Şunca de pui sau de curcan
Teoretic, aceste mezeluri nu ar trebui să ne pună probleme, doar vorbim despre două tipuri de carne slabă!
Cu toate acestea, şunca de pui sau de curcan conţine într-o proporţie destul de redusă carne, la care se adaugă grăsime, amidon, conservanţi, potenţiatori de gust.
Există şi variante (mai scumpe, e drept) care nu conţin aditivi. Ca să le identifici, citeşte atent eticheta produsului.
Kaiserul
Kaiserul e un produs fabricat din carne de porc, dar şi cu 40% grăsimi, majoritatea saturate (deci dăunătoare sănătăţii), plus condimente, plus mulţi aditivi: glutamat monosodic, polifosfaţi, carnagenan, nitriţi şi nitraţi. Aşa că ori renunţi total la acest “deliciu”, ori ţi-l prepari acasă.
Parizerul
Este cea mai proastă alegere! Niciodată nu ştim ce conţine cu adevărat. Parizerul este un amestec omogenizat în care carnea reprezintă doar o mică parte. Iar restul este alcătuit din făină de soia, amidon din cartofi, E-uri (fosfaţi, coloranţi, substanţe pentru amplificarea gustului), grăsime animală.
Muşchiuleţul
Deşi nu este o mare diferenţă între consumul de salam, şuncă sau alte produse din categoria mezeluri, cele în care se poate identifica muşchiul (carnea) sunt mai puţin periculoase decât cele omogenizate. Deci muşchiuleţul este întotdeauna de preferat.
Cea mai sigură variantă: carnea proaspătă!
Specialiştii Libertăţii pentru femei ne atrag atenţia că mezelurile ar trebui consumate numai ocazional, deoarece nu reprezintă o necesitate în alimentaţia noastră, iar dacă vorbim despre copiii cu vârsta sub 10- 12 ani, acestea sunt chiar de evitat.
Cea mai sigură variantă, dacă ne preocupă cu adevărat sănătatea familiei noastre, este să cumpărăm carne proaspătă şi să o gătim acasă.