lei

Condițiile meteorologice care au favorizat dezastrul

Analizele ulterioare ale specialiștilor meteorologi au arătat că inundațiile au avut ca factor declanşator un regim de ploi abundente, torenţiale. Încă în primele luni ale anului 1970, solul era saturat de apă. 

Precipitaţiile căzute în intervalul 1 ianuarie – 30 aprilie au însumat valori de peste 200 mm de apă, exceptând Dobrogea, Moldova, estul Bărăganului, sud-estul Transilvaniei, unde au fost cuprinse între 150 și 200 mm. 

Local aceste cantităţi au depăşit 300 mm, mai ales în regiunile de munte. Aceste cantităţi au însemnat cifre duble în raport cu cele normale plurianuale căzute pe teritoriul ţării noastre. În munţi s-a menţinut un strat de zăpadă compact şi substanţial. 

Această situaţie a fost determinată de o configuraţie a câmpului baric european, cu circulaţie predominant vestică, care a permis pătrunderea în mod frecvent în ţară a unor mase de aer bogate în vapori de apă. 

În intervalul 1-10 mai 1970, cantitatea de precipitaţii căzută în jumătatea de nord a ţării a totalizat valori aproape egale cu cele medii plurianuale din întreaga lună mai, deci aproximativ de trei ori mai mari decât în mod normal, susține Gheorghe Iancu în lucrarea „Inundațiile din România din anul 1970. Cauze și efecte”.

Recomandări

Pericolele din iarbă care pot face rău animalelor de companie: insecte, substanțe toxice și alergii. Veterinar: „Netratate corespunzător, pot conduce la deces”

Zăpadă groasă pe Omu, troiene în văi

În zona de munte, la altitudinea de peste 2000 de metri, datorită invaziilor de aer rece din centrul şi din nordul Europei, precipitaţiile au căzut sub formă de ninsoare. 

Astfel, la staţia Vârful Omu s-a înregistrat, în dimineaţa zilei de 11 mai, un strat de zăpadă de 93 cm, iar pe văi, troienele au depăşit 300 cm. În intervalul 1-12 mai, cantitatea precipitaţiilor căzute a fost mai mare în zona de munte şi în nordul ţării, iar circulaţia generală atmosferică şi regimul baric la nivelul solului în sud-estul Europei au determinat pătrunderea în ţară a unor mase de aer de origine subtropicală din bazinul mediteraneean şi nordul Africii, conţinând o cantitate de vapori de apă de 15-20 g/mc de aer. 

Aerul cald pătruns, cu o cantitate de vapori dublă sau chiar triplă decât a celui polar (care poate cuprinde cel mult 6-12 g/mc de aer), a provocat, pe de o parte, topirea zăpezilor din munţi, iar pe de altă parte a permis o sublimare sau condensare a unor cantităţi mari de vapori de apă, potrivit sursei citate.

Căderi uriașe de precipitații în Transilvania

În intervalul cald s-au înregistrat în sudul ţării temperaturi maxime care au depăşit 30° C la umbră, iar în Transilvania, termometrul a înregistrat peste 26-27° C. Pe acest fond cald, între 12 şi 13 mai s-a produs în nord-vestul ţării o nouă invazie de aer rece polar, care a determinat în aceste regiuni un contrast termic, atât la sol, cât şi în altitudine, de 10-15° C. 

Recomandări

Premierul desemnat, Ilie Bolojan, declarații în fața Congresului USR: „Acest guvern va fi unul de sacrificiu”

Contrastul termic mare şi factorul dinamic au generat în zona ţării noastre o puternică mişcare turbionară ascendentă a particulelor de aer, cu formarea unei depresiuni barometrice având corespondent până la înălţimi de 9.000-10.000 de metri. 

Mişcarea puternică de convecţie generată de instabilitatea formată în zona depresiunii barometrice şi cantitatea mare de vapori de apă din masa caldă au determinat, în intervalul 12-14 mai, căderi abundente de precipitaţii în Transilvania, Maramureş şi zona de munte. 

Astfel, într-un interval de 48 de ore au căzut în estul şi nordul Transilvaniei, precum şi în Maramureş, peste 50 l/mp, iar într-o zonă mai restrânsă, în judeţele Mureş, Bistriţa-Năsăud şi Maramureş, peste 100 l/mp, adică 117 l/mp la Bistriţa, 112 l/mp la Vârful Iezerul. 

Andrei Doneaud, fost director științific la Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie, afirmă în studiul „Un fenomen meteorologic rar întâlnit în ţara noastră, cu caracter catastrofal” că uriașa cantitate de apă a însumat în total 2,5 miliarde de metri cubi, luând aspectul unui adevărat diluviu. 

Acelaşi autor aprecia, într-un interviu apărut în „Scânteia” din 20 mai 1970, că această cantitate de apă ar fi încăput într-un tren de cisterne ce putea înconjura ecuatorul Pământului de peste 40 de ori. 

Fenomene cu frecvență la sute de ani

Atanase Mustăţea susține, la rândul lui, în lucrarea „Viituri excepţionale pe teritoriul României. Geneze şi efecte”, că ploile căzute în perioada 12-25 mai 1970, dacă s-ar fi repartizat uniform, ar fi acoperit întreaga ţară cu un strat de apă de opt centimetri. 

Tot acesta afirmă că analiza statistică a nivelului şi debitelor apelor înregistrate la viiturile din luna mai 1970 arăta că fenomene ca acest tip au o frecvenţă de dată la 200 de ani, şi local chiar la o perioadă mai îndelungată. De exemplu, viitura de pe Someşul Mare în zona Beclean are o frecvenţă de o dată la 400 de ani, iar cea de pe Someşul Inferior, la Satu Mare, o dată la 250-300 de ani. 

Potrivit lui Andrei Doneaud, forţa violentă a viiturilor din anul 1970 s-a datorat, pe lângă cantităţile enorme de apă, și altor factori favorizanţi: suprafaţa mare acoperită cu ploi, intensitatea torenţială a acestora și saturarea pământului cu ape în procent de peste 80%, ceea ce a favorizat scurgerea liberă pe suprafața solului. 

Astfel, deplasarea apelor a înregistrat în anumite zone viteze de două, trei şi chiar patru ori mai mari decât cele obişnuite. Toate acestea au transformat inundaţiile din 1970 într-un „fenomen natural fără precedent în analele hidrologilor din ţara noastră”. Consecința a fost producerea unor viituri la nivel catastrofal. 

Multe localităţi au fost lovite de ape de mai multe ori: Dej, Târgu Mureş, Satu Mare, Luduş, Târnăveni, Alba Iulia, Arad, Sighişoara, Galaţi. 230 de localităţi au fost lovite de două ori, iar 37, de trei ori. Singurele județe care nu au avut de suferit au fost Dolj și Mehedinți.

Militari, avioane și elicoptere, în ajutor

Pentru a ajuta la salvarea de vieți omenești și a limita efectele inundațiilor, conducerea comunistă a țării a decis implicarea activă a Armatei. Statisticile făcute publice arată participarea a 19.000 de militari, în perioada 13 mai – 25 iunie, în 38 de județe și 350 de localități. 

Avioanele şi elicopterele au executat 429 de ore de zbor. Militarii au scos din mijlocul apelor 66.500 de oameni, 197.000 de animale şi 11.000 de tone de materiale, au consolidat şi construit 500 km de dig, au construit, au refăcut sau au ţinut în stare de viabilitate peste 20 km de drumuri, au reconstruit 26 de poduri. 

Unii dintre militari au plătit cu viaţa. La 18 august 1970, Consiliul de Stat a conferit medalia „Virtutea ostăşească” clasa I „post-mortem” unui număr de patru sergenţi-majori şi unui plutonier-adjutant, morţi în luna mai 1970. 

Românii s-au mobilizat și au donat o sumă totală de ordinul a câteva sute de milioane de lei în sprijinul sinistraților. Ajutoarele de la cetăţeni n-au constat doar în bani, ci şi în alimente, îmbrăcăminte, obiecte de uz casnic, materiale de construcţie, medicamente. 

În acel an, salariul mediu în România era de 1.289 de lei. Nicolae Ceaușescu s-a deplasat personal în zonele cele mai afectate și a decis, ulterior, ca statul să acorde ajutoare materiale și financiare.

56 de morți, la Satu Mare

Satu Mare a fost județul cel mai afectat de catastrofă. Aproape 40% din suprafața acestuia a fost acoperită de apele revărsate ale Someșului. Creșterea periculoasă a nivelului apelor s-a constatat cu o zi înainte de dezastru, în 13 mai. 

Oamenii au încercat din răsputeri să consolideze digurile pentru a-și proteja bunurile, însă viitura a fost prea puternică. Cele mai mari pagube s-au înregistrat în cartierul de jos al orașului Satu Mare, denumit azi „14 Mai”, unde a fost măsurată și cota maximă a apei, de doi metri. Nicio casă din acest cartier nu a rămas neatinsă. 

56 de oameni şi peste 20.000 de animale a ucis Someşul în Satu Mare. Cei mai mulți oameni au murit în noaptea de 13/14 mai, când apele revărsate au inundat uzina electrică, iar orașul a rămas fără lumină. Oamenii nu au mai văzut când vin apele și nu au reușit să se salveze la timp. 

În memoria vieților pierdute, în cartierul „14 Mai” a fost ridicat un monument unde au loc în fiecare an ceremonii religioase. În cifre seci, pierderile suferite de populaţia din Satu Mare au fost estimate de autorităţile de atunci la 259 de milioane de lei. În industrie, pierderile au fost de 77 de milioane de lei, la care se adaugă 6,4 milioane de lei pagube în construcţii, 6,2 milioane de lei în transporturi şi peste 64 de milioane prin oprirea activităţilor de producţie.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 16

Calvarul din Alba și Cluj

Inundațiile au afectat catastrofal și orașul Alba Iulia, și alte localități din Alba aflate în apropierea râului Mureș. În 14 și 15 mai 1970, apele Mureşului au atins cea mai mare cotă înregistrată vreodată, în unele locuri apa ajungând să măsoare peste opt metri în plus față de nivelul normal. 

Cele două viituri care au lovit Alba Iulia au provocat daune imense și chiar și pierderi de vieți omenești. Clădiri solide și simbolice ale orașului au fost serios avariate, la fel cu mii de locuințe și anexe. Peste 10.000 de persoane au devenit sinistrate. De asemenea, au fost distruse 180 de gospodării cu tot cu construcții. Au fost inundate 2.600 de hectare de teren, din care circa 1.800 de hectare lucrate. 

Întregul centru al oraşului Alba Iulia a fost sub ape timp de mai multe zile. În zona cea mai joasă, apa a ajuns până la acoperișul caselor. Pe 15 mai 1970 s-a decis trimiterea unui elicopter de la Bucureşti pentru Alba Iulia. Echipajul a salvat, în perioada 14-16 mai, 103 persoane de la înec. 

Unul dintre eroi a fost un soldat de rând, Nelu Pavel, despre care ziarul „Scânteia“ a scris câteva rânduri: „Din elicopter coboară, la capătul funiei, un soldat. Ajuns pe acoperiş, cu mişcări repezi, simple şi precise, îşi dezleagă propria centură de salvare, încingând cu ea un om care aşteaptă ajutor. 

Şi iar urcă soldatul în elicopter, ca, peste câteva sute de metri ori poate peste un kilometru, să coboare din nou, mişcare continuă, fără oboseală, prin ploaie, frig şi vânt, ţintind să lege brâul salvator de mijlocul unui alt semen”. Elicoptere și avioane militare au intervenit și în celelalte județe din Transilvania afectate de inundații.

În Cluj, calvarul a început în 12 mai, ora 0.00 şi a atins nivelul maxim în 13 mai, ora 19.00. Retragerea în albia minoră a râului Someș s-a produs în 15 mai. Nivelul apei a atins valoarea maximă de 9 metri. La Dej au fost avariate 1.572 de case, dintre care 73 au fost distruse total. 

S-au înregistrat șapte morţi, au fost evacuate 1.114 familii şi 4.056 de persoane. La nivel de judeţ au fost 4.226 de case inundate, 813 distruse, 2.144 de avariate şi 11.105 persoane evacuate. Valoarea totală a pagubelor a fost calculată la 19 milioane de lei. 

„Apele ating o cotă uluitoare, nemaiîntâlnită în veacurile de istorie scrisă: 8,82 metri. Apar elicoptere, ambarcaţii, tehnică de luptă. Se aud chemări de ajutor, plânsete ale copiilor şi mamelor. Sub presiunea elementului care domină această planetă a noastră cedează pereţii, betonul armat, viaductele, copacii, stâlpii care poartă energie şi mesaje, asfaltul, arterele de oţel pe traverse; oamenii se zbat, se opun cu disperare tragică şi nu cedează”, scria ziarul clujean Făclia, în ediția din 13 mai 1970.

Alte valuri de inundații

Următoarele valuri de inundaţii care au lovit România în 1970 s-au produs în perioadele 23-25 mai şi 11-13 iunie, prelungindu-se în unele zone ale ţării până la începutul lunii iulie. Nu au fost la fel de puternice precum cel din 13-15 mai, dar au produs pagube importante. 

În a doua parte a lunii mai, inundaţiile au fost provocate de ploile abundente care au căzut neîntrerupt timp de 48 de ore, în special în bazinul superior al Târnavelor, pe Oltul superior, în bazinul Bârladului şi pe râurile din Banat, dar şi de topirea rapidă a zăpezii căzute în munţi. În lunile iunie şi iulie, principalele judeţe afectate au fost Satu Mare, Maramureş, Bihor, Alba, Bistriţa-Năsăud, Sălaj, Sibiu, Hunedoara, Gorj. 

De asemenea, Dunărea a ieșit din matcă și a inundat localităţi şi zone agricole din judeţele Ialomiţa, Brăila, Galaţi, Tulcea. Sighişoara abia ieşise din primul val al inundaţiilor, când străzile din partea de jos a oraşului au fost din nou acoperite de ape, mai susține Gheorghe Iancu, în lucrarea citată. „Uriaşul tăvălug al Târnavei Mari a pustiit câmpuri, a strivit clădiri, a măturat bunuri, a devastat străzi, a luat vieţi omeneşti”, scria ziarul „Scânteia” din 25 mai, completând că apa „a pătruns din nou în cele trei fabrici ale Combinatului textil Sighişoara, a inundat mai multe întreprinderi şi o parte a Uzinei electrice”.

După inundaţiile din 1970 a fost reînfiinţat Consiliul Naţional al Apelor, care avea în subordine direcţii ale apelor organizate pe bazine hidrografice, oficii de gospodărire a apelor, institute de cercetare, studii şi proiectare, un trust de construcţii-montaj, întreprinderi de dragaje pentru decolmatarea albiilor cursurilor de apă. Ulterior au fost construite diguri, astfel încât o catastrofă precum cea de acum 55 de ani nu mai este posibilă.

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro