De Claudiu Pacearcă,

Virgilius Justin Capră are 75 de ani, dar nu poate să stea locului o clipă. Cel mai cunoscut inventator român contemporan, nu doarme mai mult de cinci ore pe noapte, abia dacă îşi aminteşte ce a mâncat cu o zi înainte, planşa de lucru, creioanele şi restul ustensilelor fiind obiectele cu adevărat vitale care nu trebuie să îi lipsească. „Am ales un alt drum în viaţă. Din acest motiv oamenii m-au văzut tot timpul altfel”, ne-a spus inventatorul, plin de efervescenţa tinereţii captivă într-un trup bătrân.
Ţine în garaj o minune de maşinuţă, creaţie proprie, botezată Vis 50X. La prima vedere, pare de jucărie, însă inventatorul a ţinut să ne precizeze că nu-i deloc aşa. „Prinde 80 de km/h, e propulsată de un motor pe benzină şi… surpriză! Consumă doar 1 litru la suta de kilometri. Poţi să faci toată ţara cu ea cu un singur plin”, ne-a spus el. Este o maşină relativ nouă, exemplar unicat, pe care inventatorul o mai conduce din când în când.
în urmă cu mai bine de 40 de ani, lăsa pe toată lumea cu gura căscată când a pus la punct un sistem de deplasare, asemănător cu o maşină, căreia îi lipseau roţile şi caroseria. „Un jet de aer produs de motor formează habitaclul, formând o buclă care asigură şi tracţiunea. Astfel nu plouă pe şofer, iar temperatura este constantă. Vehiculul nu are roţi pentru că pluteşte pe un câmp magnetic. Asfaltul trebuie tratat cu o peliculă magnetică. Vorbesc la prezent despre proiect pentru că încă poate fi realizat”, ne-a spus inventatorul. De altfel, toate proiectele sale sunt încă fezabile, fiind ecologice şi economice.
„E penibil că am ajuns să mişcăm din loc o tonă de fiare ca să deplasăm 70 de kilograme ale şoferului, care de cele mai multe ori e singur în maşină”, ne-a mărturisit Justin Capră. Palmaresul său e incredibil. A elaborat planurile a 7 aparate de zbor, 73 de maşini şi 17 motociclete. Majoritatea invenţiilor, gândite pe vremea comuniştilor, nu au fost privite cu ochi buni de autorităţi. Motivau fuga din ţară şi îi distrugeau fiecare machetă. Cele mai vizate erau aparatele de zbor. Lipsa de interes a statului faţă de creeaţiile sale a dus, în 1954, la cea mai mare dezamăgire a inventatorului. „Eu brevetasem la noi ruccsacul zburător, iar patru ani mai târziu, americanii lansau un produs asemănător cu surle şi trâmbiţe. Aşa a fost să fie”, ne-a spus resemnat Justin.
Nici acum nu ştie dacă planurile au fost furate de spioni sau vândute de agenţii români americanilor pe bani grei. Se banuia, de altfel, că şi celebrul Lăstun, construit la Timişoara în anii 80, copia unele principii folosite de inventator pentru propriile maşini. Pentru Justin Capră însă, nici un astfel de incident nu a reprezentat un impediment. A privit întotdeauna spre viitor. „Maşinile mele ar băga în faliment multe ramuri ale industriei. Costul lor de producţie e scăzut, iar consumul e foarte mic. Poate vor fi puse la dispoziţia publicului în viitor. Eu sunt împăcat”, ni s-a confesat omul. şi este împăcat pentru că a respectat întocmai drumul pe care a păşit încă de când era copil, rezultatul fiind unul pe care l-a obţinut încă de la primul proiect finalizat, „Vreau să las ceva în urma mea”. Deşi toate invenţiile sale sunt ecologice şi ne-ar face viaţa mai uşoară dacă ar fi produse în serie, toată lumea l-a ignorat şi l-a marginalizat, el trăind acum într-o căsuţă mai mult decât modestă, care nu are nici clanţă la uşă.