Jodie Foster e Vitoria Lipan

In “Curaj nebanuit”, Jodie Foster e Erica Bain, realizatoarea unei emisiuni radio care este agresata de o banda de huligani in timp ce se plimba cu viitorul ei sot prin Central Park. Acesta e omorat in bataie, iar trei saptamani mai tarziu – cand Erica se trezeste din coma – trebuie sa suporte trauma de dupa. Acesta este un film curajos si, cine ar fi banuit?, vine din partea unui regizor irlandez – Neil Jordan. Lucrul cel mai curajos este ca, in plina corectitudine politica, nu se teme sa priveasca realitatea violentei drept in fata. Erica Bain isi cumpara un pistol la negru si-si “face mana” omorand in dreapta si-n stanga pana cand ajunge la adevaratii faptasi. Nu “se complace” in violenta, dar nici nu intoarce ochii in alta parte si celalalt obraz atunci cand aceasta vine peste ea… Morala? Violenta nu poate fi stopata prin violenta, dar nici o lege din lume nu poate opri un om care nu mai crede in lege sa se razbune. Razbunarea nu e “arma prostului”; este indiciul ca suntem oameni din nervi si sange, nu roboti. La prima vedere “Curaj nebanuit” pare o poveste care spune ca e OK sa-ti faci dreptate singur – si cei care sunt de acord cu aceasta atitudine (eu, de exemplu) simt nevoia sa aplaude la final ca la un film cu Bruce Willis… (Nu ca ar ceva rau in asta: oare Vitoria Lipan n-a facut acelasi lucru?!) Dar, la sfarsit, e bine sa te intrebi: ce ar fi o societate “guvernata” de legea talionului? Care este relatia intre drept individual si drepturi colective?

Foster este impecabila in rolul acestei femei fragile care gaseste in ea o forta pe care n-o banuia. Dar filmul “este” – de fapt – despre New York si ranile sale inca necicatrizate: o elegie post-11 septembrie, cand locul doliului a fost luat de constiinta unui nou pragmatism.

Alex Leo Serban
Critic de film

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE