Istoria celui mai mare avion din lume, distrus de ruşi în Ucraina, şi a primului său pilot. „Era precum copilul meu. Eu l-am învăţat să zboare”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Când ucraineanul Oleksandr Halunenko, primul pilot al celei mai mari aeronave din lume, Antonov AN-225 Mriya, a văzut pentru prima dată rămășițele fostului său avion, a încremenit. „Mriya a fost prestigiul Ucrainei”, mărturiseşte bărbatul, într-un interviu pentru The New York Times. Aceasta este povestea unuia dintre cei mai decoraţi piloţi ucraineni şi a dispariţiei celui mai bun prieten al său.
Cuprins:
În ziua în care a izbucnit războiul din Ucraina, Oleksandr Halunenko a ieşit pe balcon să privească desfăşurarea unei bătălii cumplite pe aeroportul din apropiere. Din apartamentul său aflat în oraşul Bucha, celebrul pilot ucrainean putea să vadă fiecare explozie şi chiar să simtă vibraţia lor.
Invazia ruşilor l-a făcut însă să se îngrijoreze mai ales cu privire la avionul Antonov AN-225 Mriya, care se afla într-un hangar la câţiva kilometri distanţă de bătălie. „Am văzut atâtea bombe şi atât fum. Mi-am dat seama că Mriya nu poate supraviețui”, a povestit pilotul pentru The New York Times.
„Aş fi plâns, dacă n-aş fi fost bărbat”
Războiul din Ucraina, în desfăşurare de peste două luni, a făcut deja o mulţime de victime: mii de vieţi pierdute, familii distruse şi milioane de oameni pe drumuri. Dar şi pierderile materiale sunt aproape la fel de impresionante: locuinţe care au ars din temelii, clădiri distruse de bombardamente şi multe obiecte cu încărcătură emoţională dispărute fără urmă. Distrugerea aeronavei în urma bătăliei de la aeroport a creat o atmosferă generală de doliu.
Entuziaşti ai aviaţiei din toată lumea şi-au făcut tatuaje cu aeronava, pentru aducere aminte, scriu jurnaliştii americani. Pe internet, avionul a fost portretizat cu lacrimi şiroind. Dar poate că nimeni n-a simţit durerea creată de distrugerea avionului la fel de intens ca primul său pilot. „Aş fi plâns, dacă n-aş fi fost bărbat”, spune Halunenko, într-un interviu pentru The New York Times.
În vârstă de 76 de ani Oleksandr Halunenko a fost un copil al războiului rece. Tatăl său era un căpitan de armată rus, iar mama sa - o femeie simplă din zona rurală a Ucrainei. Halunenko i-a pierdut pe amândoi când era un copil. Mai târziu, acesta şi-a descoperit chemarea pentru pilotaj la Şcoala de Aviaţie din sud-estul Ucrainei şi a devenit un pilot de vânătoare pe MIG-21 şi, mai apoi, un pilot de elită pe avioane de luptă sovietice. A fost căpitanul a zeci de avioane sovietice, de la aeronave noi de luptă până la cele mai puternice avioane cargo. Dar niciunul dintre acestea nu a fost atât de măreţ precum Mriya.
Istoria celui mai mare avion din lume
În anii ’80, liderii sovietici îşi propuseseră să revină în cursa mondială pentru cucerirea spaţiului. Aşa că inginerii au creat o navetă spaţială reutilizabilă, numită Buran, care imita navetele americane. Piesele componente erau însă create în locuri aflate la distanţe prea mari pentru a putea fi transportate în mod tradiţional, cu autocamioane. Naveta era construită în Moscova, rachetele propulsoare erau produse la sute de kilometri distanţă, iar platforma de lansare era în Kazahstan. Aşa că singura modalitate de a aduce toate cele necesare în acelaşi loc era cu ajutorul unui transport aerian de foarte mari dimensiuni. Astfel, la fabrica de avioane Antonov din Kiev a luat naştere proiectul Mriya.
Antonov AN-225 Mriya a fost construit în 1985 și a zburat pentru prima dată pe 21 decembrie 1988, operând un zbor de 74 de minute cu plecare de la Kiev. Căpitan a fost Oleksandr Halunenko.
240 de recorduri mondiale
În limba ucraineană, numele avionului, Mriya, înseamnă „Visul”. Aeronava a fost proiectată și construită pentru a transporta naveta spațială sovietică reutilizabilă Buran. În interiorul avionului exista un spațiu de 70 de metri unde putea fi depozitată încărcătura. Era considerat cel mai mare avion din lume în serviciu activ şi a intrat în Cartea Recordurilor pentru cele peste 240 de recorduri doborâte. Era cel mai greu avion, putând avea până la 640 de tone la decolare. Avea 6 motoare cu reacţie, câte 3 pe fiecare aripă, distanţa de la o aripă la alta fiind aproape egală cu un stadion de fotbal. Lungimea avionului era de 84 de metri, înălțimea - de 18 metri, iar anvergura aripilor era de 88,4 metri.
Primul zbor cu marfă a fost operat pe 22 martie 1989, când aeronava a transportat 156,3 tone, doborând 110 recorduri mondiale aeronautice, acest lucru fiind un record mondial la rândul său. Primul zbor comercial a plecat din Stuttgart, Germania, la 3 ianuarie 2002 și a zburat la Thumrait, Oman. Aeronava transporta 187,5 tone de mâncare pentru personalul militar american cu sediul în regiune.
Mriya transporta în toată lumea cantităţi imense de mărfuri, iar prezenţa sa pe fiecare aeroport hipnotiza privitorii, scrie The New York Times.
Halunenko a fost primul pilot al gigantei aeronave. L-a iubit atât de mult, încât şi-a transformat casa într-un altar dedicat acestui avion, cu tablouri, fotografii şi machete în miniatură amplasate în fiecare cameră.
Un ambasador înaripat
„E nevoie de mult efort să-i impresionezi pe americani, dar nu voi uita niciodată mulţimile aliniate să ne vadă”, îşi aminteşte Halunenko despre un eveniment din Oklahoma la care avionul său a participat în urmă cu mai bine de 30 de ani. „Şi nici măcar nu ştiau unde se află Kievul”, râde fostul pilot.
După prăbuşirea Uniunii Sovietice, în anul 1991, programul spaţial a fost întrerupt, aşa că avionul Mriya şi-a găsit o altă utilizare: a transportat generatoare, bucăţi mari de sticlă, cantităţi industriale de produse medicale şi chiar tancuri.
În 2001, Halunenko a doborât mai multe recorduri în aviaţie, precum transportul celei mai grele încărcături (253,8 tone) care a fost vreodată ridicată în aer sau găzduirea expoziţiei de artă organizată la cea mai mare altitudine.
Decorat, printre altele, cu medalia „Erou al Ucrainei”, pilotul s-a retras de la manşa avionului în 2004. Însă Mriya a continuat să zboare. În ultimii doi ani, a decolat de sute de ori având la bord echipamente medicale pentru tratarea şi prevenirea infecţiei cu COVID-19. Vopsit în galben şi albastru, culorile de pe drapelul Ucrainei, avionul era un adevărat ambasador înaripat. De pildă, cu ocazia unei călătorii în Polonia, 80.000 de persoane au transmis live aterizarea avionului gigant.
Ultima misiune a fost în 2 februarie, când Mriya a transportat, din China până în Europa, kituri de testare pentru infecţia cu COVID. „Ne aşteptam să mai zboare pentru următorii 25 de ani”, a spus Dmitro Antonov, unul dintre ultimii piloţi, pentru The New York Times.
Iniţial, avionul fusese proiectat pentru o durată de viață de 8.000 de ore de zbor, 2.000 de decolări-aterizări sau 25 de ani calendaristici. În 2013, la aniversarea celor 25 de ani de zboruri, aeronava a fost inspectată și modernizată, iar durata de viață a fost extinsă la 45 de ani
Cum a fost distrus cel mai mare avion din lume
Apropierea războiului i-a făcut pe oficialii americani din serviciile de intelligence să-i avertizeze pe ucraineni despre intenţia armatei ruse de a captura aeroportul Hostomel, aflat nu departe de Kiev, în hangarele căruia se afla şi avionul Mriya. Motivul e că aeroportul avea o pistă lungă, de care Rusia voia să se folosească în război. Cu toate acestea, nimeni n-a mutat avionul într-un loc mai sigur.
Pe 24 februarie, la ora 6.30, rachetele ruseşti au distrus o bază militară aflată în apropierea aeroportului Hostomel. Câteva ore mai târziu, mai multe elicoptere ruseşti au lansat proiectile ce aveau drept ţintă hangarele în care erau avionul Mriya şi alte aeronave ucrainene. Militarii ucraineni au răspuns atacului însă au rămas repede fără muniţie şi au fost nevoiţi să se ascundă într-o pădure din apropiere.
În retragere, aceştia au spus că au bombardat intenţionat cea mai importantă pistă a aeroportului, pentru ca ruşii să nu o poată folosi. Hangarul în care era ţinut avionul gigant se afla la doar 700 de metri de pistă, însă militarii ucraineni susţin că acesta nu a fost afectat în cursul retragerii lor. „Nimeni nu ştie cine a lovit avionul”, spune Dmitro Antonov.
Reîntâlnirea: „Am sperat, dar acum realizez că îmi iau la revedere”
Oleksandr Halunenko, care locuieşte de mai bine de 20 de ani în oraşul Bucha, ocupat şi distrus de armata rusă, nu şi-a părăsit însă locuinţa. Nici măcar după ce invadatorii i-au percheziţionat casa şi l-au ameninţat. Le-a spus să nu mai îndrepte arma spre el şi nu s-a supus niciun moment ordinelor venite din partea ocupanţilor, notează The New York Times. Dar, în ciuda pericolului în care se afla, nu şi-a putut lua gândul de la avionul Mriya. „Era precum copilul meu. Eu l-am învăţat să zboare”, explică Halunenko.
După ce ruşii au plecat din Bucha, la finalul lunii martie, Halunenko a evitat să se întoarcă la aeroportul bombardat. Ştirea cu privire la distrugerea avionului său l-a ţinut departe. Până într-o duminică seară. Iar câmpul de luptă din urmă cu două luni i-a arătat exact ceea ce nu voia să vadă: un fuselaj contorsionat, cu o spărtură imensă în mijloc, cu vârful ciuruit de proiectile de artilerie, o aripă distrusă şi cu scaunul pilotului care nu se mai putea distinge din cenuşă şi metalul înnegrit. „Oleksandr este un pilot. Acum, procesează informaţia. Mai târziu, emoţiile îl vor acapara”, a spus soţia sa atunci când l-a văzut îngheţat, în faţa grămezii de metal ars.
Am sperat că se va putea repara. Dar acum realizez că îmi iau la revedere. Oleksandr Halunenko, pilot:
Înţelegând puterea simbolică pe care o are avionul, guvernul ucrainean a transmis că acesta va fi reconstruit cu ajutorul despăgubirilor de război pe care le-ar primi din partea Rusiei. Planul era ca părţile încă utilizabile din aeronava distrusă să fie folosite pentru a „construi un nou vis”, susţinea Iuri Husiev, şeful companiei de stat Ukroboronprom, care deţinea aeronava. Dar Halunenko rămâne sceptic că acest plan i-ar putea învia fostul prieten. „Altceva rămâne important. Nicio altă ţară nu a putut crea o astfel de aeronavă. Mriya a fost prestigiul Ucrainei”.
