Julian Săvulescu, profesor de etică aplicată la Oxford, despre vaccinarea obligatorie: „O problemă de echilibru între sănătate publică și libertate”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În prezent, 25,9% din populația națională a făcut schema completă de vaccinare. În ultimă săptămână, România a administrat în jur de 12.400 de doze de vaccin pe zi. La această rată ar fi nevoie de mai mult de 312 zile ca să fie vaccinată încă 10% din populație. Libertatea a discutat cu Julian Săvulescu, filosof și bioetician la Universitatea Oxford, despre argumentele pro sau contra vaccinării obligatorii, precum și alternativele de a stimula acoperirea vaccinală.
Cuprins:
După ce termenele-limită anunțate la începutul campaniei de vaccinare au fost constant depășite, Valeriu Gheorghiță, șeful CNCAV, a spus că, în octombrie, România ar putea începe vaccinarea cu doza 3 de ser anti-COVID. Între timp însă, doar un sfert din populație a primit ambele doze. Pe perioada verii, campania de imunizare desfășurată la nivel național a stagnat, cu un interes scăzut al oamenilor pentru vaccin.
În tot mai multe țări europene se poartă dezbaterea: ar trebui vaccinarea să fie obligatorie sau nu? State ca Marea Britanie sau Franța au impus deja vaccinarea obligatorie pentru personalul medical. Mai mult, în Franța, de la 1 august, oamenii au nevoie de un permis de sănătate care să ateste vaccinarea, pentru a avea acces în cafenele, restaurante și baruri, centre comerciale sau transportul public.
La nivel global, există trei strategii principale pentru a spori rata vaccinării: educarea și convingerea populației, stimularea materială sau plata pentru vaccinare, respectiv vaccinarea obligatorie - impusă prin restricții, amenzi sau alte penalizări.
Libertatea a vorbit cu Julian Săvulescu, australian de origine română, director al Centrului Uehiro de Etică Practică de la Universitatea Oxford, despre argumentele etice pro și contra vaccinării obligatorii.
„Dacă ar fi introdusă vaccinarea obligatorie, cred că ar trebui adresată doar celor mai în vârstă”
Libertatea: Când e vaccinarea obligatorie motivată din punct de vedere etic în contextul pandemiei?
Julian Săvulescu: Vaccinarea obligatorie este justificată când este o urgență foarte mare, când este disponibil un vaccin sigur și eficace, iar alte strategii, precum stimulentele materiale sau de altă natură, nu ar merge destul de rapid și, nu în ultimul rând, este justificată dacă sunt rezonabile costurile. Încă sunt întrebări despre siguranța pe termen lung a vaccinului anti-COVID, în termeni de efecte secundare rare. Mai important, COVID-19 este, în mare parte, o boală care afectează diferit oamenii, în funcție de vârstă.
Așadar, cred că, dacă se asumă măsura vaccinării obligatorii, ar trebui ca această măsură să se adreseze celor cu vârste de peste 60 sau 65 de ani, pentru că tinerii sunt mult mai puțin probabil să facă o formă severă a bolii, iar vaccinurile nu sunt suficient de eficiente în a preveni transmiterea infecției. În cel mai bun caz, au o eficiență de 50% pe acest plan, dar probabil mult mai puțin de-atât.
Nu există un argument puternic în acest moment pentru vaccinarea celor tineri pentru a proteja vârstnicii. Dacă ar fi introdusă vaccinarea obligatorie, cred că ar trebui adresată doar celor mai în vârstă.
- Cum ar putea să fie implementată o politică precum vaccinarea obligatorie pentru cei care refuză vaccinul? Ce tip de penalizări ar putea fi aplicate?
- În primul rând, sunt cele clasice: restricțiile de călătorie pentru cei nevaccinați sau intrarea în anumite locuri publice. În SUA, persoanele nevaccinate nu au acces în școli, dar asta nu s-ar aplica la oamenii mai în vârstă. Italia impusese deja amenzi pentru copiii nevaccinați cu serurile din schema obligatorie. Pur și simplu, aplicarea unei mici amenzi ar fi suficientă.
În general, cred că ar fi mai bine să încercăm stimulente pro-vaccinare mai întâi. De exemplu, să plătim oamenii să se vaccineze.
- Serbia plătește cam 30 de euro ca oamenii să fie vaccinați.
- În SUA, oamenii sunt plătiți cu bilete la tombole și alte stimulente materiale.
- În Australia, poți pierde anumite beneficii sociale, dacă nu te vaccinezi, precum alocația copiilor sau unele ajutoare sociale.
„Sunt slabe argumentele pentru vaccinarea obligatorie a personalului medical”
- Unele țări au făcut obligatorie vaccinarea personalului medical, astfel că cei care nu se vaccinează își pot pierde locul de muncă. E o măsură etică?
- Nu cred că este potrivit ca o țară să impună vaccinarea obligatorie pentru personalul medical și din centrele de îngrijire, pentru că bună parte din ei sunt mai tineri și nu e probabil că se vor îmbolnăvi grav dacă fac COVID. Ar fi mai bine să vaccinăm pacienții și rezidenții azilurilor, ca să-i protejăm, mai ales că vaccinurile nu par să oprească transmiterea infecției așa de bine. Și mulți din angajații din domeniul medical au avut deja COVID și au imunitate naturală. Cred că argumentele pentru vaccinarea obligatorie a personalului medical și din centrele de îngrijire sunt foarte slabe.
În același timp, trebuie încurajat și stimulat să se vaccineze. Mulți din ei se tem să se vaccineze pentru că, dacă suferă reacții adverse, nu ar mai fi plătiți pentru zilele în care nu lucrează. Cred că un model de plată pentru vaccinare ar fi mult mai bun pentru încurajarea imunizării în rândul personalului medical, mai ales al celor mai tineri dintre aceștia.
- O alternativă e vaccinarea voluntară, din motive altruiste sau pentru propria sănătate. Cum ar putea autoritățile să măsoare obiectiv care din cele două căi e mai bună într-o anumită populație sau într-un anumit context cultural?
- E o problemă de a găsi echilibrul între sănătate publică și libertate. Și depinde cât de mult le prețuim pe fiecare. De pildă, SUA sunt o țară foarte libertariană, deci sunt extrem de sceptici să facă vaccinarea obligatorie - cu toate că au deja vaccinuri obligatorii la copii pentru alte boli. În primul rând, depinde de cât de importantă e sănătatea publică față de libertate în țara ta.
Important e și ce funcționează din punct de vedere pragmatic. Ar trebui să facem studii pe diferite politici, să vedem ce ne va ajuta să ne atingem scopurile de sănătate publică. Cercetări - să vedem dacă funcționează vaccinarea prin educație, persuasiune sau prin plată, stimulente materiale sau penalizări în diferite părți ale țării. Și să vedem care din aceste trei căi crește cel mai bine rata de acoperire a vaccinării. Este ușor să ghicim, dar important e să găsim o cale obiectivă.
O problemă e că avem prea multă ideologie și prea puțină știință. Într-o țară ca România, nu știu ce va funcționa, deci ar trebui studiate diferite politici să vedem care ne duce mai aproape de scop.
„Oamenii sunt egoiști, dar raționali”
- La începutul campaniei de vaccinare, a existat un segment foarte pro-vaccinare care s-a bătut pe programări la vaccin. Apoi s-a epuizat. În prezent, numărul celor care se vaccinează e foarte mic.
- Da, oamenii sunt destul de egoiști și, în același timp, destul de raționali. Oamenii mai în vârstă își dau seama că sunt la risc, așa că se vaccinează. Cei mai tineri realizează că nu întâmpină un risc așa de mare, iar vaccinurile pot avea efecte adverse.
Unii se pot gândi că nu merită pentru ei să se vaccineze. Trebuie să le arăți că merită. Și sunt doar două căi să faci asta: să le dai extra beneficii sau să faci costul de a refuza mai mare.
- O parte din oameni au încă întrebări legitime cu privire la efectele pe termen lung, pentru că nu putem ști momentan cum ne va fi afectat vaccinul peste 10-20 de ani. Când e un vaccin suficient de sigur ca să fie obiectul unei politici de vaccinare obligatorie?
- Riscul reprezentat de vaccin ar trebui să fie comparabil cu riscurile traiului de zi cu zi sau poate mai mic decât acesta. De exemplu, șansele de a muri într-un accident de mașină sunt de undeva la 1 din 10.000 în fiecare an. Dacă riscul de a muri e mai mic decât 1 la 10.000, atunci e un nivel rezonabil de risc. Pentru că asta acceptăm când urcăm într-o mașină.
În acest moment, riscurile vaccinării par suficient de mici (1 la 100.000 cred) - deși nu avem încă tabloul complet. Sigur, oamenii sunt îngrijorați de calitatea dovezilor sau dacă există efecte pe termen foarte lung, dar cred că datele din prezent spun că vaccinurile sunt suficient de sigure pentru a fi impusă și vaccinarea obligatorie.
Leadership-ul a fost principalul absent al pandemiei
- Credeți că o politică de vaccinare obligatorie anti-COVID ar deschide calea spre obligativitatea altor vaccinări sau măsuri de sănătate publică în cazul altor boli?
- Într-un fel, da. Pe de altă parte, calea asta e deja deschisă. Dacă COVID ar fi la fel de letal ca Ebola și la fel de infecțios cum este în prezent, am avea vaccinare obligatorie de mâine cu vaccinurile de care dispunem, în toate țările.
Așadar, dacă problema ar fi suficient de extremă, fără îndoială ar fi impusă vaccinarea obligatorie. Chiar dacă COVID e foarte grav, nu e așa grav cum a fost gripa spaniolă, care a ucis sute de milioane de oameni - și a omorât copii și tineri. Și nu e așa letal ca Ebola sau variola. Dacă am avea o epidemie masivă de variolă, clar vaccinarea ar fi obligatorie peste tot, cum a și fost, de altfel.
- Când autoritățile decid o strategie - educație, model de plată sau vaccinarea obligatorie - ar trebui să ia în calcul ce impact va avea aceasta asupra segmentului antivaccin al populației?
- Nu vrei să crești împotrivirea irațională la vaccinare, deci cred că e important să fie luate în calcul efectele sociale și psihologice ale obligativității. Pe de altă, e important, dincolo de asta, ca autoritățile să facă ce e corect, să arate niște leadership.
Trebuie găsit un echilibru între a nu încuraja rezistența irațională la vaccinare, dar a arăta și fermitate, și leadership în creșterea acoperirii vaccinale.
Ceea ce a lipsit în pandemie a fost chiar leadership-ul. A lua prea mult în calcul cum va fi percepută de public o măsură poate să ducă la asumarea unor politici greșite în pandemie. În cele din urmă, trebuie să luăm decizia corectă pentru sănătatea publică.
