Nu pot sa va spun ca nu mai simt nimic pentru el, dar sentimentele nu mai sunt asa de puternice, asa cum cred eu ca ar trebui sa fie intr-o relatie. Nu prea ne mai sarutam asa cum o faceam inainte, cand ne pupam toata ziua. Toata chestia s-a agravat in ultimele trei luni, cand, la serviciu, am inceput sa ma inteleg foarte bine cu un coleg. Vorbeam despre tot felul de lucruri, imi placea sa discut cu el, ma simteam bine in compania lui, glumeam mereu, dar in acest timp a inceput sa se infiripe ceva intre noi, o atractie puternica. Ne priveam pe furis, faceam tot felul de glume referitoare la noi doi. Pe scurt, ne faceam curte unul altuia. Uneori nu spunea nimic toata ziua, iar eu stateam ca pe jar. intr-o zi, cand discutam, mi-a dat de inteles ca i-ar placea sa fim iubiti. L-a inceput am crezut ca glumeste, dar el m-a asigurat ca nu este asa. Am fost foarte surprinsa, nu credeam ca el este atras de mine asa de tare. Nu i-am raspuns nimic, dar intr-un fel
i-am dat de inteles ca ma gandesc, dar nu stiam ce sa fac, nu ma asteptam la asta, ma gandeam la el, la prietenul meu. Colegul meu, Cristi, e mai timid, eu sunt mai indrazneata, la inceput am crezut ca e de-o seama cu mine, dar am aflat ca abia anul asta, in aprilie, o sa faca 19 ani. Poate de asta e asa de timid si copilaros. Dupa un timp, cand ma hotarasem sa-i spun ca sunt de acord sa am o relatie cu el, am aflat ca se impacase cu prietena lui si nu i-am mai zis nimic. Dar glumele au continuat pana intr-o zi, cand l-am sarutat. Am stiut ca si el isi dorea asta. Ne-am petrecut Sarbatorile despartiti, departe unul de celalalt. Cand ne-am revazut – dupa doua saptamani – l-am necajit incontinuu, mai ales fiinca nu spunea nimic. Asa e el, uneori tace mereu, alteori nu mai poti scapa de gura lui. Mi-a spus ca este cu prietena lui de doi ani si nu vrea sa o paraseasca, pentru o relatie de care nu e sigur. L-am intrebat daca nu se poate si cu mine, si cu ea, iar el mi-a raspuns ca depinde numai de mine sa se intample ceea ce vreau eu sa se intample. Ma indragostisem nebuneste de el, ma gandeam incontinuu la el si as fi acceptat sa incep pe ascuns o relatie cu el, fara sa afle prietenul meu. Am incercat sa-i spun asta, dar el s-a purtat foarte rece cu mine si m-a tinut la distanta.
Sectia in care lucram s-a inchis, pentru ca nu mai aveam de lucru, asa ca ne-au trimis acasa pentru vreo doua-trei luni. Acum sunt acasa, cine stie daca ne vom mai revedea.
Nu stiu ce sa fac, as vrea sa-l uit, fiindca
m-am saturat sa ma gandesc la el. Nu stiu ce sa fac nici cu prietenul meu, pentru ca relatia noastra mergea prost
inainte de a aparea Cristi. De doi ani ne intalnim pe ascuns, pentru ca parintii mei mi-au interzis sa fim impreuna. Nu mai sunt sigura de sentimentele mele. Parca m-am saturat de toate astea, poate ca parintii mei nu vor fi de acord cu el niciodata. Eu ce-o sa fac, o sa irosesc atat timp, fiindca anii trec? Vreau sa-mi pun ordine in viata, pentru ca de vreo doi ani este destul de agitata.
Cu mult respect, Amalia, Vaslui

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.