Letitia va raspunde in fiecare sambata

De mult timp vreau sa va scriu, dar am crezut ca pe parcurs relatia mea se va indrepta. Sunt casatorita de doi ani cu omul pe care l-am iubit de cand aveam 17 ani. Casnicia noastra nu a inceput prea bine. M-am casatorit la 23 de ani crezand ca voi fi foarte fericita.
La inceput sotul meu se ducea la bar si venea tarziu acasa, iar eu ii reprosam acest lucru, poate pe un ton nu prea calm. S-a intamplat de cateva ori sa ma loveasca si atunci am plecat la parintii mei si am fost despartiti o saptamana pentru ca el a insistat si a promis ca nu se va mai intampla. Bineinteles ca s-a repetat si eu iar
l-am amenintat pentru ca nu mai puteam continua asa.
Am fost sfatuita sa tac si sa-i spun a doua zi ce ma deranjeaza. Asa am facut si a fost mai bine. incet, incet s-a lasat de obiceiul de a se duce la bar si am inceput sa ne intelegem. Lucram amandoi, si ne putem permite destul de multe. De ce l-am iertat cand a dat in mine? Pentru ca ceva se intampla cu el, nu-l mai recunosteam. A avut o copilarie foarte nefericita. Parintii lui nu s-au casatorit din dragoste si el a fost afectat de relatia dintre ei. Am crezut ca in adancul sufletului sau nu este un om rau.
Problema este ca desi perioada grea de la inceputul casniciei noastre a trecut, relatia noastra este in declin, vazand cu ochii. Ne intelegem bine, insa viata noastra sexuala este din ce in ce mai proasta. Facem dragoste o data pe saptamana, uneori chiar mai rar, si cred ca acest lucru afecteaza foarte mult o relatie. Am avut atatea probleme in doi ani incat nu stiu daca mai pot continua sau face fata. Cand voi fi cu adevarat fericita? Sau trebuie sa renunt la fericire pentru ca am o situatie materiala buna, un sot fidel, si toata lumea crede ca-mi e bine?
Sunt o femeie atragatoare si cred ca
mi-as gasi cu usurinta pe altcineva, insa mi-e teama sa nu-mi irosesc tineretea in cautari desarte. Mai bine as vrea sa fac ceva pentru casnicia mea. Cred ca fericirea nu consta in a face dragoste mai des, ci in a indeplini dorintele partenerului si a fi alaturi de el la nevoie. Am discutat cu el si mi-a spus ca este obosit sau ca exagerez. Poate ca certurile din trecut ne-au afectat relatia, insa ceva cred ca trebuie facut, caci altfel simt ca nu mai pot continua.
Va rog sa-mi dati un sfat pentru ca nu vreau sa afle nimeni de problemele mele.

Va multumesc, Oana, Calafat

Tu stii cel mai bine ce este in sufletul tau, acolo gasesti raspunsul

Draga mea, simt ca te autoinvinovatesti pentru ceea ce se intampla. Nu este nici pe departe vina ta. Vinovat a fost numai el pentru ca atunci cand trebuia sa incerce sa cladeasca un viitor relatiei voastre prefera sa-si inece creierul in alcool. Acum probabil ca te invinovateste pe tine pentru faptul ca „l-ai obligat” sa renunte la prietenii lui de pahar. Totusi daca a renuntat la alcool pentru tine, eu cred ca mai sunt sperante. O rezolvare a problemelor voastre cred ca ati putea gasi apeland la un consilier marital. Nu stiu daca gasiti asa ceva in orasul vostru. Sunt sigura ca este ceva ce sotului tau nu-i convine viata pe care o duce, dintr-un motiv sau altul, dar nici nu este capabil sa iti marturiseasca ce se intampla. Se prea poate ca nici el sa nu-si dea seama. Daca spui ca la inceput bea, iar cand tu i-ai cerut-o a renuntat, cred ca nu are legatura cu tine. Un specialist ar sti sa-l convinga sa-si descarce sufletul. Nu incerca tu, se prea poate, pentru ca-i esti apropiata, sa nu poata recunoaste nimic in fata ta. Dar in fata unui psiholog i-ar fi mai usor sa o faca. E singura solutie pe care o intrevad din ceea ce mi-ai scris.
De fapt ceea ce te macina pe tine este daca merita sa mai lupti sau nu. Vezi tu, de obicei, o relatie se bazeaza pe dragoste si pasiune maximum patru-cinci ani. Apoi intervin alti factori, cum ar fi nevoia de stabilitate, linistea si tihna pe care o gasesti cand te intorci acasa dupa o zi grea de munca. Tu esti singura in masura sa hotarasti daca merita sa continui aceasta relatie. Tu stii cel mai bine ce este in sufletul tau, acolo gasesti raspuns la toate necazurile tale. Afland ceea ce-ti doresti de fapt. Poate ca ai nevoie sa redescoperi pasiunea, iubirea, chiar nelinistea unui nou inceput. Iar gura lumii n-o astupa nici pamantul.

„Caut un om bun”

Ma numesc Viorica, am 49 de ani si sunt din Bucuresti. M-am saturat sa fiu mereu singura si te-as ruga pe tine sa ma ajuti
sa-mi gasesc jumatatea. Doresc un barbat serios, sufletist si singur, care doreste sa fie alaturi de mine. Sa aiba varsta cuprinsa intre 45 si 55 de ani si sa fie un om bun. Despre mine pot spune ca am 1,62 metri, 55 de kilograme, sunt satena, ochi verzi, sunt sufletista si iubesc mult natura si animalele. Numarul meu de mobil este 0721.178.208

Va multumesc, Viorica

„Ma consider ghinionista”

Sunt o adolescenta de 18 ani, cu numeroase calitati demne de admirat, dar cu toate acestea am un mare gol in suflet deoarece nu am reusit inca sa gasesc un barbat potrivit pentru mine. Sunt obosita dupa atatea cautari si de aceea am hotarat sa apelez la tine, draga mea Letitia, cu incredere ca ma vei ajuta sa
nu-mi pierd speranta ca voi gasi ceea ce caut, si ca nu ma voi mai considera atat de ghinionista. Daca exista un baiat la fel de serios si cu aceeasi dezamagire ca si mine, interesat sa ma cunoasca, ma poate suna la nr. 0720.435.399.

Alina, Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE