La plimbare cu Logan

Dupa lansarea din iunie, de la Paris, lumea a ramas surprinsa de ceea ce a iesit din proiectul X90 al grupului Renault. Acum, Dacia exista efectiv pe piata, cererile depasesc previziunile initiale, iar un drive test era cea mai buna modalitate de a ne lamuri in privinta calitatii si a potentialului de care dispune automobilul cu care francezii vor sa se impuna in tari din lumea intreaga.
Cappadochia e un oras parca desprins din povestile de altadata, o imagine fidela a Turciei anatoliene. Relieful a rezultat in urma eruptiei unor vulcani, praful este omniprezent, pietrele sunt parca la ele acasa, mijloacele de locomotie ale populatiei constau, in majoritate, din carute, magari, biciclete si motorete. Masinile sunt putine la numar, iar cele mai multe sunt vechi. Parcarea din fata aeroportului Nevsehir arata ciudat cu cele 20 de automobile Dacia Logan 1.6MPI. Urmau doua zile de incercari dure, pentru a vedea daca masina isi merita banii.
Totul a inceput cu 200 kilometri de drum intins. Un traseu bine ales, in care se alterna traficul urban cu cel pe soselele din afara oraselor, a supus automobilul la incercari serioase, mai ales ca turcii, cel putin in aceasta parte a tarii, exceleaza la capitolul absenta a marcajelor privind virajele. Curbe largi, de viteza, inchise, cu terenul mascat de stanci erau urmate de schimbari de directie, uneori combinate cu panta in coborare, care faceau sa nu putem sti ceea ce avea sa urmeze. Brusc, de pe sensul opus aparea cate un alt vehicul, astfel ca eram obligati sa franam sau sa schimbam directia de deplasare. Au fost momentele in care ne-am convins ca Logan nu mai are nimic in comun cu vechile masini Dacia. Reactia era dintre cele mai bune, automobilul statea foarte bine pe drum, socul trecerilor prin gropile mai mici sau mai mari era atenuat foarte bine, convingandu-ne de utilitatea sistemului ABS. Cel putin la acest capitol, Logan se inscrie in categoria masinilor europene.
Spatiul interior e mereu generos, pe bancheta din spate incap foarte bine trei persoane adulte, iar distanta pana la scaunele din fata le permite sa aiba suficient loc la picioare. Postul de comanda (foto 1) e conceput dupa ultimele norme ergonomice, consola este foarte compacta, toate indicatiile de bord sunt prezente in raza vizuala a soferului, astfel incat nu este necesara mutarea privirii de la directia de mers. Pe panoul de bord sunt prezente, in functie de model, radiocasetofon sau radio-CD, aer conditionat sau numai ventilatie, butoanele de blocare a usilor sau de actionare electrica a geamurilor.
Am incercat din curiozitate portbagajul (foto 2), pentru a ne convinge cat de spatios este. Ei bine, cei 510 litri inseamna mult atat ca volum de bagaje, dar mai ales daca mergi la pescuit ori la picnic. Daca nu esti o persoana de dimensiuni foarte mari, poti sta in zona bagajelor, la umbra capotei. Este clar ca dimensiunile portbagajului exprima cumparatorul spre care tinde Logan: familiile de 2-3 membri.
Capitolul la care Dacia pacatuieste destul de serios este motorizarea. Surprinzator, dar a placut mai mult propulsorul de 1,4 litri, cu care s-au atins viteze maxime de 125-135 km/h, iar demarajul era unul bun. In schimb, motorul de 1,6 litri (foto 3) este un pic lenes, se putea scoate mai mult din el, iar treapta a cincea a cutiei de viteze este aproape inutila. Plafonarea este evidenta, astfel ca viteza maxima, peste 160 km/h, am reusit-o gratie vitezei a patra. Si inginerii de la Renault ar trebui sa mai lucreze la consum. Pentru ca 10 litri la 100 km in regim extraurban e cam mult, daca e s-o spunem pe aia dreapta.
In periplul nostru, Logan a atras privirile oamenilor pe care i-am intalnit in micutele orase din Anatolia. Unii priveau masinile ca si cum nu ar fi vazut in viata lor asa ceva, altii stiau de marca, ba chiar erau dispusi sa puna banii jos pentru a putea cumpara modelele folosite la drive test. Cu siguranta ca o garantie o reprezenta numele Renault prezent pe capota portbagajului, sub denumirea Logan.
Si pentru ca traficul nu inseamna numai drumuri asfaltate, am verificat comportamentul noii Dacia si pe macadam, adevarate carari taiate prin campurile cu tuf vulcanic. Incredibil, pentru ceea ce stiam noi vizavi de reactia masinilor de la Colibasi, dar noul model sta foarte bine, iar socurile sunt absorbite cum se cuvine. Si ar mai fi de adaugat un amanunt: etanseizarea este una buna, astfel ca zgomotul se aude foarte putin.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE